La ONU, Gorbaciov a dat semnalul marii schimbări

În ianuarie 1989, nimeni nu anticipa colosalele transformări geopolitice care aveau să se producă până la sfârşitul anului. Şi totuşi, semnalul cel mai clar fusese deja lansat de Mihail Gorbaciov, de la tribuna ONU, încă din 7 decembrie 1988.

Astăzi, majoritatea istoricilor consideră că acel discurs a marcat sfârşitul "ideologic" al războiului rece, anunţând o "nouă ordine mondială". Abandonând logica Conferinţei de la Yalta şi "Doctrina Brejnev", liderul sovietic a vorbit despre dreptul la opţiune al fiecărei naţiuni şi a respins utilizarea forţei ca instrument de politică externă. Sugerând că Moscova nu-şi va mai păzi cu tancurile sfera de influenţă, Gorbaciov a deschis calea revoluţiilor anticomuniste care aveau să cuprindă în scurt timp Europa de Est.

În discursul său istoric de la ONU, Mihail Gorbaciov a denunţat ca "demodată" dezvoltarea unui stat pe socoteala altora, afirmând că "progresul autentic" nu poate fi obţinut prin "încălcarea drepturilor şi libertăţilor indivizilor şi popoarelor". Cuvintele sale par astăzi profetice: "Desigur, schimbări radicale şi revoluţionare au loc şi vor continua să aibă loc în anumite ţări şi structuri sociale. (...) Amestecul în aceste procese interne cu scopul de a le modifica după o reţetă a altcuiva ar fi extrem de distructiv pentru apariţia unei ordini a păcii".

Liderul sovietic a subliniat necesitatea creării unei "lumi noi", în care interesele divergente să fie echilibrate, iar confruntarea să facă loc cooperării: "Pentru aceasta, trebuie să cădem de acord asupra condiţiilor şi principiilor fundamentale şi cu adevărat universale ale unui asemenea demers. Este evident, de exemplu, că forţa şi ameninţarea cu forţa nu mai pot fi şi nu mai trebuie să fie instrumente de politică externă".

Un alt principiu fundamental enunţat de Gorbaciov a fost cel al libertăţii de opţiune: "Libertatea de opţiune este un principiu universal, de la care nu ar trebui să existe excepţii. Nu am ajuns la această concluzie doar din considerente morale. Ea a fost demonstrată prin analiza imparţială a unor fenomene contemporane obiective. Diversitatea crescândă a nivelurilor de dezvoltare socială din diferite ţări devine o trăsătură tot mai evidentă a acestor procese. Acest fapt este valabil atât pentru sistemele capitaliste, cât şi pentru cele socialiste. O demonstrează şi diversitatea structurilor sociopolitice apărute în ultimele decenii ca urmare a mişcărilor de eliberare naţională". În opinia lui Gorbaciov, gestionarea acestei "realităţi obiective" presupune toleranţă, respect pentru părerile şi poziţiile altora, disponibilitate de a accepta puncte de vedere divergente fără a le percepe automat drept malefice sau ostile, capacitate de a convieţui paşnic în ciuda diferenţelor.

Cuplate, cele două principii enunţate de Gorbaciov însemnau de fapt abandonarea "Doctrinei Brejnev", potrivit căreia ţările Pactului de la Varşovia aveau dreptul de a interveni (inclusiv militar) dacă "forţe ostile socialismului încearcă să deturneze spre capitalism dezvoltarea unui stat socialist". Această teoria fusese utilizată pentru justificarea invaziei sovietice din Cehoslovacia, din 1968.

Dezideologizarea relaţiilor internaţionale şi dezarmarea

De la tribuna ONU, Mihail Gorbaciov a pledat pentru o nouă abordare a relaţiilor internaţionale, în care diferenţele ideologice să devină irelevante. El a explicat: "Dezideologizarea relaţiilor dintre state a devenit o cerinţă a acestei etape. Nu înseamnă că ne abandonăm convingerile, filosofia sau tradiţiile. Nici nu le cerem altora să o facă. Dar nu ne vom izola în cercul propriilor noastre valori".
Confruntările ideologice nu mai au ce căuta în relaţiile dintre două state, a subliniat Gorbaciov, fiindcă ele ar zădărnici realizarea obiectivelor comune tuturor: recuperarea zonelor subdezvoltate, protecţia mediului, eradicarea foametei şi a analfabetismului, lupta împotriva unor maladii devastatoare. Şi eliminarea ameninţării nucleare.

Dezarmarea era, în opinia liderului sovietic, "cel mai important subiect dintre toate, fără de care nici o problemă a secolului viitor nu poate fi rezolvată. Gorbaciov era pregătit să facă primul pas. El a anunţat, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite:
"Astăzi vă pot informa că Uniunea Sovietică a decis să îşi reducă forţele armate. În următorii doi ani, efectivele vor fi diminuate cu 500.000 de persoane, iar volumul armamentului convenţional va fi de asemenea considerabil restrâns. Aceste reduceri vor fi efectuate unilateral. În înţelegere cu aliaţii noştri din Pactul de la Varşovia, am hotărât să retragem şase divizii de tancuri din RDG, Cehoslovacia şi Ungaria şi să le dizolvăm până în 1991. Vor fi de asemenea retrase din aceste ţări şi formaţiuni, şi unităţi de asalt, (...) împreună cu armamentul şi echipamentul aferent. Forţele sovietice staţionate în aceste ţări vor fi reduse cu 50.000 de persoane şi 5.000 de tancuri. Toate diviziile sovietice rămase pe teritoriul aliaţilor noştri vor fi reorganizate. Vor avea o structură diferită faţă de cea de azi, devenind fără echivoc defensive după retragerea unui mare număr de tancuri".

O mână întinsă preşedintelui Bush

În discursul său, Mihail Gorbaciov şi-a exprimat speranţa că schimbarea de administraţie de la Washington nu va temporiza detensionarea relaţiilor bilaterale dintre cele două superputeri: "Relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii se întind de-a lungul a cinci decenii şi jumătate. Lumea s-a schimbat şi la fel s-au schimbat natura, rolul şi locul acestor relaţii în politica mondială. Pentru prea multă vreme ele au stat sub semnul confruntării şi câteodată al ostilităţii, deschisă sau disimulată. Dar, în ultimii ani, oamenii din întreaga lume au putut răsufla uşuraţi, ca urmare a îmbunătăţirii relaţiilor dintre Moscova şi Washington. Recunoaştem şi apreciem contribuţia Preşedintelui Ronald Reagan şi a membrilor administraţiei sale, în special a domnului George Schultz. Este un capital care a fost investit într-o întreprindere comună de importanţă istorică. El nu trebuie risipit sau abandonat. Viitoarea administraţie a Statelor Unite, condusă de preşedintele nou ales George Bush, va găsi în noi un partener gata să continue dialogul – fără pauze sau retractări – într-un spirit de realism, deschidere şi bunăvoinţă...".

Mihail Gorbaciov a identificat şi "problemele-cheie" de pe agenda americano-sovietică: "Vorbim în primul rând despre progresul semnificativ înregistrat în negocierea unui tratat de reducere cu 50% a arsenalului ofensiv, păstrând şi Tratatul ABM; despre elaborarea unei convenţii de eliminare a armelor chimice – aici, credem că există toate precondiţiile ca anul 1989 să fie decisiv; şi despre tratative în vederea reducerii armelor convenţionale şi a efectivelor militare din Europa. Mai abordăm şi probleme economice, ecologice şi umanitare, în sensul cel mai larg posibil...".

În încheierea discursului său, Mihail Gorbaciov a vorbit despre sentimentul său de responsabilitate "faţă de propriul popor şi faţă de comunitatea mondială", în "pragul unui an de la care toţi aşteptăm atât de mult". Realitatea avea să întreacă, în curând, toate aşteptările. Totuşi, în primele zile ale lui 1989, puţini erau cei care credeau că Moscova era dispusă să meargă atât de departe pe cât lăsase să înţeleagă, la ONU, liderul de la Kremlin.