Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cea mai dură pierdere în structurile de Securitate ale CIA este legată şi de Bucureşti. Harold J. Nicholson, ofiţerul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Agenţiei care a trădat în favoarea unei ţări străine, a fost şeful celulei CIA de la Bucureşti în perioada 1990-1992. Povestea acestui spion racolat de serviciile secrete ruse devine fabuloasă când, aflat în închisoare, reuşeşte să-şi implice propriul fiu în operaţiuni specifice de spionaj pentru a recupera banii pe care îi datora KGB.
Documentele publice legate de afacerea Nicholson arată dimensiunea trădării dar relevă în acelaşi timp şi slăbiciunile serviciului secret american însărcinat cu spionajul în protecţia instituţiei. Nicholson şi fiul au fost depistaţi după ce au reuşit destul de mult timp să transmită secrete către spionajul Rusiei, ceea ce a determinat pierderi în interiorul Agenţiei despre care nu se fac referiri precise în documentele consultate de noi. Dealtfel, istoricul Larry Watts apreciază că nu s-au putut stabili cu exactitate consecinţele trădării lui Nicholson. Deasemenea, nici documentele româneşti nu specifică dacă în timpul cât a funcţionat la Ambasada Statelor Unite în România, ca şef de staţie CIA, Nicholson ar fi trădat.
Cert este că în acea perioadă imediat postrevoluţionară, Serviciul Român de Informaţii Externe a fost condus de Mihai Caraman, presupus agent KGB în contextul cercetărilor ce au urmat trădării lui Pacepa din 1978. Imediat după revoluţie el a fost “recuperat” de noua Putere şi însărcinat cu şefia spionajului.
Generalul Doicaru, alt agent KGB a murit în 1991, în timpul unei partide de vânătoare, decesul fiind considerat “accident”. Este de presupus, ca prin natura funcţiilor deţinute, Nicholson, Caraman şi Doicaru să fi avut contacte directe. Datele procesului din 1996 în care Nicholson a fost condamnat la 23 de ani şi jumătate de Instanţa americană nu reţin activităţi în favoarea unei puteri străine în perioada cât el a funcţionat la Bucureşti.
____________________________
Ancheta în cazul trădării lui Nicholson a fost condusă de Michael Lonergan, agent special al Biroului Federal de Investigaţii (FBI) care avea o experienţă de şapte ani în problemele legate de contraspionajul extern. Acest raport al anchetei care a fost transmisă instanţei în 15 noiembrie 1996 are 58 de puncte care susţin acuzaţiile de spionaj şi înaltă trădare împotriva lui Harold J. Nicholson. Ancheta stabileşte fără dubii că acesta a conspirat şi a comunicat informaţii reprezentanţilor unui guvern străin, cu privire la apărarea naţională a Statelor Unite. Pentru aceste acţiuni Nicholson a fost plătit de Federaţia Rusă cu peste 100.000 de dolari începând din iunie 1994. Informaţiile transmise instanţei au fost furnizate de anchetatori, de alţi ofiţeri, de probele din timpul percheziţiilor, din biroul lui Nihcolson din sediul CIA din Langley, din locuinţa şi vehicolul acestuia, precum şi din controlul conturilor bancare şi al corespondenţei electronice. Toate aceste căutări şi suprevegheri au fost autorizate printr-un ordin al unui tribunal american.
Cine este Nicholson?
Spionul convins de ruşi să trădeze s-a născut pe 17 noiembrie 1950 în Oregon. A servit ca ofiţer în Armata SUA şi din 20 octombrie a fost angajat la CIA. După doi ani, în 1982 depune jurământul prin care se angajează “voi susţine şi apăra Constituţia Statelor Unite împotriva tuturor duşmanilor străini şi locali”. În interiorul Agenţiei Nicholson a avut acces de-a lungul celor 16 ani, până la arestare, la informaţii clasificate sensibil. El a lucrat pentru CIA ca ofiţer în operaţiunile specializate de spionaj împotriva serviciilor de informaţii străine, inclusiv serviciile de informaţii ale URSS şi mai târziu, Federaţia Rusă. Concret, în 1982-1985 el a lucrat pentru CIA la Manila, unde a avut contacte directe cu oficialii sovietici vizaţi. Apoi a lucrat la Bangkok (1985-1987), Tokio (1987-1989). Următorii trei ani 1990-1992 Nicholson a fost şeful staţiei CIA de la Bucureşti. Apoi până în 1994 a răspuns de operaţiunile CIA din Kuala Lumpur, Malaezia, unde între alte atribuţii s-a întâlnit cu scopul de recrutare cu ofiţeri de informaţii ruşi. Din 1994 până în iulie 1996 Nicholson a lucrat ca instructor la Centrul de Instruire Specială al CIA din Virginia unde preda cursuri specifice. Aici a fost avansat ca şef de sucursală a Centrului contra-terorism din Langley. Această poziţie implica cel mai înalt nivel de salarizare – poziţia GS15 – de aproximativ 73.000 de dolari anual. Nicholson a avut o viaţă agitată, nu numai cu dese schimbări ale locului de muncă ci şi eşecuri în familie, soţia l-a părăsit şi s-a judecat pentru custodia celor trei copii – doi băieţi şi o fată.
Cum a căzut Nicholson ?
Deşi fusese racolat de doi ani de ruşi, din timpul misiuni la Kuala Lumpur, nimic nu părea să-l facă suspect pe cel tocmai promovat în inima secretelor, chiar în Universitatea Agenţiei, unde erau pregătiţi pentru trimiterea în misiuni de spionaj în străinătate noii agenţi. Primele semne de suspiciune au apărut la examinările de rutină cu poligraful. În 16 şi 20 octombrie 1995 Nicholson a dat răspunsuri neconcludente la două întrebări: ascunzi implicarea în relaţii cu un serviciu de informaţii externe; ai avut contact neautorizat cu un serviciu de informaţii externe. Examinatorul a menţionat că Nicholson pare să fi manipulat testul prin respiraţii adânci în timpul întrebărilor de control. Suspiciunea a determinat analiza călătoriilor şi operaţiunilor financiare ale ofiţerului. Au apărut surprize: deplasări fără justificare şi, mai grav, surse de venit substanţiale care nu aveau legătură cu leafa lui de la CIA. În timpul unei alte călătorii cu destinaţii exotice – Bangkok, Phuket – din decembrie 1995 apar alte tranzacţii financiare substanţiale, de zeci de mii de dolari. Deja Nicholson devenise suspect cu grad de alertă. Ruşii aveau atunci nevoie ca de aer de informaţii despre teroriştii ceceni. O cerere oficială fusese lansată către FBI de servicile ruse în martie 1996. În aprilie Nicholson aduna date despre Cecenia deşi nimeni nu-l însărcinase. În 25 iunie 1996 pleacă din SUA “în interes personal” spre Singapore. CIA îi controlează discret bagajele dar nu a găsit dovezi care să-l incrimineze. La plecare lăsase o cerere pentru a fi numit şef de staţie CIA într-o ţară străină (la sugestia ruşilor, în Etiopia). Filarea continuă din Singapore avea să dea roade. În 27 iunie el se urcă într-o maşină a Ambasadei Rusiei şi contactul respectiv nu a fost raportat de Nicholson la CIA conform reglementărilor. După câteva zile pleacă spre Bangkok şi apoi spre Honolulu însoţit de o femeie care ar fi fost o posibilă viitoare soţie. În timpul acestei călătorii a efectuat operaţiuni financiare substanţiale în conturile lui. La întoarcere intensifică documentarea cu date din reţeaua de computere a CIA despre Rusia şi Cecenia. În august trimite o carte poştală în care, condificat, îşi informa partenerii din KGB despre eşecul numirii la un post în afara SUA dar îi asigura că “munca de la birou va fi benefică”. Investigatorii care îl aveau în lucru pe Nicholson găsesc noi dovezi ale trădării: date despre misiunile de spionaj în pregătire şi informaţii despre agenţii CIA trimişi la posturi. Acestea au determinat eşuarea unor misiuni sau retragerea ofiţerilor deconspiraţi. Valoarea informaţiilor transmise ruşilor este greu de preţuit în bani. Nicholson a dezvăluit informaţii despre ofiţeri CIA expulzaţi de la Paris, sau despre cele obţinute de la interogatoriile spionului Aldrich Ames, condamnat pentru trădare şi spionaj în favoarea Federaţiei Ruse. Nicholson nu bănuia însă că a fost descoperit şi se află sub strictă supraveghere. Îşi pregăteşte o nouă călătorie, de data asta în Elveţia pentru plasarea informaţiilor secrete. Percheziţii în biroul lui şi în corespondenţa electronică adună noi dovezi ale trădării. În noiembrie 1996 este arestat pe Aeroportul Internaţional Dulles din Washington când se pregătea să plece în Elveţia. Asupra lui s-au găsit dischete şi microfilme cu informaţii clasificate din dosarele CIA. Procesul a fost mai discret decât cel al spionului Ames deşi Nicholson a fost declarat cel mai înalt oficial CIA condamnat pentru o putere străină. A evitat pedeapsa cu moartea printr-o colaborare largă cu anchetatorii şi s-a ţinut cont că avea trei copii. Pedeapsa a fost anunţată în 5 iunie 1997: închisoare 23 de ani şi 7 luni. Ruşii i-ar fi dat 300.000 de dolari pentru trădare. Din operaţiile în conturile lui rezulta că nu a încasat toţi banii. Operaţiunea de recuperare a banilor în timpul detenţiei reprezintă o altă acţiune de spionaj în care Nicholson îl antrenează şI îl ghidează pe fiul lui.
_________________________________________________
Citiţi în numărul de mâine al ziarului cum a reuşit Nicholson încă o lovitură dintr-o închisoare de maximă securitate.
Citește pe Antena3.ro
