Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca de fiecare dată în ultimii 25 de ani, cu excepţiile de la regulă numite Craiova (1991), Rapid (1999, 2003) şi CFR Cluj (2008), returul Diviziei A la fotbal aducea în martie 1989 aceeaşi luptă pentru câştigarea titlului de campioană, între Steaua şi Dinamo.
La jumătatea întrecerii, cele două echipe contabilizaseră un număr identic de puncte (35), fiind departajate doar prin prisma golaverajului, cu precizarea că acest criteriu funcţiona pe atunci şi ca factor de distanţare în ierarhia finală, iar victoriile erau recompensate doar cu două puncte.
De altfel, în ultimii ani de comunism, titlul se decidea într-o mare măsură în cele două partide directe dintre Steaua şi Dinamo. Cluburi grele, cu echipe cert valoroase, cele două "mari" bucureştene se bucurau şi de susţinerea unor instituţii pe măsură, respectiv Armata şi Ministerul de Interne, acest suport asigurându-le liniştea până la meciurile directe, unde aproape de fiecare dată săreau scântei.
La începutul lunii martie ’89, Dinamo, aflată pe prima poziţie a clasamentului, a plecat cu toate punctele de la Galaţi după o partidă în care ambele reuşite ale "alb-roşilor" au fost marcate de Ioan Andone. Oarecum inedit, având în vedere că acesta evolua ca fundaş central, Andone a marcat primul gol din postura de atacant sadea după o combinaţie pe ruta Mateuţ – Cămătaru, ultimul pasându-i decisiv. Fostul internaţional şi-a îmbogăţit ziua cu încă o reuşită în chiar ultimul minut de joc, înscriind printr-un procedeu care îi era mult mai la îndemână, o lovitură de cap după o centrare a lui Iulian Mihăescu. Deşi echipa sa îşi realizase scopul, Mircea Lucescu a fost atunci nemulţumit de foarte tânărul Florin Răducioiu, căruia i-a reproşat permanenta indisciplină tactică, golgeterul de mai târziu al naţionalei sfârşind, de altfel, prin a fi înlocuit.
Evoluând pe propriul stadion, Steaua a plecat ca din tun, ridiculizând ASA Târgu-Mureş, formaţie care era deja condamnată la retrogradare, cu un scor de maidan (6-0). Dincolo de avalanşa de goluri, "militarii" au propus în acel meci două nume noi, respectiv Adrian Negrău, proaspăt transferat de la UTA, şi Petre Bunaciu. Deşi a fost adus la echipă pe post de atacant, Negrău avea să fie la un moment dat reprofilat pe post de fundaş central la marcaj, loc unde a dat mai multă satisfacţie.
Înaintea începerii partidei, Victor Piţurcă a primit oficial vestea că a câştigat trofeul "Gheata de bronz", clasându-se pe cea de-a treia poziţie în topul marcatorilor europeni. Actualul selecţioner al României avea să-şi sărbătorească performanţa printr-o nouă "dublă" în campionat, alături de acesta trecându-şi numele pe lista marcatorilor Gică Hagi, tot prin două reuşite, Ilie Dumitrescu, dar şi nefericitul Matei, autor al unui autogol.
O partidă interesantă şi reprezentativă pentru acele timpuri s-a consumat pe actualul Stadion "Florea Dumitrache" din complexul sportiv Dinamo, unde Victoria a întâlnit Universitatea Craiova. Pe o vreme de-a dreptul câinoasă, cu lapoviţă şi vânt, echipa Securităţii n-a avut probleme majore în a-şi asigura un succes, mai ales că arbitrul de centru de la acea partidă a fost clujeanul Mircea Salomir, tatăl viitorului de asemenea arbitru FIFA, Marian, care a sprijinit din plin eforturile trupei antrenate de Florin Halagian în a-i încăleca pe olteni. Cu toate că gazdele au învins cu 2-0, ambele goluri fiind marcate de ex-dinamovistul Marian Damaschin, Craiova a lăsat o excelentă impresie. Cravaşată pe margine de antrenorul-jucător Sorin Cârţu, Universitatea i-a aliniat atunci, printre alţii, pe Gabi Boldici, Nicolae Zamfir, Pavel Badea, Silvian Cristescu, Gică Popescu, Ştefan Stoica şi Eugen Neagoe.
Prin înfrângerea de la Piteşti, Rapid avea să-şi complice existenţa în prima divizie, giuleştenii nereuşind să mai evadeze din zona retrogradării până la finele campionatului. În Trivale, feroviarii n-au emis pretenţii, având doar vreo două tentative de a ajunge în careul gazdelor, la care evoluau pe atunci Eduard, Costel Pană şi Jean Vlădoiu. De partea cealaltă, Rapid se baza pe Leo Toader, Vicenţiu Iorgulescu, Marian Rada, Goanţă şi Estinca, ultimul – posesor al unui şut de temut.
