Exilatul Prunea era numărul unu la "U" Cluj

La numai 21 de ani, atât cât avea la începutul lui ’89, Florin Prunea era om de bază al Universităţii Cluj-Napoca. Actualul director al Departamentului Relaţii Internaţionale din cadrul FRF nu a fost însă singurul jucător aflat la începutul carierei care s-a impus în prima garnitură a grupării de pe Someş la vremea respectivă.

Fundaşii Gherman (21 de ani) şi Teodorescu (20 de ani) şi atacanţii Cr. Sava (20 de ani) şi Bănică (20 de ani), achiziţionaţi şi ei de către "U" la începutul sezonului 1988-1989, au apărut fiecare de câte cel puţin 13 ori în echipa ardeleană. "Părerea mea rămâne aceea că numeroasele şi importantele mo­dificări intervenite în lot, unele cu puţine zile înaintea startului, au influenţat constanţa în comportare a echipei. Tocmai pentru că schim­bările s-au făcut în majoritate cu fotbalişti tineri, fără experienţă. Asemenea unor concurenţi proas­peţi într-o competiţie cu adversari prestigioşi, unii dintre ei nu au rezis­tat psihic saltului făcut prima oară în cariera lor şi, poate şi prea devreme încrezători în forţele lor, au cedat uşor pasul. După acea înfrângere cu Sportul Studenţesc, criza de comportare a echipei s-a accentuat în următoarele meciuri. Din fericire pentru noi, momentul de descumpănire a fost depăşit şi echipa şi-a regăsit cadenţa de la început de campionat", spunea în urmă cu 20 de ani, în ziarul Sportul, preşedintele clubului clujean, Re­mus Câmpeanu, pentru care ono­rabilul loc 7 ocupat de "U" la ju­mătatea întrecerii se pare că nu a reprezentat tocmai o reuşită. Primul jucător din lotul clujenilor în topul notelor acordate de Sportul la finalul turului sezonului ’88-’89, Florin Prunea, îşi aminteşte cu deosebită plăcere de perioada petrecută la "U" şi consideră că echipa de pe Someş şi-a depăşit condiţia, cel puţin în turul campionatului respectiv:

"Pentru mine, transferul de la Dinamo la Universitatea Cluj a reprezentat un adevărat balon de oxigen, a fost şansa mea. E drept, apucasem să debutez în Divizia A, dar la Dinamo nu aveam posibilitatea să joc constant, eram prea tânăr şi nu mă gândeam că o să pot să-i iau faţa lui Ţeţe Moraru. La Universitatea poate s-ar fi putut obţine rezultate mai bune, dar noi eram o echipă studenţească, era un fel de boemie, e posibil să nu ne fi concentrat mereu îndeajuns de bine. Totuşi, la cât de mulţi tineri eram, eu cred că ne-am descurcat destul de bine".

De ce a dat însă Prunea curs ofertei Universităţii, câtă vreme Moraru era în 1988, la cei 32 de ani ai săi, la apusul carierei, fapt pentru care a şi părăsit-o pe Dinamo un an mai târziu? "Un unchi de-al meu, fratele mamei, a fugit în 1988 în Italia, iar din această cauză eu am primit interdicţie să mai părăsesc ţara. În acel moment mi-a fost clar că nu mai pot face nici o deplasare externă cu Dinamo. De aceea n-am stat mult pe gânduri şi am acceptat să vin la Cluj, mai ales că antrenorul de atunci al Universităţii, nea Remus Vlad, dar şi Liviu Maior, viitorul ministru al Învăţământului, m-au dorit foarte mult la echipă şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă să mă transfere", a rememorat Prunea. Un demers absolut normal al antrenorului echipei, în condiţiile în care titularul obişnuit al postului de portar al Universităţii Cluj, Zoltan Iaşko, suferise o grea accidentare, care l-a ţinut departe de gazon întregul sezon.  

Scurtul sejur petrecut la Cluj, fiindcă imediat după Revoluţie Prunea avea să schimbe "Universităţile", renunţând la cea de pe Someş în favoarea celei din Craiova, i-a marcat goalkeeper-ului şi viaţa personală, nu numai cariera sportivă: "Pentru mine, care mă născusem şi trăisem până atunci la Bucureşti, viaţa din Ardeal mi s-a părut extraordinară. Am dat peste nişte oameni mult mai liniştiţi, mai aşezaţi, la Cluj nu era nicidecum verva aceea din Bucureşti. Tot la Cluj mi-am cunoscut şi soţia şi iată că au trecut 20 de ani de-atunci şi suntem tot împreună". Revenind, lotul clujenilor se reunea la începutul lui ’89 pentru un retur de foc, "Şepcile Roşii" urmând să primească vizita celor trei mari echipe ale vremii, Steaua, Dinamo şi Victoria. Meciuri pe care mai toate prim-divizionarele de atunci le treceau la capitolul "eşecuri". Iar Universitatea Cluj nu a făcut excepţie şi a încheiat campionatul gâfâind, doar pe locul 14, cu 30 de puncte, cu numai două în plus faţă de retrogradata Oţelul Galaţi.

Statistică: Linia de clasament la începutul anului 1989
7. "U" Cluj-Napoca 17 6 5 6 20-28 17
Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat 1988/1989: 12 (a pierdut câte 2p la Sportul Studenţesc şi FC Olt, câte 1p la Flacăra şi FC Bihor); puncte obţinute în deplasare: 5 (2p la Rapid, câte 1p la FC Inter, ASA Tg. Mureş şi Oţelul).
Golgeterii echipei: I. Moldovan, Cadar – câte 4, Doboş, Teodorescu, Bănică, M. Stoica (1 din 11 m) – câte 2, Biro I, Cr. Sava, Neamţu, Sabo – câte 1.
Jucători folosiţi: 20 – Gherman, Neamţu – câte 17 jocuri, Pojar, I. Moldovan, Cadar, Biro I – câte 16, Prunea, M. Stoica, Teodorescu – câte 15, Popicu, Bănică, Doboş – câte 14, Cr. Sava – 13, L. Moldovan – 7, Boeru – 3, M. Popescu – 2, Cavai, Mia, Blaga, Szabo – câte 1.
Media notelor echipei: 6,16; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. Prunea 6,70, 2. CR. Sava 6,50, 3. Biro I 6,43; cele mai mari note: 8,5 (I. Moldovan – etapa a III-a), 8 (Prunea – etapa I, a XIV-a şi a XV-a, Popicu – etapa a III-a, Cr. Sava – etapa a III-a, Biro I – etapa a XIII-a).
Cartonaşe galbene: 16 (5 suspendări) – 10 jucători (cele mai multe: M. Stoica, 3).
Cartonaşe roşii: I. Moldovan (etapa a XVIII-a).
A beneficiat de 2 lovituri de la 11 m – una transformată (M. Stoica), una ratată (Cr. Sava).
A expediat 211 şuturi (135 "acasă", 76 în deplasare), din care 104 pe poartă (67 "acasă", 37 în deplasare).