Grupul Vouă: 500 de spectacole

În iarna lui ’89, grupul umoristic Vouă aniversa 500 de spectacole. Evenimentul a fost consemnat în presa vremii, în Săptămâna Culturală din 6 ianuarie 1989, însă fără detalii: doar o fotografie a celor din Vouă şi o scurtă explicaţie foto.

Adrian Fetecău, liderul grupului, îşi aminteşte foarte bine cum s-a desfăşurat evenimentul care a marcat acest moment. "L-am organizat în Aula Facultăţii de Drept din Bucu­reşti, în prezenţa a peste o mie de studenţi, dar şi a unor personalităţi autohtone." Show-ul nu a fost lipsit deloc de peripeţii, ca să nu mai spu­nem că a fost la un pas de a nu mai avea loc, din cauza obtuzităţii unor secretari de partid. Dar Fetecău a reuşit atunci să fenteze sistemul, ducându-şi proiectul aniversar până la capăt, chiar dacă, pentru asta, a venit cu "texte".

"Nu mai are rost acum să-i pomenesc numele secretarului de partid de atunci al Facultăţii de Drept – spune Fetecău. Important este că, din cauza lui, era să anulăm spectacolul, după ce aranjasem totul cu Uniunea Aso­ciaţiilor Studenţilor Comunişti care răspundeau de activitatea cultu­rală. Acest domn nu fusese de accord cu spectacolul şi a scris «NU» pe dosarul de texte pe care i l-am înaintat, cu toate că dosarul era foarte cuminte scris. Dar probabil că a bănuit tactica: înaintai un dosar cu texte, iar pe scenă spuneai alte lucruri."

Grupul Vouă avusese nişte ante­cedente în acest sens în 1984, aşa că secretarul de partid a recurs la tehnica prevenţiei. "Ne-am trezit cu două zile înainte de spectacol că nu mai putem ţine show-ul, în condiţiile în care aranjasem şi cu prietenul Eugen Dumitru, de la TVR, să vină să înre­gistreze spectacolul cu un car de reportaj. În disperare de cauză, a trebuit să inventez ceva. M-am dus, nebărbierit, cu un palton pe mine, să o caut pe secretara de partid a Centrului Universitar. Ştiam că e o doamnă mai în vârstă… Am aşteptat să iasă dintr-o şedinţă, după care i-am spus: «Doamnă, nu se poate să nu ţinem acest spectacol, ar fi a doua nenorocire care mi s-ar întâmpla într-o lună». La care dânsa: «Dar ce ţi s-a întâmplat?». «Mi-a murit şi mama...», i-am spus. «Aoleu, dragă!», a fost reacţia ei. Mama e bine, e chiar acum cu mine, în maşină, mergem la Buzău… dar eu am impresionat-o pe acea doamnă care a trecut peste orice şi, în final, mi-a zis: «Dragă, aveţi grijă ce spuneţi pe scenă, că ştiţi că ne-aţi mai făcut belele pe scenă şi acum câţiva ani, în ’84, la un festival al Politehnicii»." Şi "Vouă" a ţinut "Spectacolul 500" într-o sală arhiplină, în care, deşi bântuia frigul, iar lumea era bine îmbrăcată, în paltoane groase şi cu căciuli îndesate pe cap, umorul de calitate a reuşit să-i încălzească până în adâncul sufletului pe spectatori. Interesant este cum a reuşit Televi­ziunea să vină să înregistreze în Aula Facultăţii de Drept un spectacol în care umorul era pe primul plan, atâta vreme cât de 20 de ani nu mai călcase pe acolo nici un car al TVR – ultima ocazie s-a întâmplat o dată cu vizita fostului preşedinte francez Charles de Gaulle, în 1968.

Prin urmare, printre invitaţii care au venit la "Vouă – 500 de spectacole" s-au numărat renumitul critic de teatru Valentin Silvestru, dramaturgul Tudor Popescu, George Mihăiţă, Dumitru Solomon, jurna­listul Cornel Nistorescu şi mulţi alţii. "Totul a culminat cu momentul în care am ridiculizat cultul persona­lităţii. I-am făcut, pe scenă, portretul lui Ceauşescu. Chiar eu am interpretat rolul aceluia căruia i se ridica cultul. Ceauşescu, un individ care a plecat de jos şi a ajuns sus. Mi-am pus faţa într-o ramă, iar pe cap am avut o nă­framă din care ieşea doar o ure­che – referire la celebra «chestie» cu portetul tovarăşului într-o ureche. Totul a fost îndrăzneţ, dar Televi­ziunea Română, cu ajutorul realizatorului Eugen Dumitru, a reuşit să strecoare, în programul tv, o melodie (un colind) cu Grupul Vouă. Culmea culmilor, după ce am făcut toată nebunia asta, iar, în final, mesajul era că suntem nebuni cu toţii, nimeni nu s-a luat de noi. Dacă în ’84 ne-au întrerupt spectacolul în mod brutal, ne-au chemat la discuţii şi tot anul ’84 am fost interzişi în Bucu­reşti, acum n-am avut nici o pro­blemă.  Normal că în sală, la show-ul «Vouă 500», au fost şi domni trimişi special să ne suprave­gheze, dar cred că au fost bine intenţionaţi şi care şi-au zis să nu facă vreo mişcare, ca să nu iasă un balamuc mare. Nu ştiu ce să mai cred… "

Spectacolul pe care Grupul Vouă l-a susţinut în 1984 la Preoteasa a fost suspendat din cauza textelor care i-au deranjat pe "tovarăşi". "Aveam o doză de inconştienţă în noi, dar aşa simţeam noi că este bine să facem... Mama îmi zicea, uneori: «Nu ţi-e frică, măi, poate într-o zi nu mai ajungi acasă». Showul din Preoteasa l-am început, dacă aţi mai auzit de aşa ceva, cu un motto: «Fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer». Când au auzit ăia din sală, să pice pe jos. Nici nu mai ştiau ce să facă, să mai aplaude… Au început să tropăie. A fost nebunie."