Antonescu: "Nu sunt mort. Mai trageti!"

"Imprejurarile si oamenii nu au ingaduit sa facem binele pe care l-am dorit cu atata pasiune tarii noastre. Suprema vointa a decis altfel, am fost un invins, au fost si altii... multi altii."

In timp ce isi astepta sfarsitul, maresalul Ion Antonescu a scris aceste ultime cuvinte pentru sotia sa. Avea ca ultima dorinta ca Maria, femeia ce i-a fost alaturi si pe care maresalul o alinta Rica, sa traiasca. "Popoarele, in toate timpurile si peste tot, au fost ingrate; nu regret nimic si nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la lovituri cu mangaiere, la nedreptate cu iertare", isi indemna la 17 mai 1946 nevasta. Militarul de cariera s-a vazut infrant si zdrobit. Dupa ce fusese cumva sedus de putere. De puterea de a indrepta, ca si conducator al statului, cateva dintre racilele societatii, asa cum le vedea el.

"N-am fost om politic"

"Eu n-am fost un om politic, n-am fost in vechime in cadrul nici unui sistem politic. Am fost omul tarii, pe care am considerat-o totdeauna si deasupra monarhiei, si deasupra partidelor politice. Eu am fost chemat de regele Carol pentru ca sa mi se incredinteze o inalta functie in stat, in 1933, si cu ocazia aia am discutat toata problema statului. Pentru ca am spus: "Nu se poate sa va formez o armata sanatoasa intr-un stat bolnav, trebuie statul sa-l vindecati"", declarase in urma cu cateva zile de a i se adresa Mariei, in timpul interogatoriului. Maresalul a avut o cariera militara de exceptie si nu se putea adapta mediului societatii de-atunci, cu intrigi, cu hotii, cu multa prefacatorie.

Conducatorul statului

Ion Antonescu a fost in septembrie 1940 solutia la degradarea clasei politice si a tragediei nationale ce avusese loc. In vara acelui an, Romania a pierdut, in doar doua luni, o treime din teritoriul sau, ca urmare a Dictatului de la Viena si a urmarilor Pactului Ribbentrop-Molotov: Basarabia si Bucovina de Nord - ocupate de URSS, Ardealul de Nord - ocupat de Ungaria si sudul Dobrogei - de Bulgaria, totalizand 99.926 de kilometri patrati si o populatie de 6.829.547 de locuitori. Astfel, la 6 septembrie 1940, dupa ce Carol al II-lea a abdicat, generalul Ion Antonescu a devenit conducator al statului si a condus Romania alaturi de Garda de Fier. Intr-un memorandum trimis lui Hitler la 14 ianuarie 1941 mentiona ca "a imbracat in mod oficial camasa verde pentru a arata stransa lui apropiere cu legionarii". Totusi, pana la urma, dupa rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 s-a vazut ca legatura dintre Antonescu si Miscarea Legionara a fost doar o mezalianta de conjunctura. Maresalul era ingrijorat de dezastrul economic provocat de membrii Garzii de Fier, dintre care unii se folosisera de puterile ce le aveau in aparatul politienesc si de stat pentru a jefui fara frica.

"Va ordon, treceti Prutul!"

La 22 iunie 1941, maresalul Ion Antonescu ordona trupelor romane sa treaca Prutul, granita naturala care marca una dintre tragediile petrecute in acei ani pentru Romania. Decizia de a intra in acest razboi i-a apartinut in exclusivitate maresalului, aceasta bazandu-se mai mult pe obsesia refacerii demnitatii nationale, terfelita de retragerea din 1940. Maresalul fusese prevenit de Serviciul Special de Informatii de implicatiile acestui razboi impotriva "colosului de la rasarit". Dupa bataliile pentru recastigarea Basarabiei, trupele romane au trecut si Nistrul. Istorici si politicieni ai vremii, dar si de astazi l-au invinuit de acest lucru pe Ion Antonescu. Experti militari insa considera ca a fost decizia cea mai buna care se putea lua la acel moment, pentru ca era in deplina concordanta cu principiile actiunii armate, aceea de a muta teatrul de operatii pe teritoriul inamicului si a continua actiunile pana la distrugerea lui. Ulterior, rolurile s-au inversat, iar Uniunea Sovietica a urmat acest principiu vreme de 50 de ani.

23 august 1944

"Regele intra in camera si in spatele lui apar un maior din garda Palatului si sase-sapte soldati cu pistoalele in mana. Regele a trecut in spatele meu urmat de soldati, unul din soldati m-a prins de brat pe la spate si generalul Sanatescu mi-a spus: "Domnule maresal, sunteti arestat pentru ca nu ati vrut sa faceti imediat armistitiu"", povesteste pe hartie chiar din "celula " in care a fost varat insusi maresalul momentul arestarii sale. "Impreuna cu domnul Mihai Antonescu am fost bagat la ora 17:00 intr-o camera "Safe" Fichet si incuiati cu cheile. Camera nu are decat 3 m pe 2, este fara fereastra si fara ventilatie buna, inauntru nu are de... si o scobitura intr-insa. Dupa doua ore s-a deschis usa si ni s-au oferit doua scaune duse din afara. Nu s-a avut nici decenta de a se da acestei camere, celula, cel putin aspectul curat. Este plin de praf si intr-o dezordine organizata", descrie Antonescu momentul decaderii sale.

Procesul

Dupa ce a fost arestat, maresalul Ion Antonescu a fost transportat in Uniunea Sovietica, unde a stat si la temuta inchisoare Liubianka. A fost adus in tara in aprilie 1946, cu un vagon de clasa a III-a. "La Moscova mi s-a impus sa semnez, in iunie 1945, un protocol in care se afirma ca au fost omorati 225.000 de rusi. Tot la Moscova mi s-a impus in ianuarie 1946 sa semnez un protocol in care se afirma ca au fost masacrati 100.000", scria maresalul intr-un memoriu al sau din 5 mai. Fragmente ale interogatoriilor au fost utilizate de colonelul Rudenko, acuzator principal din partea Uniunii Sovietice in procesul de la Nurnberg. Procesul lui Antonescu si al "acolitilor" sai a inceput la 6 mai 1946, iar primul interogat a fost maresalul. Dupa 11 zile, in seara de 17 mai, s-a dat sentinta. In ultimul cuvant, Ion Antonescu a fost ferm: "Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz dinainte orice gratiere". Totusi, mama sa, doamna Baranga, a facut aceasta cerere in numele sau. Regele Mihai I, in dialogurile pe care le-a purtat cu scriitorul Mircea Ciobanu, afirma ca "decizia fusese luata inca inainte de ducerea maresalului la Bucuresti. Si acum, unii vor sa spuna ca eu l-am omorat. Ca maresalul a cerut gratierea. N-a cerut-o! Nici daca ar fi stiut ca o va obtine, n-ar fi cerut-o. Si daca i s-ar fi acordat, ar fi refuzat-o".

Executia

"Lista celor gratiati si a celor ce urmau sa fie impuscati am aratat-o numai la doi oameni din Comisia (n.r. - Aliata) de Control, unde am fost intai si apoi la Partid, unuia din conducatori", avea sa declare Lucretiu Patrascanu pe cand era el insusi cercetat de Securitate. Maresalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu si Gheorghe Alexianu au fost executati in "Valea piersicilor " de la Fortul Jilava, la 1 iunie 1946, la ora 18:00. Maresalul a cerut sa nu fie legat la ochi si nici la maini. "A urmat comanda focului de salva. Toti patru s-au rostogolit la pamant. Supravietuind gloantelor ce-i patrunsesera trupul, Maresalul a mai avut puterea si vointa sa se mai ridice inca o data, pictat de sange, cu capul sus, asa cum l-a purtat toata viata, pentru a spune plutonului de executie: Nu sunt mort. Mai trageti!", povesteste generalul Constantin Pantazi, ministrul de razboi al Romaniei in anii 1942-1944.

Parte din istorie

Ion Antonescu este considerat criminal de razboi. De altfel, Guvernul roman a emis in iunie, anul trecut un comunicat in care denunta politica maresalului: "Guvernantii romani din perioada 1940-1944 s-au facut vinovati de grave crime de razboi, de pogromuri, stramutari in masa ale unor importante parti din populatia evreiasca a Romaniei in teritorii ocupate si controlate de armata romana, cu metode de discriminare si exterminare care fac parte din sinistrul mecanism al Holocaustului ". Ion Antonescu este parte a istoriei noastre pe care trebuie sa o recunoastem. Si sa luam aminte la spusele lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru pace: "Nu va intrebati unde a fost Dumnezeu la Auschwitz, intrebati-va unde a fost omul! Sa uiti, sa taci, sa fii indiferent la cele din jurul tau, sunt unele din cele mai mari pacate".

CV Ion Antonescu s-a nascut la 2 iunie 1882, la Pitesti, dintr-o familie de militari. Intre anii 1898-1902 a urmat cursurile Scolii pentru fiii de militari, pentru ca intre 1902-1904 sa fie elev al Scolii pregatitoare de ofiteri de infanterie si cavalerie, pe care o absolva primul din promotie. In timpul rascoalei din 1907 a potolit spiritele taranilor fara varsare de sange. In 1911 a fost admis primul, prin concurs, la Scoala Superioara de Razboi. A participat in 1913 la campania din Bulgaria si a fost decorat cu "Virtutea Militara ". Generalul Prezan ia comanda Armatei de Nord in 1916 si il aduce pe capitanul Antonescu ca sef al Biroului 1 Operatii. In 1916 este avansat maior si pregateste batalia de la Bucuresti. Din 1916 pana in 1918 a fost sef al operatiilor la Marele Cartier General. Are un rol foarte mare in pregatirea si conducerea operatiunilor din Moldova. A fost in 1923 atasat militar in Franta, iar intre 1924-1926 in Anglia. In 1927 a trecut prin functiile de comandant al Scolii Superioare de Razboi, secretar general al MApN, comandant de brigazi, pentru ca in 1931 sa devina general de brigada. La 1 decembrie 1933 este numit seful Marelui Stat Major. In 1937 a fost avansat general de divizie si numit ministru al Apararii. A demisionat din aceasta functie la 30 martie 1938. A fost tinut o perioada sub paza la domiciliu, pentru ca la 9 iulie 1940 sa fie arestat si inchis la Manastirea Bistrita. La 6 septembrie a fost numit conducatorul statului roman si presedintele Consiliului de Ministri. La 23 august a fost arestat, pentru ca apoi, in 1946, sa fie judecat, condamnat si executat.

"Acuzatul Antonescu a impins tara in dezastru"

"Acuzatul Ion Antonescu nu intamplator a impins tara in acest dezastru, impreuna cu toti satelitii lui. (...) Acuzatul Antonescu si cu banda lui introduce in politica externa principiul rasial, introduce in politica externa aservirea poporului roman, a tarii intregi unor cauze straine, iar in politica interna fortele de fascizare, de dictatura, de sovinism si antisemitism. (...) Opera de asanare morala si de reconstructie erau razboiul de jaf, de cotropire si crimele odioase pe care le-a infaptuit Guvernul criminal al lui Antonescu si tradator de neam. Opera de asanare morala erau gropile comune, valurile de sange care trageau la razboiul de jaf al hitlerismului. (...) Dar primul act de inalta tradare pe care-l comite Guvernul tradator este aducerea armatelor germane pe teritoriul Romaniei. (...) Deci (...) fata de ororile pe care vi le-am aratat aici, fata de crima de inalta tradare infaptuita de Guvernul criminal al lui Antonescu, fata de toate durerile pricinuite acestui popor, fata de toata jalea care a fost abatuta in timpul celor patru ani de neagra dictatura, a guvernarii lor, fata de toti mortii care reclama astazi aspra pedepsire a criminalilor de razboi, a lui Antonescu si a satelitilor lui, in numele poporului, in numele dreptatii si al umanitatii (...) cer aplicarea pedepsei cu moartea."

Rechizitoriul acuzatorului public Dumitru Saracu, 13 mai 1946

"Fii om, fii drept si recunoaste ca deasupra tututor ambitiilor, urilor si intrigilor este patria, este vesnicia Neamului si acolo trebuie sa ne intalnim intotdeauna, chiar daca nu ne intelegem de fiecare data"

Ion Antonescu - Pe marginea prapastiei

"Condamnam acuzatul la pedeapsa cu moartea"

Tribunalul poporului, in numele legii hotaraste: Condamna pe acuzatul Antonescu Ion, de 64 de ani, fost conducator al Statului (...) pentru crima si dezastrul tarii, prevazuta de art. 1, litera a, din Legea 312/945 si sanctionata de art. 3, al. 1, din aceeasi lege, sa sufere pedeapsa detentiune grea pe viata (...), pentru crima de dezastrul tarii, prin savarsirea crimei de razboi prevazuta de art. 2, lit. a, din Legea 312/945 si sanctionata de art. 3, al. 2, din aceeasi lege, sa sufere pedeapsa cu moartea (...). In conformitate cu dispozitiunile art. 101 din Codul Penal urmeaza a executa numai una din pedepse, cea mai grava, si anume pedeapsa cu moartea."

Hotararea nr. 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului din Bucuresti data in procesul lui Ion Antonescu si al principalilor sai colaboratori

( RAZVAN BELCIUGANU )

CONTINUARE: Lichidati de Stalin