Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vara, timp de câţiva ani, Costineştiul, pe la plecarea lui iulie din peisaj şi sosirea grabnică a lui august, era mai animat decât niciodată. Tineri mulţi, foarte mulţi, cei mai mulţi. Nu doar pentru că era vară şi toată lumea invada plaja staţiunii pentru a fura din soare şi a se răcori în mare, dar şi datorită Festivalului de Film pentru Tineret de la Costineşti, care era foarte aşteptat şi anima de fiecare dată atmosfera. Filme multe, bune şi aproape bune, actori mulţi, cunoscuţi şi debutanţi, regizori. Evenimentul era băgat în seamă de toată lumea, iar presa avea relatări spumoase.
A 12-A EDIŢIE
În 1989, festivalul ajunsese la cea de-a 12 ediţie. Într-un articol publicat în vara lui '89 în revista Cinema, Horea Murgu consemnează retrospectiv: "Mă gândesc mai ales la primele manifestări, acelea care nu aveau un rezumat mai mult sau mai puţin fidel şi nedistorsionat în foile vreunei «Secvenţe», şi ea mai mult sau mai puţin consecventă unui stil şugubăţ, dar recunoscându-şi totuşi responsabilitatea de oglindă a evenimentelor. (...) Senzaţia, în amintire, este că primele două ediţii au avut acea dulce prospeţime a lucrului, a comportamentului nepremeditat, spontan.
În juriul festivaliştilor erau mai puţini auxiliari, parcă, şi concurenţa era mai de dragul jocului, chiar şi a jocului de mimă sau monopoly, care umpleau timpul «liber» al festivaliştilor şi «chibiţilor» de atunci (unii dintre aceşti suporteri intrând în prim-planul ediţiilor ulterioare). Sigur, lipsa auxiliarilor aducea uneori şi disconfort, dar media de vârstă a tuturor participanţilor la gală fiind net sub 40 de ani, totul era suportat mai «studenţeşte»".
SECVENŢA LUI CRISTOIU
"Secvenţa" avea un loc aparte "pe panoul" festivalului. Publicaţia condusă de Ion Cristoiu se distribuia gratuit şi era aşteptată ca pâinea caldă. Pentru ilustraţiile sale deosebite, pentru textele pline de sare şi piper şi demne de luat în seamă, dar mai ales responsabile pentru crearea bunei dispoziţii şi alungarea norilor de pe cerul Costineştiului.
"Secvenţa, spre exemplu - mai scrie în Cinema -, era un panou cu poze realizate peste noapte (tot peste scurtele nopţi costineştiene) de studenţii la operatorie ai lui Cornel Diaconu, unii dintre ei urcând între timp rampa, fotomontaj completat din vârful cariocii de «ziceri» şi «zise», apoi caricaturile aceluiaşi Pim; aceleaşi vizionări între linia ferată şi discoteci la care nu chiar toţi spectatorii au un comportament academic (ca la grădina de vară, deh), aceleaşi dialoguri pe plajă, parcă uneori mai combative şi caustice la adresa unor poncife...
Prima ediţie s-a făcut pe nişte aparate care, în ton cu preistoria galelor, ar fi făcut cinste oricărui muzeu de istorie a tehnicii cinematografice, dar care au fost destul de bune ca să convingă pe toată lumea că la numai 34 de ani, câţi avea atunci, Daneliuc era cel mai bun."
De la scrieri serioase, care transpuneau pe hârtia Cinema-ului, pas cu pas, desfăşurarea acestui festival de film, până la texte satirice, de la texte seci, fără culoare, până la texte melancolice, toate încercau să "vorbească" despre această sărbătoare a filmului. Pentru că, la urma urmei, asta era. O mare sărbătoare a filmului, la mare.
VA MAI EXISTA COSTINEŞTIUL?
"Va exista Costineştiul în mileniul VII?, întreba o elevă la întâlnirea cu realizatorii. Bineînţeles! Nisipul şi marea vor păstra urmele paşilor, forma trupurilor atâtor generaţii de tineri bronzaţi prin veşnic tânărul Costineşti. Capitală a tinereţii, capitală pentru zece zile a filmului românesc pentru tineret. Seri de neuitat, proiecţii, filme. Un public interesat, avizat, de cele mai multe ori competent şi generos. Generos ca soarele fără nori... Actori, regizori, scenarişti, scenografi sunt întrebaţi, cercetaţi.
Emţionant interesul tinerilor pentru tot ce este film sau este legat de film." (revista Cinema - 1989)
"La Costineşti, timp de zece zile, cum bine mai scria cineva în revista mondenităţilor, Cinema, se vorbea şi se gândea film. Într-un peisaj uşor de imaginat şi descris. Prea des descris: soare arzător, plajă primitoare, mare frumoasă şi bere... la fel de caldă ca în tot timpul sezonului. Fireşte, în tot acest timp se înoată, se stă la soare, se cântă seara pe plajă, se pândeşte în zori răsăritul, se aleargă pe terenurile de sport, se face coadă la cantină şi se dansează la disco-ring la fel ca în întregul sezon.
Dar timp de zece zile toate acestea se petrec sub zodia celei de-a şaptea arte. Şi nu numai în serile de proiecţie, când miile de tineri umplu, până la refuz, grădinile şi treptele teatrului de vară, când, după prezentarea realizatorilor năvălesc pe scenă, se ghemuiesc în poziţii imposibile şi nu mişcă preţ de două sau de trei ore, cu ochii pironiţi pe pânza vrăjită (bineînţeles că la Costineşti, ca mai peste tot în lume, ecranul panoramic este de ciment, dar vocabula «pânză» nu va fi niciodată despărţită de cinematografie!), când aplaudă şi râd, uneori în contratimp, sancţionând cu o sinceritate şi o cruzime tinerească replici ori secvenţe mai puţin inspirate. Şi nu numai dimineaţa, pe plajă, unde se organizează cea mai originală «masă rotundă», poate unică în toate festivalurile cinematografice naţionale şi internaţionale, în care realizatorii, în ţarc, încearcă să facă faţă întrebărilor cu care îi mitraliază pasionaţii de film în costume de baie, care îi înconjoară din toate părţile.
Timp de zece zile filmul este omniprezent. La disco-ring, între două rock-uri, se vorbeşte de Sophia Loren şi de Maia Morgenstern, de Peter O'Toole şi de Ştefan Iordache; pe plajă «Consecvenţa» - ziarul festivalului - este mai căutată decât îngheţata, pe terenul de tenis se schimbă mingi şi replici despre postmodernism şi neorealism, în restaurante şi cantine se discută cu aprindere despre Visconti, Antonioni şi Dan Piţa, seara, pe faleză, îndrăgostiţii trec înlănţuiţi şi - fără a voi să fii indiscret - nu se poate să nu prinzi o şoaptă pasionată: Bine, dar Şerban Marinescu..." Cam aşa era descris Costineştiul, descriere nu departe de adevăr.
"În aceste zile înţelegi mai bine decât într-un an întreg că nici hard-rock-ul şi nici videocaseta nu pot îndepărta acest tineret de problemele «lui». Şi în tot acest timp este prezentă marea, cât lumea de bătrână şi veşnic tânără, cum veşnic tânără este această cinematografie care acum, când umblă să-şi serbeze centenarul, gângureşte, merge de-a buşilea şi îşi caută cuvintele.... Uneori." Frumos scris.
CÂND VEDETELE FESTIVALULUI, ACTORII, VORBESC
Maia Morgenstern, ca mulţi alţi actori, a fost intervievată şi întrebată despre festival. "Dacă aş fi fost întrebată atunci, în zilele galei de la Costineşti, cum e... ce simţi... ce impresii... aş fi răspuns, probabil, precum Cordelia Regelui Lear: «Nimic, my Lord» sau ca într-un basm «ca sarea în bucate, măria-ta». Emoţia ce mă copleşea era totuşi atât de puternică, încât mi se părea că însăşi realitatea devenise impalpabilă. Gala de la Costineşti echivalează cu provocarea la o întrecere cu tine însuţi, un maraton al autodepăşirii. Încrederea ce ţi s-a acordat nu mai ai dreptul s-o infirmi nicicând.
De fapt, «încredere» înseamnă însăşi opţiunea regizorului Şerban Marinescu de a mă distribui în rolul Mariei Sineşti - rol foarte greu, abordat în interpretări magistrale de mari actriţe. Iar întâlnirea cu minunaţii actori Ştefan Iordache şi Adrian Pintea înseamnă poate momentul cel mai important în devenirea mea ca actriţă. Înveţi de la ei să te descoperi pe tine însăţi, pe propriul tău drum!... Cât vă iubesc! «Bunule my Lord, m-aţi făurit, crescut, iubit - iar eu vă înapoiez aceste îndatoriri aşa cum sunt, cum nici mai mult nici mai puţin, atât cât limitele mele îmi permit" (regele lear, actul I - Cordelia)", spunea actriţa despre ce se petrecea ziua, seara la festivalul care aducea tineri pasionali şi pasionaţi în amfiteatrul aşezat la egală distanţă între mare şi calea ferată.
CÂND AU CUVÂNTUL SPECTATORII. FOARTE TINERII SPECTATORI
"Sunt pentru prima oară la Gala Filmului pentru Tineret, eu am mai participat la premiere, dar niciodată nu am fost aşa de aproape de cei care fac filme, niciodată nu n-am înţeles cât de mult se gândesc ei la publicul lor, ca acum, când i-am văzut pe plajă răspunzând direct la întrebările spectatorilor curioşi în legătură cu filmele văzute." Oprişan Irina, clasa a IX-a, Bucureşti
"Vin des la Costineşti şi nu am scăpat decât trei ediţii ale galei; ceea ce mă surprinde în mod plăcut este nivelul constant ridicat la care se menţine această manifestare culturală atât ca organizare, cât şi în ceea ce priveşte calitatea filmelor incluse. Cred că acestea sunt condiţiile în care trebuie să apară noile producţii de valoare ale filmului românesc." Barabaş Balasz, viitor student la filologie, Bucureşti
Şi-au mai fost impresii. Şi-au mai fost seri. Şi-acum sunt doar amintiri.
Citește pe Antena3.ro
