Doina

Noutatea adusă de centenarul morţii lui Eminescu a fost repu­ne­rea în circuitul public a poeziei "Doi­na". După intrarea României în sfe­ra de in­fluenţă sovietică fuseseră epu­rate re­feririle de orice natură la Ba­sa­rabia şi Bucovina, cele două pro­vincii cân­dva româneşti încor­po­rate URSS.

Prin­tre victimele "co­rec­titudinii poli­ti­ce" specifice acelor vremuri s-a nu­mă­rat şi "Doina" eminesciană. În ver­s­u­rile ei se aflau cuvintele "Nistru" şi "Hotin".

Doina
De la Nistru pân' la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar până'n Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul!
Indărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se'ndeamnă,
Nici îi este toamna, toamnă,
Nici e vara vara lui,
Ţi-i străin în ţara lui.
De la Turnu'n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s'aşază pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi desbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacă
Şi isvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i'ar inima câinii,
Mânca-i'ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
În seama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua'ntreagă, noaptea'ntreagă,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s'aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codrii'n ajutor,
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i'ar ciorile
Şi spânzurătorile!