Acum 90 de ani, aviara catastrofică

PANDEMIE ● Gripa spaniolă era s-o răpună pe Regina Maria
În urmă cu 90 de ani, primul război mondial se apropia de sfîrşit, dar omenirea se confrunta cu un inamic mult mai necruţător decît orice cunoscuse pînă atunci: gripa spaniolă. Cea mai cumplită pandemie din istoria omenirii a ucis, între 1918 şi 1919, circa 50 de milioane de persoane.

PANDEMIE ● Gripa spaniolă era s-o răpună pe Regina Maria
În urmă cu 90 de ani, primul război mondial se apropia de sfîrşit, dar omenirea se confrunta cu un inamic mult mai necruţător decît orice cunoscuse pînă atunci: gripa spaniolă. Cea mai cumplită pandemie din istoria omenirii a ucis, între 1918 şi 1919, circa 50 de milioane de persoane.

Cînd şi unde a izbucnit pandemia de gripă spaniolă nu se ştie nici astăzi cu exactitate. Primele informaţii certe despre acest flagel datează din august 1918. Totuşi, încă din primăvara acelui an, o formă foarte agresivă de gripă fusese semnalată atît în Statele Unite, cît şi în Spania. Poate că au existat şi alte focare suspecte, dar, în plină conflagraţie mondială, acestea au trecut neobservate sau au fost ascunse de cenzura de război. Mediatizată a fost doar epidemia din Spania, ţară care îşi păstrase neutralitatea. Iată de ce, atunci cînd virusul a început să facă ravagii în întreaga lume, s-a vorbit despre "gripa spaniolă". Nu există, însă, dovezi clare că pandemia a început acolo. Cert este, însă, că răspîndirea rapidă a bolii a fost favorizată de mişcările masive de trupe de la sfîrşitul primului război mondial. Într-un singur an, o cincime din populaţia planetei a fost contaminată. Cu o viteză uluitoare, virusul s-a răspîndit în Europa, Asia, Africa şi în cele două Americi.

UCIGAŞA PERFIDĂ. Mai contagioasă şi mai ucigătoare decît oricare altă maladie cunoscută pînă atunci, gripa spaniolă a depopulat oraşe întregi. A făcut, într-un singur an, mai multe victime decît ciuma bubonică în patru (1347-1351). Rata mortalităţii era de 250 de ori mai mare decît în cazul unei gripe obişnuite. Medicii epocii consemnau cazuri în care victimele mureau în doar cîteva ore de la contaminare. În mod ciudat, cei mai vulnerabili s-au dovedit oamenii tineri, în putere. Mortalitatea cea mai ridicată s-a înregistrat la persoanele cu vîrste cuprinse între 20 şi 40 de ani, nu la bătrîni sau copii.

Efectele pandemiei au fost atît de devastatoare încît, în Statele Unite, speranţa de viaţă a scăzut, brusc, cu 10 ani. Jumătate dintre soldaţii americani care au murit în Europa, în timpul primului război mondial, au fost ucişi de gripă, nu de combatanţii inamici.

REGINA MARIA, LA UN PAS DE MOARTE. Gripa spaniolă nu a ocolit nici România. Aici, epidemia a ajuns în toamna lui 1918, cam o dată cu veştile bune de pe frontul de vest. Venea, însă, după doi ani cumpliţi, în care foametea, două ierni cumplite şi tifosul exantematic făcuseră deja ravagii cumplite. Coşmarul războiului se apropia de sfîrşit, dar tragediile nu se terminaseră. Nimeni nu era la adăpost de gripa spaniolă, de la soldat, la cap încoronat.

La mai puţin de o săptămînă de la intrarea sa triumfală în Bucureşti, la 1 decembrie 1918, Regina Maria cădea la pat, doborîtă de teribila boală. Ea nota în jurnalul său, la 26 decembrie 1918: "N-am mai scris nimic de 20 de zile. Am fost bolnavă, foarte bolnavă. Pe neaşteptate, aproape fără să-mi dau seama, parcă m-a izbit ceva în spate şi m-a pus jos, tocmai cînd lumea voia să petreacă cu mine. (...) m-am îmbolnăvit, oribil, dureros, aşa cum n-am mai fost niciodată. Au fost zile chinuitoare de febră şi stare proastă, de slăbiciune, de înspăimîntător delir şi insomnie, de am crezut că o să-mi ies din minţi. Deci aşa arată faimoasa gripă spaniolă! Bine, voi şti de acum înainte că nu este de glumit cu ea!"

Regina Maria consemnează cu tristeţe moartea unor apropiaţi: "Cît eu am fost bolnavă, s-au mai îmbolnăvit şi alţii de aceeaşi boală şi doar foarte tîrziu am aflat cu consternare că generalul Lafont (ataşatul militar francez), Fotin Enescu, singurul dintre miniştrii noştri cu care intenţionam să lucrez pentru binele poporului nostru şi Dodel Cerchez au murit toţi trei, iar eu n-am ştiut nimic şi nimeni nu mi-a spus, de teamă – şi pe bună dreptate – că şocul mă va slăbi. Şi a fost, într-adevăr, un şoc şi o mare durere; pentru fiecare în felul lui."

La Curte, bucuria triumfului fusese umbrită de îngrijorarea pentru viaţa suveranei. "Văzîndu-i pe alţii murind în jur, toată lumea tremura pentru mine", notează Regina Maria în jurnalul său. "Constituţia robustă", de care era atît de mîndră, a ajutat-o să învingă boala. Totuşi, abia după o lună a putut începe să-şi reia activităţile. În plus, gripa a lăsat urme. Nu grave, dar foarte neplăcute. Căderea părului a fost o adevărată încercare în timpul turneului întreprins, în perioada martie-mai 1919, în Franţa şi Marea Britanie. Considerată încă, la 43 de ani, drept cea mai frumoasă regină din Europa, Maria decisese să-şi folosească farmecul, relaţiile şi talentul diplomatic pentru a pleda cauza României în culisele tratativelor de pace de la Paris. Imaginea impecabilă făcea parte din arsenalul acestei campanii de seducţie, iar suverana suferea din două motive: pentru că faimoasele sale plete aurii se răriseră îngrijorător şi pentru că nu avea nici un fel de bijuterii, indispensabile pentru "acele mici retuşuri de strălucire, care completează ţinuta unei regine". Părul blond al Mariei avea să crească la loc, însă bijuteriile – trimise la Moscova împreună cu tezaurul ţării – nu se vor mai întoarce niciodată.

GRIPA SPANIOLĂ A FOST AVIARĂ. La sfîrşitul lui 1919, gripa spaniolă a dispărut la fel de misterios cum sosise. Fără urmă. Timp de decenii, savanţii au făcut speculaţii cu privire la originea şi natura pandemiei. Unii au spus că ea a fost provocată de germani, care ar fi utilizat în timpul războiului o armă biologică secretă. Alţii au crezut că de vină au fost gazele toxice folosite pe cîmpul de luptă. Abia în urmă cu doi ani, cercetătorii americani au aflat adevărul: flagelul din 1918 a fost provocat de un virus aviar de tipul H1N1.

După un deceniu de studii meticuloase, specialiştii Departamentului de patologie moleculară din cadrul Institutului de Patologie al Forţelor Armate din Washington au reuşit să identifice modelul genomului viral al gripei spaniole, pornind de la trei fragmente de ţesut uman, conservate timp de peste 80 de ani. Deşi degradat, virusul continua să fie prezent în cele trei eşantioane aflate la dispoziţia cercetătorilor. Fiecare genă în parte a fost identificată.

În august 2005, o echipă de la Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA, sub conducerea lui Terrence M. Tumpey, a utilizat modelul genomului viral pentru a recrea – artificial – virusul din 1918. Acest ADN artificial a fost apoi injectat în celule renale umane, care au început să producă particule virale.

Cercetătorii reuşiseră să reconstruiască în laborator şi să readucă la viaţă un virus dispărut de aproape un secol şi considerat cel mai primejdios agent biologic din istoria omenirii. Au urmat apoi experienţele de laborator. În şase zile de la contaminare, toţi cobaii muriseră. Nici o altă formă cunoscută de gripă nu este letală pentru aceste animale.

Violenţa acestui virus i-a şocat chiar şi pe cercetători. Ei au aflat, însă, informaţii extrem de utile pentru înţelegerea şi evaluarea riscurilor viitoare. Au descoperit, de exemplu, că din cei circa 4.400 de amino-acizi ai proteinei virale aviare, doar 25-30 suferiseră mutaţii. Atît a fost suficient pentru a transforma gripa păsărească într-un flagel în faţa cărora oamenii erau complet lipsiţi de apărare. Nimeni nu avea imunitate. Fiindcă virusul nu se recombinase cu un altul, de gripă umană, aşa cum s-a întîmplat în cazul pandemiilor mult mai blînde din 1957 şi 1969. Pandemia din 1918 a fost provocată de un virus aviar care suferise mutaţii spontane. De aceea a fost atît de devastator. "Este cel mai aviar dintre viruşii gripali care pot afecta mamifere" – a explicat pentru revista Nature, dr. Jeffery Taubenberger, şeful Departamantului de patologie moleculară din cadrul Institutului de Patologie al Forţelor Armate din Washington.

LECŢII PENTRU VIITOR. Descoperirea a produs multă nelinişte în contextul în care specialiştii avertizează că ar putea fi doar o chestiune de timp pînă cînd teribilul H5N1 va suferi mutaţii care să-l facă transmisibil de la om la om. Caz în care scenariul catastrofal din 1918 s-ar putea repeta.

Experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au lansat previziuni sumbre pentru cazul izbucnirii unei noi pandemii de gripă aviară. Experienţele trecutului indică probabilitatea contaminării a 25%-35% din populaţia globului. În cazul fericit, al unei virulenţe reduse (similară celor inregistrate in 1957 şi 1969), se estimează că numărul morţilor s-ar putea situa oriunde între 2 şi 7,5 milioane. Acest scenariu "optimist" se referă, însă, doar la cazul în care H5N1 s-ar recombina cu un virus de gripă umană, devenind foarte contagios, dar mult mai puţin letal. Cu adevărat apocaliptic ar fi însă un alt scenariu: cel al mutaţiilor spontane. Aşa cum s-a întîmplat în 1918. În acest caz, numărul morţilor ar putea ajunge cu uşurinţă la ordinul sutelor de milioane.

Alături de SIDA, gripa spaniolă este considerată cea mai gravă pandemie a secolului al XX-lea şi una dintre cele mai mari calamităţi care s-au abătut asupra omenirii în decursul întregii sale istorii.