Jaf pe fata la Aeroportul International Constanta. Directorul aeroportului i-a vandut finului sau, cu un miliard de lei, utilaje valorand sute de miliarde. Asa-zisul fier vechi, in fapt masini recent cumparate, aduce profituri grase in buzunarele familiei care taie si spanzura pe aeroport.

La Aeroportul International Constanta afacerile din care ies bani grei par a se tine lant. In urma cu putin timp, utilajele de aici, care costa zeci sau poate sute de miliarde de lei au fost vandute de catre directorul general unui fin de-al sau (care are o societate in cadrul aceluiasi aeroport), ca fier vechi cu „fabuloasa" suma de doar un miliard, desi acestea sunt intr-o stare perfecta de functionare.

In luna martie a anului 2003, prin Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, cu numarul 294, Dionisie Mircea, fost colonel in MApN, este numit in functia de director general si, totodata, presedinte al Consiliului de Administratie, prin cumul cu pensia. La prima vedere, nimic suspect. Insa acest ordin dat de Ministerul Transporturilor incalca un alt ordin dat de acelasi Minister al Transporturilor. Astfel, ordinul 598/2001 prevede la articolul 1: „… cu data prezentului ordin (si anume 17 aprilie), in Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei si in unitatile din subordinea acestuia nu se mai admite incadrarea de personal prin cumul cu pensia…"

In acelasi timp, articolul 3 prevede ca aliniatele 1 si 2 se aplica in mod corespunzator si persoanelor caroar li s-a acordat pensie de serviciu pentru activitatea depusa sau pensionate in temeiul decretului 214/1977, privind pensiile militare de stat, chiar daca au solicitat suspendarea platii pensiei la cerere". Ordinul este semnat chiar de ministrul Miron Mitrea. Inscaunarea directorului Dionisie Mircea este facuta de catre ministrul secretar de stat din acea perioada, Ioan Selaru si de catre directorul general al Aviatiei Civile, Sorin Stoicescu.

Rudenii

Imediat a fost angajat pe post de consilier de marketing Ioan Mocian si el tot pensionar militar. Totodata, acesta este si finul de cununie al directorului. Angajati ai aeroportului, care prefera sa-si pastreze anonimantul, de frica sa nu ramana fara serviciu, spun ca desi Mocianu era angajat doar pentru 4 ore pe zi, acesta venea la serviciu doar o data pe saptamana si si-ar fi incasat salariul pentru 16 ore pe zi.

Relatia de sef si subordonat, si de nas si fin se concretizeaza intr-o adevarata afacere nu dupa mult timp. Astfel, in luna octombrie 2002, Aeroportul Constanta incheie, prin directorul general Dionisie Mircea, un contract de asociere in participatiune cu SC AIC Handling SRL. Administrator este numit chiat finul directorului, Ioan Mocian.

Contractul are in prima faza doua etape, urmand a se realiza si cea de-a treia. Prima este etapa de externalizare - adica externalizarea serviciului de igienizare a Aeroportului Constanta catre AIC-Handling SRL, prin preluarea de catre SRL a personalului din formatia administrativa si igienizare, in conditiile si la termenele din contract, pana la data de 30 octombrie 2002 (aceeasi data cu data incheierii acestui contract). A doua etapa este cea de externalizare a Serviciului de handling al Aeroportului catre AIC-Handling, prin preluarea de catre aceasta din urma a personalului din biroul de handling, pana la 1 aprilie 2003. La durata acestuia, la capitolul 4.1 se precizeaza ca se incheie pe o perioada de … 10 ani, dupa care se prelungeste automat cu o perioada similara in cazul in care nu este denuntat de nici una dintre parti. Pentru realizarea activitatii, Aeroportul International contribuie cu un aport in natura, spatii ce reprezinta 20% din cota de participare la asociere.

Licitatie

Conform Ordinului 273, din 4 aprilie acelasi an, emis tot de catre Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, „pana la privatizarea integrala a societatilor comerciale, companiilor nationale si societatilor nationale de sub autoritatea ministrului, imputernicitii mandatati sa reprezinte interesele capitalului de stat in adunarile generale, vor indeplini "prin vot atributiile de mai jos, numai in baza unui mandat special prealabil, aprobat de catre secretarul general al ministerului".

Totodata, exista si o procedura si documentatie pentru obtinerea aprobarii MLPTL in vederea participarii societatii comerciale cu capital de stat la asocieri in participatiune si acordarea mandatului special imputernicitilor mandatati sa reprezinte interesele capitalului de stat in AGA. „In cazul in care s-au primit mai multe oferte pentru acelasi obiectiv, selectarea partenerilor se va face de catre societate pe baza unui raport de analiza comparativa a ofertelor sau prin licitatie".

Gratis

La ora actuala, societatea are sediul pe Aeroportul International Constanta, insa nu a existat, la acea perioada, si un contract de inchiriere. Angajatii aeroportului spun ca in realitate nu s-a depus nici o scrisoare de intentie de catre investitor, nici la aeroport si nici la MLPTL. Aeroportul nu ar fi facut nici o comunicare in presa pentru necesitatea atragerii de capital in vederea asocierii. In acelasi timp, nu s-ar fi intocmit nici un protocol intre investitor si aeroport, privind scopul asocierii, investitia necesara scopului propus etc. Contributia asociatiilor este trecuta in contractul incheiat intre cele doua parti doar cu caracter general. Nu s-a intocmit nici o evaluare a aportului partilor pentru a stabili procentul la asociere si, implicit, impartirea profitului brut.

Nu a fost intocmit, inca de la inceput, nici studiul de fezabilitate a asocierii si nu s-au concretizat nici un element care sa argumenteze si sa sustina afacerea. Contractul de asociere in participatiune elimina libera concurenta prin unele articole (de exemplu operatorului ii este asigurata exclusivitatea dreptului de a contracta si presta activitati de handling pe aeroport). Mai mult, conform contractului de operare, operatorul se obliga administratorului la o redeventa lunara de doar 3% din veniturile brute aferente activitatii de handling.

Subiectivism

Angajatii aeroportului mai spun ca in sedintele CA si AGA ale aeroportului, SC Handling a fost prezentata, cu acordul liderului de sindicat, Petrea Gherman, ca fiind o societate a sindicatului, ceea ce nu ar fi deloc adevarat. Mai tarziu se pare ca aceasta sustinere din partea liderului a fost rasplatita pe masura: fiica acestuia, Iuliana Draghici, a fost angajata in cadrul Serviciului de Resurse Umane al Aeroportului, iar Gherman a devenit sef Serviciu Protectia Muncii la SC Handling. Nota de fundamentare la contract privind tarifele de igienizare este subiectiva, fiind cu peste 300% mai mare decat realitatea.

Promovari

In prima faza, contractul de asociere care isi incepea derularea la 1 noiembrie 2002, prevedea externalizarea serviciului de igienizare a aeroportului, prin preluarea a 15 femei de serviciu de catre AIC-Handling. Cheltuielile facute pana atunci de catre aeroport pentru salariile, contributiile la stat si materialele igienico-sanitare costau, se pare, doar cateva zeci de milioane de lei lunar. Angajatii il acuza pe directorul general ca desi ar fi trebuit ca aceste cheltuieli sa scuteasca aeroportul, o data cu preluarea serviciilor, de a mai cheltui niste bani in plus, s-a intamplat exact invers: incepand cu 1 noiembrie, cheltuielile au inceput sa depaseasca lunar peste 250 milioane de lei. Totodata, intr-un interval destul de scurt, conducerea aeroportului ar fi inceput sa faca si angajari de personal, peste cele 15 locuri disponibile. De aceste angajari s-a ocupat Dorina Ghirisan, care apoi a fost promovata sef al serviciului de resurse umane, fara sa dea si un concurs. Ulterior, la aeroport a fost angajat si fratele acesteia, ca pompier, chiar daca nu avea atestat eliberat de Brigade de pompieri Constanta.

Simbolic

Dupa 5 luni, directorul general Mircea Dionisie a trecut la externalizarea Serviciului de handling (deservirea aeronavelor si pasagerilor la sol) facuta de aceeasi firma SC AIC-Handling, care a preluat de la aeroport numai personalul de deservire a pasagerilor, in baza aceluiasi contract de asociere in participatiune. Deservirea propriu-zisa a aeronavelor s-a facut in continuare cu utilajele si cu angajatii aeroportului, cu consumurile specifice de carburanti, lubrifianti si piese de schimb suportate de aeroport, consumuri deosebit de costisitoare. In schimb, plata de deservire la sol a aeronavelor de la acea data, s-a incasat in totalitate de catre SC AIC Handling SRL, care a platit aeroportului, la randul sau, o redeventa de 3% din profit si inca o suma simbolica de cativa dolari pentru fiecare utilaj intrebuintat la deservirea unei aeronave, tarife stabilite intre nas si fin.

Astfel, conform specialistilor, o aeronava de capacitate medie (150-200 de locuri) stationeaza pe un aeroport in jur de 30-45 de minute si plateste serviciile de care beneficiza - imbarcari-debarcari de pasageri, incarcari-descarcari bagaje, alimentare cu carburanti, etc - cu 2.000 pana la 3.000 de dolari.

Angajatii il mai acuza pe directorul general ca pana la externalizarea serviciilor de handling, pentru serviciile prestate companiilor aeriene, aeroportul incasa niste sume imense, care, de fapt, reprezentau veniturile reale ale aeroportului. Dupa externalizare, munca si consumurile sunt suportate de catre aeroport, iar banii sunt incasati de SRL-ul finului.

Contractul de asociere in participatiune in faza a doua a inceput sa se deruleze de la 1 aprilie 2003. Intre timp, Andreea Rada, fiica directorului economic Elena Rada, a fost transferata de la aeroport la SC Handling SRL si angajata ca director. In anul 2003, serviciile de asistenta PSI, care, spun angajatii, prin lege, raman ale aeroportului, au fost incasate de catre SC AIC Handling SRL (devenita intre timp SA) in sume de mii de dolari, aeroportul primind cate 2-3 dolari pentru fiecare ora de operare pentru avionul deservit. Se pare ca nici membrii CA si nici cei ai AGA nu „au observat" acest lucru, desi contractul de asociere in participatiune le-a fost pus la dispozitie, directorul general Dionisie Mircea avand grija ca, sistematic, de Pasti, de Craciun, etc sa dea prime substantiale din fondul de salarii al aeroportului, desi legea interzice acest lucru. De exemplu, se spune ca la 1 martie 2004, aeroportul a cheltuit peste 20 milioane de lei pe „martisoare" din fonduri de protocol.

Jecmaneala

La 1 aprilie 2004, s-a trecut la faza a treia a prevederilor contractului, si anume la externalizarea personalului de deservire aeronave (sectorul auto-special) si vanzarea actiunilor (utilajelor de deservire a aeroportului) catre SC AIC Handling SA. Majoritatea utilajelor sunt amortizate de peste 10 ani, starea lor tehnica fiind, insa, exceptionala, toate fiind in exploatare. La 1 mai 2004, conducerea aeroportului vinde SC Handling SA finului sau la pret de fier vechi, cu doar un milliard de lei, desi in anul 2002 s-a cumparat o platforma de incarcare la inaltime cu 8 miliarde de lei, iar numai anul trecut s-a cumparat o masina de pompieri cu peste 10 miliarde de lei si o masina de inlaturat zapada cu 10 miliarde de lei. Restul utiliajelor de pe tot aeroportul vandute la… fier vechi nici nu mai indraznim sa le mai punem la socoteala, desi se pare ca sunt mai multe de 20. Asadar, suma poate depasi zeci sau chiar sute de miliarde de lei.

„Toti sunt oamenii mei"

Pus in fata atator acuzatii, directorului general al Aeroportului Constanta, Mircea Dionisie, nu i-au picat deloc bine intrebarile noastre. El a incercat sa se dezvinovateasca, fara sa dea intotdeauna niste precizari clare. Dionisie nu a comentat prea mult cu privire la numirea sa in functie de director general: „Exista un ordin intern al Ministerului Transporturilor. Personalul se angajeaza numai cu acordul ministrului", ne-a declarat Dionisie Mircea.

In privinta angajarii finului sau Ioan Mocian, directorul Aeroportului a recunoscut ca sunt rude. „Nu e adevarat ca l-am platit pentru 16 ore in loc de 4, se poate verifica in pontaj. A fost angajat pe o perioada determinata, iar cand ministerul a dat ordin sa nu mai fie angajati pensionari, l-am dat afara".

Directorul aeroportului mai spune ca firma finului „SC Handling SA, a fost formata de catre sindicalisti. Ei l-au pus sef pe Mocian, toti sunt oamenii mei. E o firma independenta, nici nu mai stiu cine o conduce, cu el nu am mai vorbit de vreun an. Si ce daca eram rude? Mai am inca 4 fini. Nu puteam incredinta aceasta treaba unui necunoscut, ci unui om cunoscut, care sa nu-mi creeze probleme. Si nu ma oblige nimeni sa public ceva in presa".

BALBAIALA. In ceea ce priveste cheltuielile aeroportului care ar fi mai mari decat inainte de contractul cu firma finului, nu am reusit sa gasim si o logica in explicatiile directorului: „Daca ne referim la prima faza, aeroportul primeste 3% din ce realizeaza. In privinta activitatii igienizarii, aici dau bani mai putini. Oamenii pe care i-am disponibilizat ma costau lunar 112 milioane de lei. Si mai dau inca 40 milioane de lei pe luna la ora actuala, pentru restul activitatilor si am scapat. Inainte dadeam mai mult, nu am facut un calcul, cheltuiam cu 10-20 milioane de lei mai mult in fiecare luna… Diferenta este tot mai mica. Am scapat de o groaza de cheltuieli. Toata activitatea este aprobata de CA si AGA ale Ministerului Transporturilor(!). Aveam cheltuieli de 70 milioane de lei numai cu salariile".

Despre cea de-a treia etapa a contractului dintre cele doua firme, legata de externalizarea personalului de deservire aeronave si vanzarea utilajelor de deservire a aeroportului, Mircea Dionisie spune ca e „cea mai avantajoasa. Aici castig eu. De ordinal miliardelor", fara sa ne precizeze si o suma aproximativa. „Nu mai am cheltuieli cu mijloacele, cu salariile. Utilajele le-am vandut firmei cu 1 miliard de lei, cu tot cu TVA".

PROTOCOL. Acuzat de angajati inclusiv ca a cumparat un Jeep pentru aeroport cu peste 1 miliard de lei, desi, conform legii, nu ar fi avut voie sa cumpere o masina de fabricatie straina, Dionisie Mircea a replicat: „Jeepul l-am cumparat cu acordul Ministerului Transporturilor. Iar in privinta martisoarelor, da, am dat martisoare de 1 martie, cumparate din fondul de protocol. Ce, 20 milioane de lei vi se pare a fi mult?"

Pierderi "0", datorii de sute de milioane

CASETA Datorii de sute de milioane Conform datelor oferite de Ministerul de Finante, firma a avut in primele 4 luni de functionare (pana la sfarsitul lunii octombrie 2002) o cifra de afaceri de 433 milioane de lei si un profit de 218 milioane de lei. Chiar daca cifrele nu par mari, mai mentionam inca o data ca este vorba doar de 4 luni, ceea ce ar insemna ca, anual, cel putin teoretic, cifra ar putea depasi cu mult un miliard de lei. La capitolul pierderi, firma este pe „0". Insa, societatea figureaza cu datorii ce depasesc 300 milioane de lei.

Indicatori din CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Cifra de afaceri 433145 (mii lei)

Venituri totale 433622 (mii lei)

Cheltuieli totale 208711 (mii lei)

Profitul brut al exercitiului 224911 (mii lei)

Pierderea bruta a exercitiului

Profitul net al exercitiului 218407 (mii lei)

Pierderea neta a exercitiului

Indicatori din DATE INFORMATIVE

Numar mediu de salariati - 4

Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN - Alte activitati de servicii prestate in principal