Într-o noapte adormisem cu televizorul deschis, nu se ştie din ce raţiuni, pe OTV. M-au trezit pe la 6 de dimineaţa nişte răcnete care prevesteau apocalipsa. Era fratele Lucian, un mulatru brazilian, care behăia cu un puternic accent portughez cum dezleagă cununii, rezolvă vrăji şi vindecă orice la "biserica" peste care e şef. Prelatul cu aer de maradonist din Ferentari se asorta foarte bine cu şedinţa de teleshopping care a urmat.
M-am pus în mişcare într-o zi de marţi, să particip la o reprezentaţie de minuni medicale, fiindcă şedinţele de dezlegat cununii şi vrăji sunt vineri şi nu voiam să-mi stric week-end-ul.
Silozul-templu
Biserica universală, că aşa îşi spun şamanii ăştia brazilieni, are un sediu imens pe Şoseaua Fundeni, botezat Catedrala Credinţei. E un kitsch năucitor, mare cât o Casa Poporului mai mică, şi seamănă cu un siloz de CAP ceauşist la care s-a adăugat o faţadă de templu antic. Cu toate că era în timpul săptămânii, la ora trei după masă, era agitaţie. Cam 200 de amatori de miracole la litru, unii, după numerele de la maşini veniţi din provincie, se înghesuiau la izvorul minunilor braziliene. Mai mulţi badigarzi de la o firmă de securitate, Carpat, se învârteau cu ghioage cu tot printre "enoriaşi". Am încercat să luăm legătura cu un responsabil al parangheliei, ceva.
Suspicioşi patologic
Mai întâi, am dat nas în nas cu un cetăţean portughezofon în halat, care părea un magazioner oficial. A dat-o cotită că el nu zice nimic, că nu poate vorbi fără aprobarea fratelui Lucian, care e plecat nu ştiu unde cu satelitul, să rezolve probabil scoaterea argintului viu în alte dimensiuni. Până la urmă ne-a pasat unui for superior, tot sud-american după aparenţe. Nu a putut să ne explice din ce biserică mare se revendică, ne-a spus că dezlegările de vrăji sunt scrise şi-n Biblie, dar ne-a avertizat să nu carecumva, dacă rămânem la slubjă, să filmăm sau să înregistrăm audio ce se petrece. Ne-a cerut un număr de telefon şi ne-a spus că vom fi contactaţi pentru lămuriri suplimentare de vlădica Lucian, lucru care nu s-a petrecut până azi. După asta, badigarzii au pus geana pe noi.
"Iăşi spondilozo!"
Vreo două domnişoare cu fustiţe şi tocuri de hostesse s-au apucat să colecteze "acatiste" de la asistenţă, semn că domnii brazilieni, ca să se adapteze locului, au adoptat un limbaj creştin-ortodox. Apoi, a început circul. Un aşa-numit preot Lazăr, echipat în costum de businessman, se zbuciuma pe scenă. Cânta un fel de hip-hop despre Iisus, făcea ca vaporul şi ca mărfarul, se ocupa cu fandări, genuflexiuni şi mersul piticului. Era interactiv, punea publicul să facă un fel de gimnastică, de genul mânuţele sus, jos, apăsaţi zona unde vă doare, rotaţii în jurul trunchiului. Uşor surmenat, după atâta mişcare, a devenit static, dar s-a apucat să zbiere cuprins de pandalii: "Iăşi spondilozoo! Pleacă reumatismule! Du-te sclerozoo!".
Mantia şi căciulile
Punctul culminant a fost când nişte aghiotanţi ai lui Lazăr au adus din culise un val mare de pânză roşie, de genul bannerelor arborate de galeriile de fotbal. Au zis că aia-n mantia lui Iisus care face miracole şi s-au apucat să circule cu ea desfăşurată pe deasupra capetelor noastre. Fiindcă nu aveam toţi aceeaşi înălţime, mantia a făcut ceva. A reuşit să doboare câteva zeci de căciuli, băşti şi şepci ale doritorilor de tămăduiri facile şi s-au produs oarece dezordini când oamenii încercau să-şi recupereze acoperişurile de pe jos.
După figura cu pânza, au fost poftite pe scenă diverse doamne să explice cum s-au lecuit brusc de diverse afecţiuni. Cu aerul că recitau ceva învăţat de acasă, îi dădeau că le-a trecut cancerul, diabetul, migrena şi o altă paletă largă de boli după un număr mai mic sau mai mare de slujbe la Catedrala Credinţei. Am simţit un imbold să mă cocoţ şi eu acolo şi să spun că aveam un picior amputat, care mi-a crescut la loc după ce l-am auzit perorând pe maestrul Lazăr. Am preferat totuşi să mă duc la fotoreporterul Dan Marinescu, care, poluat fonic şi pus în imposibilitatea de a lua imagini, stătea cuminte pe hol. Ne-am trezit în spate cu un badigard sever: "Domnii, ori intraţi, ori ieşiţi, că distrageţi atenţia!".
Am preferat să ieşim de tot, măcar să facem o poză cu hardughia-catedrală, din exterior. Iar ne-am trezit cu cerberii tămăduitorilor, cu care am avut un dialog pe un ton ridicat şi a trebuit să le explicăm că de pe domeniul public putem poza ce vrea muşchiul nostru.
Potenţială marfă ANAF
iserica Universală este o sciziune a cultului penticostal şi a fost înfiinţată în 1977 de fostul angajat al loteriei braziliene Edir Macedo, care s-a proclamat episcop. Uzitând de o strategie de piaţă agresivă, care apela la mijloace moderne precum televiziunile şi mai târziu internetul, a prins repede în zone subdezvoltate din America Latina, Africa sau chiar în Europa de Est. Se estimează că în lume secta are cam 8 milioane de adepţi. Biserica Universală s-a dezvoltat ca o mare afacere, fiindcă după o tradiţie penticostală cere enoriaşilor zeciuială (a zecea parte din orice fel de profit) şi umflă donaţii. Are propria ei reţea de televiziune şi proprietăţi imobiliare imense. Macedo a petrecut în 1992 în Brazilia 11 zile în puşcărie pentru evaziune fiscală. În august 2009, împotriva sa procuratura din Sao Paolo a început cercetarea pentru o fraudă foarte mare din donaţiile primite între 2001 şi 2009, estimate la 800 de milioane de dolari anual. Macedo e acuzat că a utilizat banii pentru a-şi cumpăra bijuterii, maşini şi proprietăţi. Şi în România, la sfârşitul slujbelor se cer donaţii şi e posibil ca unii enoriaşi să dea zeciuială, aşa că un control al ANAF la Biserica Universală nu pare inutil. În plus, ciracii lui Macedo mai pot produce victime, dacă unii dintre bolnavii veniţi să se tămăduiască aici chiar se lasă în seama minunilor braziliene şi nu merg la doctor.