Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există nu mai puțin de trei decizii ale CCR ce vizează controversatul articol 297 din Codul penal, care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, decizii care stabilesc necesitatea încălcării unei legi, instituirea unui prag valoric și a unei intensități de la care fapta poate fi încadrată penal la abuz în serviciu. Guvernul Ciucă a realizat un proiect de modificare a acestui Cod penal, pentru a respecta cerințele impuse chiar de USR în PNRR, însă a omis să reglementeze cerința expresă a CCR de a institui un prag valoric. La Senat, însă, în Comisia Juridică, această chestiune a fost reglementată prin introducerea unui amendament, care stabilește pragul valoric la suma de 250.000 de lei. Asta, deoarece, într-o altă decizie a CCR din 2018, pragul valoric introdus printr-un proiect de lege anterior, stabilit la un salariu minim pe economie, a fost declarat drept „derizoriu”. USR, care a introdus această condiționalitate a punerii în acord cu deciziile CCR a Codului penal, a sărit „ca ars” pentru că s-a introdus pragul valoric la infracțiunea de abuz în serviciu, în condițiile în care se apropie campania electorală, iar scorul din sondaje, relevat de ultimul sondaj CURS, plasează formațiunea progresistă la un scor de 9 la sută. Iar creșterea procentelor electorale cunoscută în 2017-2019 a USR s-a bazat, în primul rând, pe rostogolirea mesajelor anti-PSD, având ca subiect modificarea aceluiași articol care incriminează abuzul în serviciu.
Strict formal, situația juridică a articolului 297 Cod penal este aceea că, forma aflată în vigoare, prevede că „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.
Guvernul României a elaborat, prin Ministerul Justiției, anul acesta, un proiect de lege privind modificarea Codului penal, unde, cu privire strict la articolul 297, a reglementat ca infracțiune de abuz în serviciu „fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege, ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând, astfel, o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.
În expunerea de motive, Executivul invocă mai multe decizii ale Curții Constituționale prin care mai multe articole din Codul penal, îndeosebi articolul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, au fost declarate neconstituționale, începând cu anul 2016, și care nu au fost niciodată transpuse în legislație, deși sunt obligatorii.
Citește pe Antena3.ro
Amendamentul de la Senat reglementează ce a „uitat” Guvernul să scrie în proiect
Una dintre cerințele obligatorii din deciziile CCR este ca Parlamentul să introducă un prag valoric sau o intensitate a vătămării intereselor legitime de la care o faptă poate fi considerată penală și poate fi încadrată la abuz în serviciu. Pentru că nici în proiectul de lege transmis Senatului de către Guvern nu a fost transpusă această cerință obligatorie, la Comisia Juridică a apărut celebrul amendament, prin care a fost instituit pragul valoric de 250.000 de lei. Conform acestui amendament votat și adoptat, „fapta funcționarului public care, cu știință, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege, ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând, astfel, o pagubă mai mare sau egală cu 250.000 de lei ori o vătămare gravă a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și cu interzicerea dreptului de a exercita o funcție publică”.
Acest prag valoric, însă, nu mai este luat în considerare, potrivit amendamentului adoptat la Senat, dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune de abuz în serviciu ori de neglijență în serviciu într-un interval de cinci ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare.
A mers în 2017, poate merge și acum, când USR are 9% în sondaje
Punerea în acord a Codului penal cu deciziile obligatorii ale Curții Constituționale reprezintă jalon de nenegociat în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), redactat pe vremea când USR se afla la guvernare și pe care progresiștii și l-au asumat ca fiind „opera” lor. În acest PNRR, la poziția a șaptea, care vizează reformele pe Justiție, există trei reforme asumate. Prima se referă la adoptarea noilor legi ale justiției (Legea privind Statutul Judecătorilor și Procurorilor, Legea privind Organizarea Judiciară și Legea privind Organizarea și Funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii). Acest pachet de legi a fost adoptat de Parlament, într-o formă destul de controversată, și se află deja în vigoare.
A doua reformă trecută de USR în PNRR, la capitolul „Justiție” se referă la „modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, pentru a le pune în acord cu deciziile Curții Constituționale și cu deciziile europene relevante”. Ceea ce, iată, este pe punctul de a se realiza, prin proiectul de lege inițiat de Guvern, cu amendamentele votate la Senat.
Iar a treia reformă se referă la consolidarea Inspecției Judiciare.
După cum se poate constata, de două zile, de când Senatul a adoptat amendamentul care instituie pragul de 250.000 de lei aferent infracțiunii de abuz în serviciu, USR, dar și uriașul aparat de propagandă de care s-a folosit, încă de pe vremea guvernării Dragnea, a ieșit să protesteze vehement, acreditând, în mod absurd, ideea că Parlamentul a „legalizat furtul până la 50.000 de euro). Exact același mesaj propagandistic a fost rostogolit, în perioada 2017-2018, de aceeași formațiune progresistă, dar și de mișcarea #rezist, precum și de o parte a sistemului judiciar cu aceleași viziuni, după ce a fost emisă celebra OUG 13/2017. În urma acestor manifestări, pe rețelele de socializare sau prin acțiuni de protest stradale, USR a reușit, în 2019, la alegerile europarlamentare, să obțină un scor de peste 21 de procente. În martie 2023, însă, ultimul sondaj CURS arată că USR beneficiază de o intenție de vot de 9%. Reaprinderea „chibritului” legat de abuzul în serviciu poate fi o rampă de relansare pentru partidul condus de Cătălin Drulă.
Curtea Constituțională arată în trei decizii că trebuie prag și stabilirea intensității vătămării cauzate
Dincolo, însă, de jocurile politice care se fac pe această temă sensibilă, lucrurile sunt clare. CCR a decis, prin mai multe acte emise, cum trebuie să arate articolul din Codul penal care incriminează abuzul în serviciu pentru a respecta exigențele constituționale. Iar, într-una dintre aceste decizii, a dat indicații specifice și ce cuantum al pagubei trebuie avut în vedere la incriminarea acestei fapte.
Astfel, potrivit Deciziei CCR 405/2016, „legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce face ca, indiferent de valoarea pagubei sau de intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta poate fi o infracțiune de abuz în serviciu”.
Curtea atrăgea atenția, atunci, că, „deși nu sunt identice, abaterile disciplinare și infracțiunea de abuz în serviciu seamănă într-o măsură care determină posibilitatea ca, în cazul unei fapte extrapenale, să poată fi incidentă răspunderea penală. Acest lucru este posibil, pentru că legiuitorul nu a precizat necesitatea unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensități a vătămării rezultate din comiterea faptei”. Iar dispoziția CCR, din această decizie, este fără echivoc: „Este necesar ca fapta să prezinte o anumită gravitate. În caz contrar, neexistând gradul de pericol social al unei infracțiuni, fapta atrage, după caz, numai răspunderea administrativă sau disciplinară”.
Se încalcă principiul securității juridice
După ce PSD și ALDE au încercat, în 2017, să pună acest articol în acord cu decizia CCR, prin OUG 13/2017, abrogată pentru că #rezist a ieșit în stradă, Curtea a venit cu o altă decizie. Este vorba despre Decizia 392/2017, în care arată că „legiuitorul are îndreptățirea de a plasa protecția constituțională a valorii ce nu intră sub incidența penalului, în sfera răspunderii civile delictuale. Incidența răspunderii penale este condiționată de o anumită gravitate a faptei sau de un anumit nivel de afectare a valorii protejată de norma penală”.
Judecătorii subliniau, pentru a doua oară, că „lipsa unor circumstanțieri cu privire la determinarea unui anumit cuantum al pragului ori a unei anumite gravități a vătămării drepturilor sau intereselor legitime face dificilă sau chiar imposibilă delimitarea răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică, cu consecința deschiderii procedurilor de cercetare penală, trimitere în judecată și condamnare a persoanei, indiferent de valoarea pragului sau de intensitatea vătămării”. Din nou, CCR arată că „legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric și intensitatea vătămării în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu. (…) Pasivitatea legiuitorului este de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice”.
În 2018, valoarea salariului minim pe economie, considerată un prag care nu rezolvă problema
Prin OUG 13/2017, care, așa cum spun USR-iștii, este „indexată” prin amendamentul adoptat în martie 2023, a fost stabilit un prag valoric de 200.000 de lei pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Ordonanța a fost anulată, la presiunea străzii, iar puterea de atunci a încercat să aducă, într-o oarecare formă, articolul 297 Cod penal în marja cerută de CCR. Un proiect de lege a introdus ca prag valoric salariul minim pe economie. Legea a picat la CCR, unde, prin decizia 650/2018, la paragraful 626, se arată că „legiuitorul nu a pus în acord prevederile art. 297 Cod penal cu Decizia CCR 405/2016. În aplicarea acestei decizii, legiuitorul ar fi trebuit să fie mai ales preocupat de definirea intensității vătămării (…) și nu de stabilirea unui prag valoric DERIZORIU în sine, care, în realitate, nu rezolvă problema caracterului de ultima ratio al sancțiunii penale. Practic, prin modul de reglementare a textului analizat, vor persista aceleași probleme cu privire la dificultatea determinării diverselor forme de răspundere, față de cea penală”.
În concluzie, CCR arată că „legiuitorul a încălcat prevederile articolului 147 alineatele 1 și 4 din Constituție, ignorând viziunea de ansamblu din deciziile anterioare ale Curții”.
Nici Codul Vamal nu reglementa prag la infracțiunea de contrabandă. Și aici s-a admis neconstituționalitatea
Nu mai devreme de anul trecut, în data de 24 martie 2022, Curtea Constituțională a mai adoptat o decizie cu sens similar, dar de data aceasta având legătură nu cu abuzul în serviciu, ci cu o reglementare din Codul Vamal. Este vorba despre declararea neconstituțională a articolului 270 alineat 3 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, potrivit căruia „sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc penal colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau că sunt destinate săvârșirii acesteia”.
Ei bine, Curtea arată că nici în acest caz „nu s-a reglementat un prag valoric, necesar pentru individualizarea pedepsei, corespunzătoare pericolului social”, dar și că „nesocotind principiul ultima ratio în materie penală, acest articol din Codul Vamal nu reglementează un prag valoric sub care fapta nu constituie infracțiune, contrar principiului constituțional al statului de drept, consacrat de articolul 1, alineat 3 din Constituție”.
