Mircea şi Ana Diaconu – tată şi fiică şi acasă şi pe ecrane

"Întâmplări cu Alexandra" este un film regizat de Cornel Diaconu, din a cărui distribuţie fac parte în calitate de tată şi fiică, atât la propriu, cât şi în scenariu, Mircea şi Ana Diaconu.

Un trio Diaconu (chiar dacă regizorul nu are legături de familie cu ceilalţi doi), care aduce şi acum zâmbetul pe buzele celor care urmăresc filmul, la 20 de ani de la premieră.

Filmul prezintă relaţia dintre un tată şi fiica sa de 9 ani, după ce mama pleacă în delegaţie pentru o perioadă mai lungă. Cei doi sunt nevoiţi să se gospodărească singuri. Dar totul iese pe dos, iar casa ajunge vraişte. În plus, este dat peste cap şi programul de la şcoală, respectiv de la serviciu al celor doi. Treptat însă, atât tatăl, cât şi fetiţa dovedesc că nu sunt lipsiţi de bunăvoinţă şi învaţă ce este ordinea şi disciplina.

Mircea Diaconu îşi aduce aminte şi acum cum de-a ajuns să joace în acest film, chiar dacă, iniţial, nu era în cărţi. A fost sunat de regizor, care l-a rugat să-l lase să facă o probă de film cu fetiţa lui, Ana.

"I-am spus că nu e cazul. Copilul meu este normal şi nu are înclinaţii spre actorie. El mi-a răspuns că auzize că e vioaie şi că ar vrea totuşi să o vadă. A insistat şi a venit la mine acasă cu o cameră video şi cu un mic text, să-i facă nişte probe filmate care apoi mergeau la Casa Scânteii, la aprobare. Fetiţa s-a aşezat pe un scaun foarte ruşinată. Au început să o filmeze. Regizorul îi tot citea nişte replici, sperând ca ea să răspundă", povesteşte Diaconu.

A mers destul de greu, ceea ce l-a determinat pe actor să preia iniţiativa şi să fie el cel care îi dă replica fiicei sale. Totul a mers aşa de bine "sus", că după o săptămână, Mircea Diaconu a primit un telefon de la Cornel Diaconu, care l-a anunţat că îi vor pe amândoi. "Mă, ăştia te vor şi pe tine, neapărat!", i-a spus regizorul. "Cred că a fost primul caz în cariera mea când copilul m-a băgat în film. S-a mizat probabil şi pe relaţia mea directă cu fetiţa. A ieşit un film bun şi sunt foarte încântat că se mai difuzează şi astăzi. Totuşi, a fost un personaj pe care eu l-am făcut foarte prost, ca actor. Toată atenţia şi toată grija erau îndreptate către fiica mea. Eram atât de atent ca ea să fie bine, să facă bine, încât n-am mai fost atent şi la rolul meu", mărturiseşte Diaconu.

Rolul Alexandrei a fost primul şi ultimul pe care Ana Diaconu l-a jucat. N-a fost tentată nici de teatru, nici de film. "Ea a crescut în teatru, fiind mică în perioada cumplită a turneelor prin case de cultură neîncălzite, trenuri moarte. Vai de viaţa noastră cum umblam, răciţi. De nu ştiu câte ori am adus-o cu sania la teatru pentru că n-aveam voie să circulăm cu maşina. O dată mi s-a întâmplat ca, la întoarcere, să adoarmă pe sanie. N-am avut încotro şi am legat-o cu cureaua mea de la pantaloni, să nu cadă. Din această cauză, pentru ea n-a existat şi nu există nici un miraj. Ea a văzut teatrul din interior, din burta sa, şi miraculos şi fantastic, aşa cum pare din afară. Nu o interesează. Îi place teatrul, însă nu ca meserie", a adăugat Diaconu.

"Întâmplări cu Alexandra" nu este singurul film de succes în care Mircea Diaconu a jucat în anii comunişti. Poate unul dintre cele mai apreciate filme ale acelei pe­rioade a fost "Buletin de Bucureşti". Deşi iniţial s-a dorit ca pelicula să-i înfiereze pe cei care nu se duceau la post, la ţară, şi apelau la tot felul de subterfugii pentru a rămâne la oraş, în cele din urmă s-a ajuns la o comedie spumoasă.

"Filmul a fost scris de un tip de la Casa Scânteii, un om fără prea mult umor. Dar şi eu, şi ceilalţi (Octavian Cotescu, Draga Olteanu, Constantin Diplan, Rodica Mandache, Catrinel Dumitrescu - n.r.) am simţit filonul comic al situaţiei. Dar nu era scris aşa. Sau atât de comic. Iar regizorul Virgil Calotescu, un om relaxat, un om plăcut, un om cu care puteai vorbi, discuta, lucra, şi tolerant, ne-a lăsat mână liberă. Cu toţii am împins filmul către un alt sens. Când a fost gata, întâi fost un scandal la Casa Scânteii, că n-a ieşit ce trebuie. Dar n-au avut încotro, nu puteai să refilmezi", îşi aminteşte actorul.

"Buletin de Bucureşti" a avut premiera la Cinematograful Scala. Chiar şi lansarea lui a avut parte de un eveniment cu accente comice. "Lângă Scala era ceva ce se numea Lacto Dorna. Acolo se mânca ieftin. Te costa 5 lei o masă. Pentru că filmul a avut un succes năprasnic, coada la bilete trecea pe lângă Lacto Dorna şi se întindea pe Strada Maria Rosetti.

La un moment dat, a trecut pe-acolo familia prezidenţială. Se zice că Tovarăşa a început să ţipe la cine era respon­sabil că n-au desfiinţat «mizeria aia de Lacto Dorna», imaginându-şi că era la mâncare coada respectivă. Cu greu i s-a explicat că Lacto Dorna nu are nici un amestec, ci că e coadă la un nou film românesc. Atunci au cerut să vadă filmul, iar noi am fost chemaţi la Casa Scânteii şi ni s-au transmis felicitări. Mai mult, ni s-a mai cerut unul. La a doua serie s-a dorit exact comedie, şi a ieşit prost de tot, un fel de supă reîncălzită, aceleaşi bancuri...", a adăugat Diaconu.