Expresia “cu naşu’ în suflet” a fost lansată de Iulian Dragomir, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Fără să vrea, autorul sintagmei a avut un rol-cheie în dezvăluirea legii nescrise după care funcţionează sistemul de relaţii al băsismului. “El e na- şul nostru şi-n sufletul nostru” – se adresa umil judecătorul de la ÎCCJ unei piese grele a băsismului – Sorin Blejnar, până de curând atotputernicul şef al ANAF. Blejnar era turnul de control al Fiscului, instituţie folosită de sistem nu atât pentru strângerea dărilor, cât mai ales pentru constrângerea economică a adversarilor politici. ANAF devenise o pârghie de extorcare a fondurilor, de presare a mediului de afaceri sau de eliberare a poverii fiscale de pe umerii firmelor prietene.
Stenogramele din dosarul Motorina au declanşat un scandal mediatic care a dezvăluit corupţia în stare pură, rolul nociv al Palatului Cotroceni în parazitarea instituţiilor statului, care se cred, prin afirmaţii, independente şi în slujba interesului naţional. Prezentăm piesele de “colecţie” ale acestei reţele.
DRAGOMIR IULIAN, un membru al filierei în care parola “naşu’ în suflet” deschidea uşa pentru decizii favorabile şi tratament preferenţial, a căzut victimă propriilor metode: interceptările telefonice, ca mijloc unic de probă pentru acuzele procurorilor. Dragomir şi-a “clădit” cariera cu multe fapte de arme în slujba băsismului. La spălarea banilor a îngropat dosarul lui Traian Băsescu privind tranzacţiile cu terenuri în Băneasa, dar a urnit dosarul lui Adrian Năstase. Ca judecător la ÎCCJ a emis avizul de interceptare a convorbirii Bălan – Ponta, o “mişcare” menită să transforme o invitaţie la o cafea într-o implicare a premierului într-o cauză penală. Tatăl autorizaţiilor de interceptare îi are la activ pe câţiva colegi împotriva cărora sistemul băsist din DNA şi CSM au pornit acţiuni de sancţionare şi eliminare – judecătoarele Gabriela Bârsan, Georgeta Barbălată sau procurorul Bălan şi consilierul Sâmpetru. A eşuat în tentativa de a se instala în fruntea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi are şanse mici să fie ales în CSM datorită “mapei morale”. A fost şi rămâne exponentul celor care îl au pe naşu’ în suflet. Merită titlul de cavaler al reţelei pentru paternitatea genialei expresii rostite din slugărnicie.
SORIN BLEJNAR a ajuns atât de sus cât nici nu a visat pe vremea când prindea muşte ca agent fiscal la Timişoara. Grupul de interese de la Arad a propulsat “gaşca” de băieţi desculţi din Săvârşin (Codruţ Marta – Sorin Blejnar – Horaţiu Ţica) în vârtejul afacerilor cu bani mulţi de la Bucureşti. Filiera Băsescu – Udrea i-a asigurat lui Blejnar un rol de executant, apoi de mare combinator. Suit mai sus decât putea duce, demontat de presiunea dezvăluirilor din presă, încurcat în dovedirea căilor de îmbogăţire, şeful ANAF a fost eliminat de băsism, pus pe tuşă deoarece treaba se împuţise. Blejnar a fost deconspirat ca şef al reţelei naşu’ în suflet de decriptarea stenogramelor. Băsescu vorbea cu şeful ANAF la telefon, îi cerea informaţ ii şi transmitea indicaţii, deşi declara senin că nu-l cunoaşte pe Blejnar. Acum nu-l mai recunoaşte, deşi, chiar şi pus pe bară, Blejnar este util acum prin tăcere.
MONICA MACOVEI, femeie cu suflet mic, a rămas de la referendumul pentru suspendarea lui Băsescu Traian cu o adresă în suflet: Comăniţă nr. 2. Acolo a cunoscut momentele ei de agonie şi extaz, când îl vedea pe preşedinte fără funcţie şi ajuns totuşi din nou la Cotroceni. S-a luptat să mintă Europa, l-a convins pe Gittenstein că Băsescu e ceea ce nu e; l-a pus şi pe ambasador să dea din gură pe lângă Gordon, ştiind că scopul scuză mijloacele. Când Băsescu a lăudat-o pe numele ei mic, atunci era să cadă pe fereastra garajului de fericire. Sufletul ei mic s-a umplut de naşu’ şi aşa a rămas. I-a îmbârligat la Bruxelles pe cei din PPE care nu mai ştiu pe ce culoar să se ascundă, să nu-I bage într-un scandal nou. Monica vrea un post pe veci la UE, pentru că pe aici, prin ţară, nu mai face purici. Rămâne ca duhul cel rău, mereu o ameninţare la adresa adevărului. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. Dacă aplicăm proverbul la copiii de suflet ai Monicăi Macovei, avem descendenţi care nu pot să nege, nici cu AND-ul, că nu se trag spiritual din ea: Horică Georgescu, Oana Hăineală, Cristi Vasilică
Dănileţ, Codruţa Kovesi.
GEORGESCU DE LA ANI are toate datele de inventar să devină mărţişorul de succes al primăverii 2013. Instituţia gândită de madam Macovei a ajuns un fel de cârpă de murdărit adversarii lui Băsescu. Îi place să se victimizeze atunci când nu poate răspunde la întrebările legate de averea dobândită, nefiresc de mare faţă de veniturile lui de bugetar. Nu a fost controlat până acum la declaraţ ia de avere, dar nu dă explicaţii nici la acuzele grele făcute din interiorul familiei. Plângăcios, a reclamat la tribunal, la Bruxelles, la Monica şi la naşu’ lui din suflet că este terorizat şi defăimat de ziarişti. Micuţul brunet cu faţa transpirată rămâne un produs exemplar al băsismului, ţinut în post de păpuşar şi manevrat pe sârme, ca la teatrul de marionete.
HĂINEALĂ OANA are şi ea un traseu legat de MaCoVei. A ajuns la Bacău şefă de Parchet, cu semnătura Monicăi, colegă prin procuratura comunistă cu tatăl ei. Până la şefia CSM, covorul roşu a fost pus de mâna nevă zută care i-a condus cariera. Anul de mandat în care a deţinut funcţia de vicepreşedinte al CSM, adjuncta Alinei Ghica, este considerat catastrofal pentru instituţia care ar trebui să asigure independenţa Justiţiei. Ultima ei realizare este o plângere făcută la Bruxelles înainte de difuzarea raportului MCV. Hăineală, o femeie în general nedumerită, a aflat cu greu cine i-au fost interlocutorii de la UE. Prima dată a crezut că a vorbit cu secretarul general al Comisiei Europene, o femeie, apoi a rectificat: se întâlnise cu adjunctul femeii, un bărbat. Mici erori materiale, vorba lui Băsescu Traian. Naşu’ a ţinut să fie prezent la şedinţa CSM în care Hăineală a fost aleasă preşedinte, după o contestare cu scântei. Dat fiind personajul, nu suntem siguri că ştie că ar fi preşedinte CSM. Aşteaptă confirmarea de la Monica.
CRISTI VASILICĂ DĂNILEŢ putea fi ales să conducă ANI în locul lui Georgescu şi nu se observa la rezultate. Cred că sunt fraţi de cruce, deşi nu sunt văzuţi împreună. Îi leagă naşul din suflet, fluidul sistemului care-i asigură funcţionarea. El, Dănileţ, are datele de caracter şi biografia care se suprapun pe prototipul de Giumpix. E ca în celebra dilemă – cine a fost întâi: oul sau găina? Giumpix, Dănileţ sau invers? Dănileţ sau Georgescu sunt în primăvară, în sezonul mărţişoarelor, la ofertă: plăteşti unul şi iei doi! Cu şnuruleţ din Hăineală. E bine să-i luaţi din timp. Vor fi peste puţin timp o amintire! Pe ce rever te vom descoperi, Vasilică, să te ocoşeşti la presă, să ceri protecţia UE, NATO şi a trupelor speciale, a tribunalului de la Haga şi a instanţelor mondiale faţă de nemernicia ziariştilor care cred că ai fi mai mult decât un mărţişor pentru un sezon?
Continuare în numărul următor.