Polonia: "Convorbirile de la masa rotundă" între guvern şi opoziţie

După o lungă perioadă de criză economică şi convulsii sociale, reprezentanţii guvernului comunist polonez şi cei ai sindicatului liber "Solidaritatea", în frunte cu Lech Walesa, precum şi liderii altor gru­pări din opoziţia anticomunistă din Polonia au discutat împreună de­spre viitorul ţării lor (Varşovia, 6 fe­bruarie – 4 aprilie 1989).

"Convorbirile de la Masa Rotundă" – denumire adoptată ad-hoc da­to­rită formei geometrice pe care o avea masa tratativelor din sala prin­ci­pală de şedinţe – s-au axat pe trei di­rec­ţii: reformele politice, problemele economiei poloneze şi cele sociale.

Criza poloneză din anii ’80 a avut la origine un complex de factori interni şi externi. Nerezolvarea la timp a problemelor economice a condus la acutizarea crizei de legi­timitate cu care se confruntau au­torităţile comuniste de la Varşovia încă din anul 1945, când au fost in­­sta­late la putere cu ajutorul nemijlo­cit al trupelor sovietice. Totodată, diferenţa care exista între nivelul ridicat de trai al membrilor nomenclaturii Partidului Muncitoresc Unit Polonez (cu mult peste media pe întreaga ţară) şi nivelul modest de trai al celorlalţi cetăţeni polonezi a condus la amorsarea unor conflicte sociale de mare amploare. Deşi spuneau că apără interesele clasei muncitoare şi vorbeau în numele acesteia, liderii Partidului Muncitoresc Unit Polonez s-au văzut puşi în situaţia de a acţiona în mod repetat nu doar împotriva intelectualilor anticomunişti, ci şi împotriva unor largi categorii sociale.

Treptat, anumite cercuri ale in­telectualilor polonezi au acţionat împreună cu liderii muncitorilor revoltaţi în scopul îmbunătăţirii nivelului de trai al populaţiei. Au criticat din ce în ce mai des intervenţiile arbitrare şi abuzive în eco­nomie ale membrilor nomenclaturii comuniste.

Replica autorităţilor de la Var­şovia a fost dură. S-au operat ares­tări în rândurile disidenţilor, au fost trimise trupe ale Ministerului de Interne şi armatei împotriva celor care protestau. În cele din urmă, în noaptea de 12 spre 13 de­cembrie 1981, generalul Wojciech Jaruzelski a instituit legea marţială în întreaga ţară.

Principalele probleme econo­mice cu care se confruntau auto­ri­tă­ţile poloneze aveau câte un core­s­pondent în celelalte state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. De exemplu, în Cehoslovacia se înregistra o incapacitate de a mări în mod semnificativ ex­porturile de produse industriale, în condiţiile creşterii substanţiale a preţurilor la materiile prime şi com­bustibilii importaţi. Spre sfârşitul anilor ’80, dezechilibrul res­pectiv tindea să se accentueze. Diminuarea resurselor pentru dezvoltarea economică a ajuns să afecteze nivelul de trai al po­pu­la­ţiei. Astfel că autorităţile cehoslovace au fost nevoite să mărească preţurile la alimente şi să adopte un program de raţionalizare a consumului de curent electric.

În aceeaşi perioadă, în Republica Democrată Germană şi Ungaria s-a ajuns la asigurarea unei stabilităţi relative a preţurilor la produsele de strictă necesitate şi bunurile de larg consum. Acest lucru a fost o consecinţă a politicilor economice promovate în cele două state în anii ’70. Atunci s-a renunţat temporar la dezvoltarea rapidă şi în mod extensiv a industriei grele (aflată în celebrul Sector A). Din păcate, stabilitatea respectivă nu a fost durabilă. O cauză a eşecului economic înregistrat în anii ’80 de cele două state era sistemul de comandă, centralizat, din economiile de tip sovietic. Acesta nu avea o flexibilitate suficientă în oferta de produse şi servicii mai ales pentru livrările de produse pe pieţele externe. Permitea totodată un consum exagerat de resurse umane, materiale şi financiare pe unitatea de produs. Problemele care au apărut în procesul de mo­dernizare a mijloacelor industriale de producţie nu au fost soluţionate la timp şi în mod satisfăcător din cauza resurselor insuficiente de care dispuneau Ungaria şi RDG. Scenariul respectiv s-a repetat în Cehoslovacia, Polonia, România şi Bulgaria. Iar autorităţile sovietice s-au confruntat cu acelaşi gen de probleme, fapt ce nu le-a permis să acorde sprijinul solicitat de celelalte state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

Efectele care au apărut, ca ur­mare a menţinerii în statele res­pective a sistemului centralizat de planificare economică (de tip sovietic), au fost dintre cele mai di­verse. Diferite documente ne arată faptul că datoria externă a Poloniei a crescut în mod exponenţial în cursul anilor ’70. În consecinţă, autorităţile de la Varşovia s-au văzut nevoite să modifice de mai multe ori, brusc şi în mod semnificativ, preţurile la produsele de bază şi la bunurile de larg consum. Măsurile respective au afectat în mod grav nivelul de trai al popu­la­ţiei şi au determinat izbucnirea unor mişcări de protest şi greve, urmate de revolte ale muncitorilor şi de înfiinţarea sindicatului "Solidaritatea".

În acele condiţii, liderii Partidului Muncitoresc Unit Polonez – care se autointitulau apărătorii proletariatului şi, în acelaşi timp, trimiteau trupe împotriva muncitorilor revoltaţi – au impus legea marţială. Au considerat că im­pu­nerea legii marţiale în întreaga ţară reprezenta cea mai bună so­luţie de salvare a comunismului importat din URSS. Evenimentele care au urmat au dovedit contra­riul. Lech Walesa şi ceilalţi lideri ai sindicatului "Solidaritatea" au fost în cele din urmă eliberaţi. În socie­tatea poloneză au început să apară din ce în ce mai vizibil elementele de disoluţie a autorităţii statului comunist.

În cele din urmă, pentru a evita blocarea întregii ţări de muncitorii care solicitau recunoaşterea oficială a sindicatului "Solidaritatea", generalul Wojciech Jaruzelski a aprobat desfăşurarea unor negocieri secrete în luna septembrie 1988 între ministrul de In­terne, Czeslaw Kiszczak, şi li­derii opoziţiei anticomuniste, în frunte cu Lech Walesa. Cu acel prilej s-au stabilit principiile ge­nerale pe baza cărora urmau să se poarte discuţiile publice între cele două tabere, în cadrul aşa-numitelor "Convorbiri de la Masa Rotundă" (Varşovia, 6 februarie – 4 aprilie 1989).
Lt. col. dr Petre OPRIŞ