x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Începea returul Diviziei A la fotbal, cu Dinamo şi Steaua mergând cap la cap

Începea returul Diviziei A la fotbal, cu Dinamo şi Steaua mergând cap la cap

de Dragos Stoica    |    06 Mar 2009   •   00:00

Ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, cu excepţiile de la regulă numite Craiova (1991), Rapid (1999, 2003) şi CFR Cluj (2008), returul Diviziei A la fotbal aducea în martie 1989 aceeaşi luptă pentru câştigarea titlului de campioană, între Steaua şi Dinamo.



La jumătatea întrecerii, cele două echipe contabilizaseră un număr identic de puncte (35), fiind departajate doar prin prisma gola­verajului, cu precizarea că acest criteriu funcţiona pe atunci şi ca factor de distanţare în ierarhia finală, iar victoriile erau recompensate doar cu două puncte.

De altfel, în ultimii ani de comunism, titlul se decidea într-o mare măsură în cele două partide directe dintre Steaua şi Dinamo. Cluburi grele, cu echipe cert valoroase, cele două "mari" bucureştene se bucurau şi de susţinerea unor instituţii pe măsură, respectiv Armata şi Mi­nisterul de Interne, acest suport asi­gu­rându-le liniştea până la me­ciu­rile directe, unde aproape de fiecare dată săreau scântei.

La începutul lunii martie ’89, Dinamo, aflată pe prima po­ziţie a clasamentului, a plecat cu toate punctele de la Galaţi după o partidă în care ambele reu­şi­te ale "alb-ro­şi­lor" au fost marcate de Ioan An­do­ne. Oarecum inedit, având în ve­de­re că acesta evolua ca fundaş central, Andone a marcat primul gol din postura de atacant sadea după o combinaţie pe ruta Ma­teuţ – Că­mă­taru, ultimul pa­sân­du-i decisiv. Fostul internaţional şi-a îm­bogăţit ziua cu încă o reuşită în chiar ulti­mul minut de joc, înscriind printr-un procedeu care îi era mult mai la îndemână, o lovitură de cap după o centrare a lui Iulian Mi­hăes­cu. Deşi echipa sa îşi realizase sco­pul, Mir­cea Lucescu a fost atunci ne­mul­ţumit de foarte tânărul Florin Ră­ducioiu, căruia i-a reproşat per­ma­nenta indiscipli­nă tactică, golge­te­rul de mai târziu al naţionalei sfâr­şind, de altfel, prin a fi înlocuit.

Evoluând pe propriul stadion, Steaua a plecat ca din tun, ridicu­li­zând ASA Târgu-Mureş, formaţie care era deja condamnată la retro­gradare, cu un scor de maidan (6-0). Dincolo de avalanşa de goluri, "mili­tarii" au propus în acel meci două nume noi, respectiv Adrian Negrău, proaspăt transferat de la UTA, şi Petre Bunaciu. Deşi a fost adus la echipă pe post de atacant, Negrău avea să fie la un moment dat reprofilat pe post de fundaş central la marcaj, loc unde a dat mai multă satisfacţie.

Înaintea începerii partidei, Victor Piţurcă a primit oficial vestea că a câştigat trofeul "Gheata de bronz", cla­sându-se pe cea de-a treia poziţie în topul marcatorilor europeni. Ac­tualul selecţioner al României avea să-şi sărbătorească performanţa printr-o nouă "dublă" în campionat, alături de acesta trecându-şi numele pe lista marcatorilor Gică Hagi, tot prin două reuşite, Ilie Dumitrescu, dar şi nefericitul Matei, autor al unui autogol.

O partidă interesantă şi reprezentativă pentru acele timpuri s-a consumat pe actualul Stadion "Florea Dumitrache" din complexul sportiv Dinamo, unde Victoria a întâlnit Universitatea Craiova. Pe o vreme de-a dreptul câinoasă, cu lapoviţă şi vânt, echipa Securităţii n-a avut pro­bleme majore în a-şi asigura un succes, mai ales că arbitrul de centru de la acea partidă a fost clujeanul Mircea Salomir, tatăl viitorului de asemenea arbitru FIFA, Marian, care a sprijinit din plin eforturile trupei antrenate de Florin Halagian în a-i încăleca pe olteni. Cu toate că gazdele au învins cu 2-0, ambele goluri fiind marcate de ex-dinamovistul Marian Damaschin, Craiova a lă­sat o excelentă impresie. Cra­va­şată pe margine de antrenorul-ju­că­tor Sorin Cârţu, Universitatea i-a ali­niat atunci, printre alţii, pe Gabi Boldici, Nicolae Zamfir, Pavel Badea, Silvian Cristescu, Gică Popescu, Ştefan Stoica şi Eugen Neagoe.

Prin înfrângerea de la Piteşti, Rapid avea să-şi complice existenţa în prima divizie, giuleştenii ne­reuşind să mai evadeze din zona retrogradării până la finele campionatului. În Trivale, feroviarii n-au emis pretenţii, având doar vreo două tentative de a ajunge în careul gazdelor, la care evoluau pe atunci Eduard, Costel Pană şi Jean Vlădoiu. De partea cealaltă, Rapid se baza pe Leo Toader, Vicenţiu Iorgulescu, Marian Rada, Goanţă şi Estinca, ultimul – posesor al unui şut de temut.

×
Subiecte în articol: special două