Tovarăşul… cu şi fără retuş

Teribile pătimiri pentru cei care lucrau "în frontul presei de partid", mai cu seamă în anii din urmă ai "Epocii de Aur", mai erau fotografiile oficiale! Binînţeles, fotografiile cuplului prezidenţial. Dacă pe la începutul deceniului existau (mai degrabă tacit decât întărite printr-un ucaz de la "secţie") câteva reguli - să nu apară riduri pe chipul "Tovarăşului" sau să dispară figurile celor din escortă -, cu trecerea vremii, res­tricţiile se înmul­ţeau şi deveneau tot mai draconice. Se zvonea că toate fotografiile oficiale, rea­lizate de colegii de la Agerpres, erau trimise la viză direct la "Tovarăşa". Abia după asta mer­geau la gazete spre publicare.

Dincolo de uzanţele de protocol, din ce în ce mai fără rost invocate, aceste manevre aveau o singură justificare reală şi anume dorinţa ca, în faţa poporului, "El" şi "Ea" să apară mereu tineri şi ferice. Numai că, pe lângă efectul de imagine scontat de "retuşorii de ocazie", asemenea procedee năşteau, datorită excesului de zel, tot felul de întâmplări  năzdră­vane.

De pildă, într-o fotografie rea­lizată la sosirea pe Aeroportul Internaţional Otopeni, Todor Jivkov, liderul de-atunci al comu­niştilor bulgari, pe parcursul trecerii în revistă a gărzii de onoare, înaltul oaspete îşi ţinea pălăria în mână, în timp ce Nicolae Ceau­şescu avea pălăria pe cap. "To­va­răşa" a luat foc: "Ce-i cu fo­to­grafia asta? Jivkov vrea să o facă pe deşteptul şi merge cu pălăria în mână? Vrea să arate că nu îi este frig? Să retuşaţi imediat foto­grafia!". Zarvă mare, agitaţie şi, până la urmă, în fotografia retuşată,  Jivkov avea două pălării: una în mână, şi alta pe cap!

A doua ispravă am trăit-o în direct, fiind responsabil de număr la Scînteia tineretului. Cuplul suprem efectuase de dimineaţă o vizită de lucru la Complexul expoziţional din vecinătatea Casei Scînteii. Normal, bucuria neţărmurită a oamenilor muncii aflaţi pe aleile din preajma pavilionului nu putea fi exprimată decât prin ima­gini zâmbăreţe şi prin lozinci, una mai inspirată ca alta. Aşa că, printr-o firească şi emoţionantă în­tâmplare, deasupra cuplului prezidenţial trona lozinca: "Ceauşescu -  PACE!". Toate bune şi frumoase numai că, undeva "sus", s-a observat că există o problemă. În foto­grafie, "Tovarăşa" era pozi­ţionată nu în centrul imaginii, ci, undeva, mai pe margine. Or, uzanţele cereau ca amândoi să fie exact în centrul pozei. În consecinţă, s-a retuşat imaginea şi, în final, "Ei" au ieşit taman în centru. Şi tocmai când noi, echipa de serviciu pe număr, răsuflam uşuraţi, am descoperit bomba! În noul format, lozinca, înflăcărată şi mobilizatoare, care flutura deasupra celor două capete ilustre, suna aşa: "Ceau­şes­cu - PAC". Pasămite, trăgând ima­ginea mai la stânga cel care efectua retuşul nu a observat că a dispărut ultima literă din cuvântul PACE.

Ultima boroboaţă: era la mare preţ o fotografie a "Tovarăşului" făcută cam pieziş, aşa încât nu i se vedea decât o ureche. Ureche a "Tovarăşului", pentru că alte urechi (prietenii ştiu care anume!) nu se vedeau...  Toate bune şi frumoase, fotografia, în imense dimensiuni şi în diverse culori, o vedeai mai peste tot. Inclusiv pe faţada corpului central al "Casei Scînteii". Într-o dimi­neaţă nu am mai văzut-o. Par­că o înghiţise pământul. Cu­rând aveam să aflu şi explicaţia. Cu o zi în urmă, un tânăr om a muncii, după ce a contemplat îndelung imaginea, a pus o singură întrebare: "Ce vreţi să spuneţi cu foto­grafia asta? Că Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este... într-o ureche?!".

Brusc, aşa după cum stă în firea organismelor unei democraţii muncitoreşti-revoluţionare, factorii în drept s-au mobilizat şi, pe loc, au înlocuit fotografia buclucaşă.

Un lucru uitasem să vă mai spun: tânărul om al muncii, cel care a pus întrebarea buclucaşă cu voce tare, se numea... Nicu Ceauşescu!