Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În urma unui progres destul de lent în ultimii 15 ani, accesul populației la serviciile publice de apă și canalizare rămâne unul scăzut și semnificativ sub media europeană, cu discrepanțe majore între mediile urban și rural și inechitabil pentru grupurile de populație defavorizată/cu venituri reduse. În sectorul de apă din România se remarcă lipsa unei viziuni strategice integrate și coerente, responsabilitățile sunt fragmentate la nivelul mai multor ministere/autorități publice și nu există un lider coordonator al domeniului. Politicile publice nu au ținte și indicatori bine definiți și sunt monitorizate superficial fără a fi evaluate, astfel că rezultatele implementării acestora pot fi oricând puse la îndoială. Acestea sunt doar câteva din concluziile unui audit cu tema „Politici publice în domeniul serviciului public de apă și canalizare. Echitate vs disparitate privind accesul populației la aceste servicii”, realizat de inspectorii Curții de Conturi.
Deși domeniul apei și canalizării este o componentă a mai multor politici publice, nici una dintre cele două componente nu oferă o viziune strategică integrată pe termen mediu și lung asupra acestui serviciu public, arată Curtea de Conturi în raportul său. De asemenea, unele politici publice fie sunt perimate (nefiind actualizate), fie nu sunt asumate și urmărite la nivel guvernamental. Până în prezent nu a fost finalizată o strategie integrată la nivel național a sectorului de apă, deși în ultimii 5 ani au fost cheltuite sume importante în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană pentru elaborarea și adoptarea acestui document programatic atât de necesar pentru asigurarea dezvoltării domeniului și a conformării cu cerințele UE.
Un domeniu cu mai multe moașe
România are un cadru instituțional complex și numeros în ceea ce privește sectorul de apă, atât din perspectiva politicilor publice, cât și a managementului și a finanțării serviciului public de apă și canalizare. Responsabilitățile privind politicile publice în domeniul apei și canalizării sunt însă fragmentate la nivelul mai multor ministere/autorități publice, iar la nivel guvernamental nu a fost asumat un coordonator strategic al domeniului care să asigure implementarea unitară a politicilor publice. Grupul de lucru interministerial, constituit în cursul anului 2022 la nivelul Secretariatului General al Guvernului, a realizat până în prezent unele progrese, prin contribuția adusă la elaborarea Planului accelerat de conformare cu directivele europene în domeniul apei și apei uzate și la analiza stadiului de conformare a aglomerărilor peste 10.000 de locuitori, dar până în prezent nu și-a atins pe deplin obiectivul principal de elaborare și implementare a unei strategii coerente și a unui plan complex de măsuri și acțiuni în vederea atingerii exigențelor din directivele europene privind apa. „Deși cele mai multe dintre problemele în domeniu sunt cunoscute pe scară largă, acestea fie au fost declinate între diverse instituții, fie nu au fost suficient asumate și contracarate de cei responsabili. Deficiențele cu privire la coordonarea și conducerea sectorului de apă din țara noastră au fost semnalate și de experții Băncii Mondiale în cadrul mai multor analize efectuate în ultimii ani”, atrag atenția inspectorii Curții.
„Deși au fost realizate investiții considerabile, de circa 7 mld. euro, necesarul de investiții în sectorul apei este mult mai mare, fiind estimat la peste 24,5 mld. euro. Mai mult decât atât, cele mai recente estimări indică un necesar de investiții de peste 30 mld. euro. În perioada 2007-2022, circa 61% din investiții au fost realizate prin programe cu finanțare UE (aproximativ 4,3 mld euro); dintre programele cu finanțare din bugetul național, cele mai multe investiții au fost realizate prin PNDL (circa 2,5 mld euro). În perioada 2021-2028 vor fi acoperite doar puțin peste 30% din nevoi (circa 8 miliarde euro, din care: 4 miliarde euro din fonduri naționale și 4 miliarde euro din fonduri europene), aceasta reprezintă o problemă majoră pentru asigurarea dezvoltării sectorului de apă în viitor”.
Raportul Curții de Conturi
Multe deficiențe, sesizate de Curtea de Conturi
- Țintele asociate domeniului (serviciul public de apă și canalizare), conform Tratatului de aderare la UE, nu au fost clar definite și nu au fost transpuse în documente strategice asumate la nivel guvernamental care să cuprindă și calendare de implementare (cu faze și termene definite) și nu au fost asociate cu obiectivele stabilite și rezultatele așteptate în procesul de implementare/monitorizare a politicilor publice.
- Politicile în domeniu nu au avut definite ținte cu caracteristici SMART (specifice, măsurabile, realizabile, realiste, încadrate în timp) orientate către rezultate într-o perioadă determinată, astfel că nu se pot cuantifica efectele obținute în urma implementării acestora. Pe de altă parte, un exemplu de bună practică îl constituie Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), document programatic prin care au fost stabiliți indicatori de rezultat pentru sectorul de apă și valori-țintă pentru aceștia, precum și calendare de implementare.
- Strategiile/politicile publice în sectorul de apă din România au fost monitorizate în mod inconsecvent și superficial și nu au fost evaluate rezultatele implementării acestora. Aceste aspecte sunt confirmate și de experții Băncii Mondiale, care au subliniat și faptul că „absența M&E și a unui mecanism corectiv s-a dovedit dăunătoare”; „Până în prezent, «monitorizarea» a fost limitată la raportarea către CE la fiecare doi ani asupra stadiului de implementare (...), dar fără o evaluare critică a rezultatelor obținute și a nerealizărilor”, arăta Banca Mondială.
- Există o rigoare redusă în selecția și prioritizarea proiectelor de investiții finanțate de la bugetul de stat; criteriile deși au fost definite și aprobate prin acte normative, nu asigură o selecție și o prioritizare obiectivă și imparțială a investițiilor; spre exemplu, transparența insuficientă a generat ample dezbateri în spațiul public care au pus la îndoială obiectivitatea criteriilor de repartizare a sumelor în cadrul noului program Anghel Saligny, toate acestea fiind amplificate de suspiciunile generalizate și criteriile netransparente și neclare din PNDL sau de alocarea fără nicio prioritizare clară a fondurilor prin PNCIPS.
- În concluzie, în sectorul de apă din România se remarcă lipsa unei viziuni strategice integrate și coerente, responsabilitățile sunt fragmentate la nivelul mai multor ministere/autorități publice și nu există un lider coordonator al domeniului. Politicile publice nu au ținte și indicatori bine definiți și sunt monitorizate superficial fără a fi evaluate, astfel că rezultatele implementării acestora pot fi oricând puse la îndoială. Acest aspect este confirmat prin gradul încă redus de acces al populației la servicii publice de apă și canalizare comparativ cu celelalte țări europene și disparitățile evidente între mediul rural și cel urban.
Disfuncționalitate sau ineficiență în exploatare
Analiza implementării proiectelor de investiții în sectorul de apă relevă atât lipsă de eficacitate în recepționarea și darea în folosință a obiectivelor de infrastructură (ex., întârzieri semnificative în finalizarea infrastructurii, nepreluarea sistemelor de către operatori etc.), cât și probleme de disfuncționalitate sau ineficiență în exploatarea sistemelor de apă și canalizare (obiective care nu funcționează la capacitatea proiectată, grad redus de conectare a populației etc.), mai ales în cazul celor finanțate prin bugetul național. În urma auditului au fost identificate situații de supradimensionare a sistemelor de epurare raportat la numărul de locuitori care s-ar fi putut branșa la rețea, inclusiv stații de tratare a apei care funcționează la o capacitate de 50-60% din cauza scăderii consumului de apă al agenților economici și a diminuării populației din anumite localități. În unele cazuri, sistemele de alimentare cu apă nu au fost proiectate ținând cont de necesarul real din comunitatea deservită, motiv pentru care au fost reproiectate ulterior, cu costuri suplimentare. De asemenea, gestionarea ineficientă a resurselor, inclusiv pierderile de apă din cauza scurgerilor și „furturilor” (a branșărilor clandestine), afectează sustenabilitatea serviciului și calitatea sistemelor de apă și canalizare. Nu în ultimul rând, lipsa conștientizării în rândul populației cu privire la utilizarea judicioasă a apei și importanța protejării infrastructurii duce, în multe situații, la utilizarea necontrolată a resurselor și la deteriorarea rețelelor, mai subliniază documentul citat.
Am ratat cu brio țintele asumate
Tratatul de aderare la UE și legislația adoptată la nivel european obligau țara noastră să respecte o serie de ținte, dar din păcate, nu am respectat nimic. Termenul de conformare privind calitatea apei potabile a fost până la 31 decembrie 2015, însă acesta nu a fost în totalitate respectat, existând și în prezent situații de neconformare. În ce privește termenul de conformare pentru colectarea și tratarea apelor urbane reziduale (până în 2015 pentru 263 de aglomerări mai mari de 10 000 l.e. și până în 2018 pentru 2.346 de aglomerări între 2.000 și 10.000 l.e.), nici acesta nu a fost respectat, existând și în acest caz situații de neconformare. În acest context, în anul 2018 Comisia Europeană a declanșat procedură de infringement. Pe de altă parte, în contextul inconsistenței din documentele strategice naționale și lipsei unor ținte și planuri intermediare de implementare, Curtea de Conturi notează că, în fapt, conceptul de politică publică în sectorul apei se limitează preponderent la transpunerea și implementarea directivelor europene privind apa în legislația națională.
„În fapt, procesul de selectare a proiectelor de investiții nu are la bază priorități strategice clar definite, ci reprezintă doar o etapă procedurală cu influență redusă asupra deciziilor; adesea, în faza de inițiere și prioritizare, proiectele de investiții sunt mai degrabă supuse deciziilor politice. Spre exemplificare, la nivel local, prioritizarea investițiilor este, de regulă, influențată de programul electoral al primarului, astfel că deși propunerile de investiții sunt supuse consultării publice, acestea sunt rareori modificate în condițiile în care primarul are susținerea consiliului local/județean. Facem precizarea că aceste deficiențe au fost semnalate anterior și de experți independenți”.
Raportul Curții de Conturi
Îmbătrânirea populației în multe localități, în special în mediul rural, generează o reticență mai mare la schimbare și condiții de viață moderne, comparativ cu cele tradiționale și înrădăcinate de generații în anumite comunități. O parte semnificativă din cadrul acestei populații preferă metodele tradiționale de aprovizionare cu apă, ceea ce duce la o conectare mai redusă la sistemele centralizate, spune Curtea de Conturi.
