Cât şi cum fusese informat Ceauşescu despre schimbările din toamna lui '89 în ţările vecine? Ultima Sinteză specială ce-i fusese furnizată de Agerpres în luna noiembrie era cum nu se poate mai liniştitoare: documentele şi expunerile liderilor comunişti promiteau mersul netulburat al lumii spre comunism.
SURSE SPECIALE DE INFORMARE
După cum povestesc componenţi ai cercului puterii, una dintre sursele de informare ale CPEx erau buletinele speciale întocmite pentru membrii săi. Uneori soţii Ceauşescu primeau buletine şi "mai speciale", concepute şi redactate anume pentru ei.
În ultimul an însă membrii CPEx nu mai primeau nici buletinele speciale Agrepres. Iar posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii nu le puteau asculta, ştiindu-se "monitorizaţi" de Direcţia a V-a a Securităţii. Ce se întâmpla prin lume şi în ţările vecine aflau în şedinţe din informările lui Ceauşescu. Dar fluxul de informaţii spre Cabinetul 1 era "cenzurat" de Cabinetul 2. Pe motiv că e bolnav, "Tovarăşa" nu mai admitea să-l indispună ori să-l supere cineva pe "Tovarăşul". Cu aceleaşi argumente se spune că erau cenzuraţi şi capii serviciilor speciale şi Armatei. Din 1965 şi până la 22 decembrie 1989, aceştia i-au raportau totdeauna direct lui Ceauşescu. Corespondenţa de la Armată şi Interne ajungea în mâinile secretarului general în plicuri sigilate. În mod excepţional, Ceauşescu le deschidea singur. După ce citea documentele primite, nota pe ele rezoluţiile şi observaţiile personale. Fără a mai trece prin mapa ori pe sub ochii şefului de cabinet sau al Cancelariei CC, Ceauşescu lipea plicurile destinate miniştrilor Armatei şi Internelor.
Cât de corect îl informau însă pe Ceauşescu aceştia deocamdată nu putem şti. Rapoartele capilor diplomaţiei, Armatei şi Securităţii către Ceauşescu nu se află (încă) la dispoziţia cercetătorilor în ANIC. Dacă de-a lungul timpului au fost publicate diverse, note şi sinteze ale ambasadorilor către Centrala din Bucureşti ori ale diverselor direcţii militare către directorii şi miniştii lor, nu avem nici o dovadă că respectivele informaţii au ajuns şi pe biroul lui Ceauşescu.
FĂRĂ UNGURI, IUGOSLAVI ŞI POLONEZI
Piesa rară ce este ultima "sinteză-documentare" destinată de Agerpres lui Ceauşescu despre regimul comunist din Europa se află la Arhivele Naţionale. Datat noiembrie 1989, buletinul a fost întocmit de Agenţia Română de presă Agerpres şi poartă titlul "Poziţii exprimate în unele ţări socialiste în legătură cu teoria şi practica edificării socialismului, în legătură cu politica imperialistă de destabilizare a situaţiei din unele ţări socialiste, de denigrare a socialismului".
În timpul când se făcea apologia "raţionalizării şi economiei resurselor", chiar şi documentele destinate lui Ceauşescu erau imprimate pe hârtie de proastă calitate. Lux destinat exclusiv "celui mai iubit fiu al poporului" era însă utilizarea unui corp special de literă mare. "Tovarăşul", le citea, fără ochelari, conţinutul, cum făcea şi cu rapoartele la congres. Aşa se face că în loc de vreo 30 de pagini, cât ar avea obişnuit textul "sintezei", documentul depăşeşte suta de pagini.
La o primă evaluare a conţinutului, observi interesul pentru URSS şi absenţa (neexplicată în document) referinţelor la Ungaria, Iugoslavia şi Polonia. Judecând retrospectiv, Ceauşescu îi scosese din câmpul său de observaţie tocmai pe aceia care i se declaraseră "pe faţă" duşmani.
Conducătorii iugoslavi îl înştiinţaseră că vor întrerupe legăturile; în consecinţă, încetaseră şi ei să mai existe pentru Ceauşescu! Din vară, cu Ungaria se acutizaseră divergenţele: după manifestările organizate la Budapesta în faţa Ambasadei României, în iunie comandase şi el adunări populare "de ripostă" în diferite judeţe ale ţării. Cât despre grevele şi mişcările de protest din Polonia, îl deranjaseră atât de mult, încât în august se adresase comitetelor centrale ale "partidelor frăţeşti" propunând dezbaterea lor.
Cu mintea struţului, cu o lună înainte de demonstraţiile de la Timişoara, Ceauşescu îşi oblonise fereastrele către vecini.
TOT ÎNAINTE!
Fiecare pagină a amintitului document are două registre: pe partea din stânga sunt "ideile principale" (vizând calmarea oricărei îngrijorări privind viitorul); iar în dreapta ( exemple "edificatoare" din cuvântările şi documentele citate.
Ce "secrete" aflase de aici Ceauşescu? Deşi Uniunea Sovietică trepida din toate încheieturile în opintelile şi zguduirile perestroikăi (termen tradus în document prin "restructurare"), din buletin reiese că Gorbaciov, activul lui de partid şi cei 20 de milioane de membri ai PCUS mărşăluiau netulburaţi spre comunism. Citatele extrase ca ilustrative pentru situaţia puterii de la Răsărit sunt grupate (fără comentarii şi contextualizări) pe următoarele teme: Socialismul - orânduirea dreptăţii şi echităţii; PCUS - forţă socială de avangardă; "Democratizarea forţelor sociale nu poate fi folosită împotriva ordinii constituţionale"; Combaterea "recomandărilor de abandonare a valorilor socialiste şi de promovare a restructurării pe bază de capitalism"; Respingerea încercărilor forţelor reacţionare de denigrare a socialismului, de destabilizare a situaţiei din unele ţări socialiste.
Ce-i ofereau lui Ceauşescu "experţii" singurei agenţii de presă din România? Nimic altceva decât ştiri şi declaraţii accesibile cititorului de ziar din "lumea liberă" interesat de Est. Spre exemplu, decupaje din declaraţia lui Gorbaciov pentru agenţiile China Nouă şi Tass la ultima sa vizită din China. "În trecut consideram că nu există decât un model de socialism, zisese atunci liderul PCUS. Realitatea demonstrează că lucrurile nu stau tocmai aşa. Am analizat această problemă în ultimii câţiva ani. Nu am renunţat la marxism-leninism, dar încercăm să-l aplicăm concret la viaţa noastră, potrivit condiţiilor reale ale ţării noastre."
Dacă presa occidentală şi cea americană difuzaseră declaraţiile lui Gorbaciov în mai 1989, lui Ceauşescu i se recomandau spre reflecţie tocmai în luna noiembrie! Când se prăbuşea Zidul Berlinului, lui i s-a spus că "socialismul este singura alternativă umană la capitalism", iar "viitorul RDG îl constituie socialismul şi nimic altceva!". Nimic despre demonstraţiile şi forumurile pragheze sau contestaţiile contra lui Jivkov. Documentul ce urmează a fi redat serial în ziarul nostru ridică noi întrebări. Era Ceauşescu, cu bună ştiinţă, dezinformat? Ori Elena Ceauşescu comandase Agerpresului, prin Constantin Mitea, informaţii liniştitoare? Dar dacă toate informările strict secrete ale capilor Armatei, diplomaţiei sau Securităţii erau la fel de concludente ca buletinele speciale Agerpres?!