"Viitorul aparţine comunismului!"

L-am întâlnit pe Constantin Pârvulescu pentru întâia oară în februarie 1990, la Bucureşti, în locuinţa sa.

Această întâlnire - care avea să fie şi ultima - a durat destul de puţin, deoarece fostul demnitar comunist vorbea puţin şi cu destulă greutate, oferindu-mi puţine informaţii noi despre subiectul pentru care l-am căutat, "Scrisoarea celor şase". Vârsta - Pârvulescu avea, în februa­rie 1990, aproape 95 de ani - şi-a spus cuvântul.

Eram foarte surprins de incoerenţa lui, deoarece cu doar o lună înainte, în ianuarie 1990, citisem un interviu cu Pârvulescu în care părea destul de lucid, chiar surprinzător de limpede. La întrebările mele, Pârvulescu încheia răspunsul cu o propoziţie şocantă: "Viitorul aparţine comunismului!".

El va rămâne însă în istorie pentru curajul din 1979, atunci când, fapt arhicunoscut, l-a criticat pe Ceauşescu.
De ce a făcut-o?

Analiştii şi cei care l-au cunoscut pe Pârvulescu l-au catalogat drept un om primitiv, obtuz, dogmatic prin structură ş.a.m.d. S-a văzut probabil la lada de gunoi a istoriei, dar a avut curajul ca la 84 de ani să rămână în istorie printr-un gest curajos, acela de a-l înfrunta pe Ceauşescu chiar de la tribuna unui congres al partidului, partid pentru care şi el, Pârvulescu, militase aproape toată viaţa, fiind unul dintre fondatori.

Paradoxal este faptul că el n-a dus-o chiar rău până atu­nci. Făcuse închisoare, ca mulţi alţi comunişti, dar avusese funcţii în partid care i-au permis totuşi o viaţă lipsită de grijile zilei de mâine. A fost pentru câteva luni secretarul general provizoriu al partidului.

Era oltean, muncitor, fusese înrolat în Armata Roşie din Rusia, iar în anii războiului convieţuia cu Ana Toma, un personaj devenit cunoscut şi prin bărbaţii pe care i-a avut ca soţi - Sorin Toma, viitorul redactor-şef al ziarului comunist Scînteia, generalul Gh. Pintilie, organizatorul şi cel dintâi comandat al Securităţii. Ana Toma a devenit marea protejată, sfătuitoare şi prietenă nedes­părţită a altei Ane "celebre" din istoria României, Ana Pauker.

Pârvulescu rupsese însă legătura cu Ana Toma o dată cu trecerea partidului în legalitate, căsătorindu-se cu Tudora-Dorina Stoian, o tânără ţărancă arătoasă, mai tânără decât el.

După război, Pârvulescu a deţinut funcţii pe linie de partid şi de stat, dar după 1961 şi-a pierdut poziţia importantă pe care a avut-o în partid, fiind criticat pentru complicitate cu Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu. Totuşi, în 1974 a fost declarat Erou al Republicii Socialiste România.

La Congresul al XII-lea al PCR, din 1979, Pârvulescu l-a acuzat deschis pe Ceauşescu pentru faptul de a-şi fi pus interesele personale deasupra celor ale ţării, anunţând că nu va vota realegerea lui. Deşi a fost redus la tăcere rapid şi dat afară din sală de securişti, vestea despre acest incident a ajuns imediat în mass-media occidentală.

După acest congres, Pârvulescu a dispărut din viaţa pu­blică. Soţii Pârvulescu au fost eva­cuaţi din casa unde locuiau de zeci de ani, practic exilaţi din Capitală, radiaţi de pe lista privilegiaţilor aprovizionaţi prin gospodăria de partid, li s-au tăiat pensiile de merit. Refugiat în Oltenia, unde avea neamuri (era născut la Olăneşti), el a trăit destul de izolat şi supravegheat de agenţii Securităţii.

În februarie 1990, în locuinţa familiei Pârvulescu din Bucureşti, doamna Pârvulescu, cea care m-a primit, mi-a spus că din 1979 şi până în decembrie 1989 au fost urmăriţi 24 din 24 de ore peste tot, dar că în ultimii ani de dinainte de evenimentele din decembrie 1989 au ajuns la un fel de relaţii cu cei care îi supravegheau, chiar dialogau cu unii securişti cu care se întâlneau "întâmplător" în alimentară sau la pâine!

Dialogul cu doamna Pârvulescu l-am purtat într-o cameră de la etaj, un fel de sufragerie, dar o încăpere neaerisită, cu un aer vetust, mobilă prăfuită.

După câteva minute de dialog cu doamna Pârvulescu, aceasta mi l-a adus la "vorbitor" pe Constantin Pârvulescu... Un om de aproape 95 de ani, slăbit şi cu o memorie care nu-l mai ajuta. Cum spuneam, n-am aflat nimic deosebit despre "Scrisoarea celor şase", ci Pârvulescu mi-a repetat de vreo două ori că viitorul aparţine comunismului!

Am plecat dezamăgit. În aceeaşi zi, seara, m-am întâlnit (în Bucureşti) cu scriitorul Marin Sorescu. I-am reprodus, amuzându-mă, ceea ce îmi declarase veteranul comunist Constantin Pârvulescu - cum că viitorul aparţine comunismului... "O, nu pierde caseta asta, păstreaz-o, e un fel de document peste ani... Asta-i părerea lui Pârvulescu, istoria o să-l judece", mi-a spus Marin Sorescu atunci.
Ion Jianu, ziarist, Craiova
autor al cărţii "Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase"