Reţete de post

În 1989 nu ştia nimeni dacă te rugai în camera ta, sau dacă în farfuria cu mâncare era şi ceva de dulce, când era post. Aşa că şi pe vremea aceea, cine era credincios putea să mănânce de sec. Şi chiar dacă nu erau cărţi de bucate speciale cu reţete de post, în toate celelalte puteai găsi câteva, dacă cercetai cu atenţie.

În copilărie mâncam des prin vecini. La ţară lucrul acesta era firesc. Ne jucam cu toţi copiii pe uliţă, iar când unul dintre noi era chemat la masă, mergeam cu toţii. Nu de puţine ori am mâncat la tanti Lucica, învăţătoare. Mâncărurile ei le-am ţinut minte, pentru că erau întotdeauna altfel. După ce am crescut, am vi­zitat-o şi am încercat să aflu secretul bucatelor ei. Atunci mi-a destăinuit că ea ţinea întotdeuana posturile şi pentru că îi plăcea diversitatea, încerca mereu reţete noi, poate stranii pentru gusturile noastre de atunci. Una dintre cărţile de bucate pe care le-a răsfoit în fiecare sezon a fost "100 de meniuri pentru toate anotimpurile". Iată reţeta unei "ciudăţenii" pe care am gustat-o la tanti Lucica: supă de chimen cu griş: "aveţi nevoie de 200 g morcovi, 100 g albitură, 50 g ceapă, 20 g chimen, 75 g griş, 100 ml ulei, 100 g fulgi de porumb, sare. Zarzavaturile se taie felii subţiri şi se pun la fiert în apă clocotită. După ce acestea au fiert, se strecoară, iar supa rămasă se dă în clocot, se adaugă grişul, uşor călit în ulei şi stins cu supă, apoi chimenul, puţin zdrobit. Se potriveşte de sare şi se lasă să fiarbă la foc mic cca 15 minute într-un vas acoperit, pentru ca supa să-şi păstreze aroma de chimen. Zarzavatul fiert se poate pasa şi folosi la supă. Se serveşte fierbinte cu fulgi de porumb sau cu crutoane de pâine."

Tot la ea am gustat şi prima mâncare de spanac a cărei reţetă mi-a dat-o acum: "2 kg spanac, un fir de ceapă verde, o căpăţână de usturoi, 25 g făină, o jumătate de lămâie, o linguriţă de pastă de roşii, sare, supă de legume. Se curăţă spanacul şi se fierbe cu ceapa verde în apă sau supă de le­gume. Când este aproape gata, se pune o linguriţă rasă de făină amestecată cu zeamă de lămâie, sare şi o lingu­riţă de pastă de roşii. Se scade bine şi se serveşte fierbinte". O altă mâncare preferată de post este salata de bureţi, pentru care e nevoie de 700 g ciuperci, sare, o jumătate de pahar de oţet, piper boabe, o frunză de dafin, mărar verde, 3 linguri de ulei şi muştar. "Bureţii se spală bine şi se fierb 15 minute în apă cu oţet, sare, piper şi dafin, apoi se dau la rece. Se pun într-o salatieră cu ulei şi mărar tocat". Şi deserturile ei erau deosebite, inspirate din aceeaşi carte. Morcovii pentru desert erau făcuţi dintr-un kg de morcovi, 100 g de margarină, 150 g zahăr, un plic de zahăr vanilat şi sare după gust. "Se curăţă morcovii, se taie felii şi se pun la fiert în apă clocotită cu puţină sare. După ce au fiert, se pun în margarină cu zahăr. Se lasă să se încălzească şi se întorc, se vanilează şi se servesc. La fel de bune erau şi inelele cu nuci, desert pe care nu îl mâncam nicăieri în altă parte: "125 g margarină, două linguri zahăr pudră, o linguriţă zahăr pudră, 150 g făină, un păhărel de nuci pisate şi amestecate cu zahăr. Peste margarină se adaugă zahărul pudră şi zeama de lămâie, se freacă bine apoi se pune şi făina. Alua­tul se dă la rece o oră, apoi se întinde o foaie subţire, se taie forme rotunde cu un pahar de vin şi, cu un pahar de ţuică, se taie mijlocul acestora. Inelele se tăvălesc în nuci cu zahăr. Se coc puţin în aşa fel încât să rămână deschise la culoare". Cartea este şi astăzi un bun ghid de gătit în toate anotimpurile, chiar şi pentru perioada postului.