Din presa exilului: Lumea românească

…"Am citit articolul din LUPTA privind protestul acestor corifei partinici. Însă ziarul dă de fapt doar textul protestului, iar acest text stă alături de cel al Doinei Cornea cu câteva numere înainte.

Pentru cititori sunt de fapt toţi nişte protestatari, fiecare în felul lui, noţiunea deosebirii nu rezultă. De aceea, fie că au fost ridicaţi aceştia la nivelul Doinei Cornea sau, mai degrabă, a fost coborâtă această temerară profesoară la nivelul lichelismului lor partinic. În lumea asta sunt multe cauze care conduc fe­no­me­ne di­fe­rite la acelaşi efect. Pe unii îi interesează efectul, pe mine cauza. Ex­trapolând fenomenul uitării, pu­tem trece în rândul prigoniţilor, ba chiar ai martirilor acestui popor, pe toţi colaboratorii «familiei sacre», care au fost destituiţi între timp. Fără dis­cu­ţie, o dată cu destituirea, şi ei devin nişte protestatari. O întrebare rămâne însă mai departe deschisă: din ce cau­ză sunt ei nemulţumiţi? Ce doresc prin protestul făcut? Iar atunci când au acceptat puterea, înainte de a fi daţi afară, nu au fost în ţară aceleaşi con­di­ţii pentru care protestează astăzi?

După părerea mea, dacă nu dorim a face parte dintr-o anumită categorie de intelectuali cu conştiinţa profilată de clasă dominantă, suntem datori acestui popor şi nouă înşine de a spune întregul adevăr. Pentru mine personal şi pentru mulţi din Germania, care au trăit pe pielea lor acele timpuri în care s-au pus bazele ne­norocirii româneşti de astăzi, acţiu­nea acestora este «Eine Faust in’s Gesicht», este o batjocură la lupta noastră, la acţiunea protestatară şi în acelaşi timp un dispreţ total adresat capacităţii de discernământ politic al acestui popor, care este, prin forţa lucrurilor şi a subiectivităţii lui profunde, extrem de redus. Dacă jude­căm obiectiv, generaţiei noastre nu-i poate reveni mândria de a fi întors o pagină în istoria acestei ţări. Iar dacă dorim a da măcar un sens luptei noastre, nu ne rămâne de ales decât drumul de a spune întregul adevăr generaţiilor viitoare. Nu ne rămâne decât calea lui Rousseau, căci aceea a lui Bălcescu ne este blocată, deoarece nu avem în noi mentalitatea unei lumi de câştigat, ci mai degrabă una a unei lumi de căpătat."
Marius Teodorescu

"Era timpul ca şi activişti ai partidului să-şi ridice glasul contra dictaturii şi pentru o schimbare. Era o ruşine că an după an nimeni nu îndrăznea să ia o atitudine publică, deşi în particular mulţi formulau critici la adresa lui Ceauşescu. Aproape nicăieri în lumea comunistă nu a existat o asemenea docilitate în ierarhia de partid…"

"De ani de zile aşteptăm o opoziţie internă şi aceasta chiar în rândurile partidului. Ea vine însă prea târziu, iar simpla înşiruire de încălcări ale le­gi­lor ţării, a nedreptăţilor săvârşite de dictator este prea puţin. Am fi aşteptat de la aceşti comunişti de frunte să pună degetul pe rană, să spună cinstit, chiar şi în ceasul al 12-lea, să spună ţării întregi şi membrilor de partid că o viaţă întreagă au servit sub doi dictatori şi că acum, spre sfârşitul vieţi, îşi dau seama că au fost înşelaţi; că idealul în care au crezut şi pentru care au luptat a fost o himeră; că partidul nu a existat niciodată decât ca un paravan în spatele căruia se ascundea dictatorul, că nici Constituţia şi nici alte legi nu au fost respectate vreodată; că sistemul a fost o farsă, totul a fost minciună. Se ştie de-acum că sistemul a produs peste tot numai dictaturi şi dictatori. A reuşit vreodată, în timp de 70 de ani la ruşi şi peste 40 de ani în celelalte ţări de dictatură comunistă, să aducă sau să creeze societate prosperă şi liberă visată de Marx şi de toţi adepţii acestei ideologii? Toate aceste dictaturi comuniste au adus po­poa­rele lor sărăcie, suprimarea drepturilor ce­tăţeneşti, toate au introdus teroarea Securităţii de tip sovietic, toate sunt cu economiile la pământ. Aş vrea să le spun semnatarilor scri­sorii că au datoria să spună întregului popor adevărul despre comunism, despre dictatură şi dictatori, să le le­pede de acest cancer social impus de comuniştii sovietici popoarelor din Ră­să­ritul Europei."
Lupta (Paris) nr. 120/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer

Şi tu, Brutus...
La recenta sesiune de la Viena a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), România a făcut opinie separată. Ea s-a opus măsurilor asupra cărora au convenit celelalte 34 de ţări participante în vederea dezvol­tării prevederilor Actului de la Helsinki, referitoare la drepturile omului.
În discursul său, ministrul de Ex­terne român, Ion Totu, a susţinut că măsurile preconizate la Viena "Sunt în contradicţie cu normele şi reglementările internaţionale". "Noi – a declarat reprezentantul Bucureştiului – am dori ca problemele liber­tă­ţi­lor democratice şi ale drepturilor omului să fie soluţionate pretutindeni aşa de bine ca în România, ceea ce ar constitui un progres important spre egalitate, spre prosperitatea tutu­ror na­ţiu­nilor, spre cooperare şi pace".

Nu toată lumea împărtăşeşte aceas­tă opinie, după cum o arată nu numai articolele critice care abundă în ultima vreme în presa mondială, dar şi declaraţiile unor marcanţi oameni politici, inclusiv dintre cei care se revendică de la aceeaşi ideologie.

Într-o declaraţie făcută la începutul anului, preşedintele Franţei, François Mitterrand, expunând programul de vizite în estul Europei, a declarat că în nici un caz nu se va duce în România, deoarece consideră că ceea ce se petrece acolo este o "sfidare la adresa conştiinţei umane". Vorbind la televiziune, Georges Marchais, secretarul general al Partidului Comunist Fran­cez, a declarat că Mitterrand "are mo­tive" că nu vrea să se ducă în România. "Eu îl susţin – a spus Marchais – eu condamn ferm, hotărât ceea ce se petrece în România. Aceasta nu are nimic de-a face cu socialismul."

Prin urmare, până şi secretarul general al Partidului Comunist Fran­cez se leapădă de partidul-frate din România. Şi tu, fiul meu, Brutus?
F., Minimum (Israel), martie 1989
Articol primit prin bunăvoinţa doamnei Ditza Goshen, coordonatoare a Centrului de Studiu şi Cercetare a Istoriei Evreilor din România de la Universitatea Ebraică din Ierusalim