Justiţie făcută de silvici. Pădurării din Munţii Semenicului şi şefii lor scapă de procurori cu ajutorul experţilor

Pădurile proprietate a statului sunt fieful şmecherilor cu drujbă şi a angajaţilor Romsilva. Când se descoperă câte un dezastru forestier şi când Poliţia şi Parchetul catadicsesc să deschidă vreun dosar penal se găseşte un expert care să scoată castanele din foc şi să-i facă scăpaţi pe cei bănuiţi a fi vinovaţi .

Defrişări lăsate moştenire
Aşa s-a întâmplat şi în vara lui 2009, când Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timişoara – ITRSV a trimis la Ocolul Silvic Văliug din Munţii Semenic un control. Pe teren, inspectorul a descoperit 265 de cioate provenite în urma tăierii ilegale de arbori, valoarea prejudiciului fiind de peste 50.000 de euro. Pădurarul nu a recunoscut prejudiciul din pădurea statului, pe motiv că el a preluat cantonul de la un alt pădurar în urmă cu un an şi că cioatele sunt mai vechi de un an. Arborii au fost tăiaţi înainte de începerea sezonului de vegetaţie din anul 2009, iar predarea cantonului s-a făcut la jumătatea aceluiaşi an. Preluarea gestiunii cantonului de către actualul pădurar, Marin Pandor, s-a făcut în prezenţa şefului de district, Călin Lăudăcescu. După sesizarea trimisă Parchetului a fost începută urmărirea penală împotriva şefului de district, a şefului pazei şi a celor doi pădurari.

Cioate incendiate
După începerea urmăririi penale, Poliţia Caraş-Severin a cerut o expertiză tehnică silvică. Timp de cinci luni, expertul judiciar Nicolae Mioc, specializat pe silvicultură, a verificat acte şi cioate. Rezultatele expertizei i-a lăsat cu gura căscată şi pe procurori, şi pe poliţiştii care s-au ocupat de caz. La inspecţia din teren expertul a fost însoţit numai de Lăudăcescu şi de Pandor. Şi aşa a început muşamalizarea dezastrului forestier. Expertul Mioc a muncit din greu să-i scoată basma curată pe cei implicaţi şi să demonteze toate dovezile ITRSV Timişoara. Mioc a precizat că inspectorul ITRSV nu a menţionat dacă cioatele erau verzi sau uscate, dacă vechimea acestora corespunde cu vechimea cioatelor provenite în urma tăierilor legale de arbori şi dacă au fost incendiate intenţionat sau în urma unor incendii de pădure. Apoi, Mioc s-a plimbat prin pădure cu Lăudăcescu şi Pandor şi a constatat că doar o parte din cioate proveneau în urma tăierilor ilegale şi că mai erau unele care aveau aceeaşi vechime cu cele provenite în urma tăierilor legale şi ca urmare nu trebuia făcută plângere penală şi pentru acestea. Adică, cei care au tăiat legal arbori, dar s-au mai aplecat ilegal cu drujbele şi asupra altor nu trebuie să păţească nimic. Ulterior, expertul a invocat regulamentul Regiei Naţionale a Pădurilor conform căruia doar cioatele cu o vechime de maximum trei ani pot fi imputate celor vinovaţi, ceea ce înseamnă că, dacă s-a tăiat ilegal pădurea şi nimeni nu s-a prins timp de trei ani, asta e. Prinde orbu’, scoate-i ochii! După ce a invocat regulamentul, Mioc a observat şi în teren ceea ce au făcut, şi în acte că toate cioatele aveau minimum trei ani.

Arbori valoroşi
Mioc se contrazice şi spune că la data expertizei nu se putea spune cu exactitate câte cioate erau mai vechi de trei ani şi câte nu. Această chestiune a vechimii cioatelor se repetă obsesiv în toată expertiza, probabil în ideea de a inocula magistraţilor că totul este în regulă. Tot în actul întocmit de Mioc se arată că la data expertizei nu s-a putut face reconstituirea din cauza vântului şi a ierbii mari şi că nu se poate stabili dacă cioatele au fost incendiate una câte una ca să dispară dovada ilegalităţii sau a existat un incendiu de pădure. S-au tăiat numai arbori valoroşi: cireş, paltin, frasin, răşinoase, stejar, fag şi tei, şeful de district Lăudăcescu fiind cel care a făcut punerea în valoare pentru aceste specii valoroase, însă Mioc susţine că Direcţia Silvică s-a grăbit să facă plângere penală fără să facă cercetări prealabile. Aşa că judecătorii trebuie acum să decidă cine are dreptate: expertul sau procurorii.