Agricultura, între producţii fictive şi jaf organizat

La începutul anului 1990, agricultura României se afla într-o situaţia incertă. Acest sector economic fusese zeci de ani victima raportărilor fictive, conform normelor aberante impuse de Nicolae Ceauşescu. Pe de altă parte, pe la colţuri, se vorbea de retrocedarea terenurilor foştilor proprietari, tăindu-le ţăranilor elanul să mai lucreze pământul CAP-urilor. Unii, mai îndrăzneţi, au trecut la împărţirea bunurilor materiale şi animale după principiul bunului plac.

Despre situaţia reală a agriculturii româneşti existau puţine date înainte de căderea comunismului. Conform "indicaţiilor" lui Nicolae Ceauşescu totul merge strună, astfel încât producţiile de porumb din judeţele de munte erau echivalente cu recoltele din Bărăgan. La începutul anului 1990, Comisia Naţională de Statistică a dat publicităţii rezultatele unui studiu preliminar referitor la situaţia economică, ce includea şi date referitoare la agricultură.


FACTURA POLITICII DE ECONOMISIRE A RESURSELOR
Studiul Comisiei Naţionale de Statistică releva calitatea necorespunzătoare a unor mari suprafeţe agricole. În topul cauzelor acestui fenomen se afla slaba tratare a culturilor cu îngrăşăminte - fie ele naturale sau chimice. În al doilea rând, terenurile arabile duceau lispă de mijloace tehnice de prelucrare a pământului şi culturilor. Nici în sectorul zootehnic situaţia nu era mai roz, întrucât statisticile constatau lipsa furajelor de calitate. Tocmai de aceea, în primele luni ale anului 1990, România a primit mai multe donaţii în furaje pentru animale, în special din Statele Unite. Pe lângă lipsurile de natură calitativă, agricultura fusese afectată în ultimii ani de slaba cointeresare a forţei de muncă. Teoretic, în CAP-uri, cooperatorii îşi uneau forţele pentru binele comun, însă nu au simţit niciodată asta. Statul era cel care impunea normele, se ocupa de distribuţie şi-i plătea pe CAP-işti.


PRODUCŢII SUB MEDIA EUROPEANĂ
Ineficienţa agriculturii româneşti era dovedită şi de comparaţiile statistice cu celelalte state din fostul "lagăr socialist". Aşadar, ţara noastră înregistra o producţie de 3.365 kg la hectar pentru grâu, în vreme ce RDG-ul avea o producţie de 4.831 kg la hectar, iar Bulgaria, de 3.990 kg la hectar. Producţia de porub a României se ridica la 2.473 kg la hectar, departe de cifrele Ungariei: 5.460 kg la hectar, Cehoslovaciei: 5.300 kg la hectar sau Bulgariei: 3.170 kg la hectar. Cât priveşte producţia de lapte, ne aflam la nivelul anilor '60-'70, cu 1.405 litri anual, în timp ce în Ungaria se colectau 4.871 l, în RDG 4.594 l, în Ceholsovacia 3.891 l, iar în Bulgaria 3.358 l.
Randamentele scăzute erau explicate şi prin indici de natură umană. Astfel, forţa de muncă din agricultură era în proporţie de 2/3 feminizată şi îmbătrânită, iar populaţia înregistra cel mai mic consum de carne şi produse din carne dintre statele membre CAER.


DEVALIZAREA FOSTELOR CAP-URI
Încă din iarnă, ţăranii au fost înştiinţaţi că vor primi loturi individuale de pământ, pe care urmau să le lucreze în noua economie capitalistă. Instantaneu a scăzut interesul pentru munca la CAP. În unele locuri, cooperatorii au hotărât ad-hoc să valorifice populaţia animalieră a fostelor unităţi agricole "comuniste", vânzând pe "piaţa liberă" vacile din CAP-uri. Locuitorii Bucureştiului îşi mai aduc poate aminte că în preajma Paştelui, în Piaţa Matache, nu se găsea carne de miel, însă era o duhoare nedescrisă de la carnea de vită intrată în putrefacţie, din cauza stocurilor nevândute.