„MRR a jucat un rol esențial în redresarea UE în urma pandemiei, dar știm foarte puține despre rezultate și mai nimic despre costurile reale. Nu este, deci, clar ce anume s-a obținut cu banii contribuabililor”, spun auditorii care solicită factorilor de decizie politică din UE să tragă învățăminte din această experiență, pe care să le valorifice atunci când deliberează asupra viitoarelor bugete bazate pe performanțe, nu pe costuri.
Prin MRR statele UE au avut la dispoziție finanțări prin planurile naționale de redresare și reziliență. În ceea ce privește România, ea are alocate 28,51 miliarde de euro, dar programul este mult întârziat, iar acum planează și riscul major de suspendare a fondurilor europene, dacă nu își respectă angajamentele asumate prin PNRR. Autoritățile de la București vor acum renegocierea lui pentru a evita penalizări de 13 miliarde de euro.
În contextul discuțiilor politice în curs privind bugetul pe termen lung al UE după 2027, auditorii evidențiază mai multe probleme legate de MRR. Ei consideră, în primul rând, că MRR nu este cu adevărat un mecanism de finanțare bazat pe performanțe. MRR pune, de fapt, un accent mai puternic pe progresele înregistrate în implementare. Ba mai mult, nu se pot măsura eficiența cheltuielilor și raportul costuri-beneficii deoarece Comisia Europeană nu colectează date privind costurile reale, iar informațiile referitoare la rezultate sunt limitate.
„Factorii de decizie din UE trebuie să desprindă învățăminte din MRR. De ce? Pentru ca pe viitor să excludă orice instrument de acest tip care nu este transparent cu privire la costurile reale și la destinatarii finali și care nu oferă un răspuns clar la întrebarea «ce primesc efectiv cetățenii pentru banii lor?”, Ivana Maletić, Curtea de Conturi Europeană
Nu se pot dicta corecții financiare
Auditorii subliniază că este foarte important ca viitoarele programe de cheltuieli să fie concepute și să se deruleze într-un mod care să nu aducă atingere obligației de răspundere de gestiune. În pofida unor îmbunătățiri recente, mecanismele de protecție ale MRR nu sunt încă suficient de solide. De exemplu, Comisia Europeană se bazează în principal pe statele membre pentru a detecta și a corecta neregulile grave și pentru a asigura respectarea normelor UE și a celor naționale. Dar sistemele acestora au și ele probleme. În plus, executivul UE nu poate impune corecții financiare, cum ar fi recuperarea fondurilor în cazul unor încălcări individuale ale normelor privind achizițiile publice, cu excepția situațiilor de nereguli grave (de exemplu, o fraudă). Cu alte cuvinte, atât timp cât jaloanele și țintele convenite au fost atinse, Comisia poate efectua plăți integral, chiar și în caz de nereguli în materie de achiziții publice. De asemenea, din cauza modului în care au fost stabilite jaloanele și țintele, unele țări din UE primesc fonduri considerabile înainte să fi finalizat proiectele. Interesele financiare ale UE sunt astfel amenințate deoarece statele membre ar putea păstra nestingherite banii fără a duce la bun sfârșit proiectele. De asemenea, nivelul de ambiție al jaloanelor și țintelor finale poate varia de la un PNRR la altul pentru proiecte similare. Mai exact, Curtea a constatat lipsa unei abordări armonizate în stabilirea jaloanelor și a țintelor, problemă ce afectează comparabilitatea între statele membre și creează un risc de tratament inegal.
Neregulile la achizițiile publice scapă de sancțiuni
Potrivit Regulamentului privind MRR, Comisia Europeană are dreptul de a lua acțiuni corective atunci când detectează deficiențe grave de sistem. Ea nu poate efectua însă corecții pentru încălcări individuale ale normelor privind achizițiile publice, cu excepția cazurilor de nereguli grave (fraudă, corupție, conflict de interese și dublă finanțare) care nu au fost remediate de statul membru, arată raportul citat. „Cu alte cuvinte, prin modul în care este proiectat, MRR permite ca plățile să se efectueze integral chiar și în caz de nereguli în materie de achiziții publice. Până în prezent, Comisia nu a aplicat nicio reducere a alocărilor din MRR destinate statelor membre după ce a constatat încălcări legate de controalele în domeniul achizițiilor publice sau al ajutoarelor de stat”, spun auditorii Curții.
Dobânzile au crescut accelerat
MRR este finanțat aproape în întregime prin credite contractate pe piețe, bani pe care Comisia a reușit să îi strângă atât rapid, cât și eficient. În primii ani, ratele dobânzii erau la un nivel minim istoric. De atunci însă, ele au crescut într-atât încât, până în 2026, costurile de finanțare ar putea ajunge până la o valoare de peste două ori mai mare decât cea estimată inițial. Alături de rambursarea datoriei, această creștere va exercita o presiune semnificativă asupra viitoarelor bugete ale UE. Auditorii sunt de părere că, în eventualitatea unor noi credite, este important ca UE să atenueze în mod corespunzător riscurile legate de dobânzi și să stabilească în avans un plan de rambursare care să prezinte negru pe alb originea banilor. În cazul MRR nu s-a procedat așa, arată analiza Curții de Conturi Europene.
2058, termenul pentru rambursarea banilor
Mecanismul finanțează măsuri luate de statele membre în șase domenii predefinite, între începutul pandemiei, în februarie 2020, și august 2026, anul în care se încheie punerea sa în aplicare. Bugetul prevăzut inițial era de 724 de miliarde de euro, dar statele membre au convenit asupra sumei de 650 de miliarde de euro (359 de miliarde de euro sub formă de granturi nerambursabile și 291 de miliarde sub formă de împrumuturi). Datoria MRR trebuie rambursată până în 2058 de Comisie pentru granturi și de statele membre pentru împrumuturi.
În a doua jumătate a anului 2025, Comisia intenționează să prezinte următorul cadru financiar, pentru perioada de după 2027.
România a atras doar 9 mld. euro. Risc de penalizări de 13 mld. euro
România are la dispoziție prin PNRR 28,51 miliarde de euro, dar cu un an înainte de finalizarea programului a atras doar 9,20 de miliarde de euro (din prefinanțare și două cereri de plată). Îndeplinirea jaloanelor asumate este întârziată, ceea ce face ca plățile aprobate de Bruxelles să fie foarte mici. În acest context, astăzi se vorbește despre posibilitatea suspendării fondurilor din PNRR pentru că reforma fiscală pe care Guvernul și-a asumat-o întârzie. „Reforma fiscală este un angajament ferm al României și, ne place, nu ne place, trebuie să o punem în aplicare”, a declarat recent Marcel Boloș, ministrul interimar al investițiilor și proiectelor europene. El a subliniat că reforma a fost asumată inițial prin cererea de plată nr. 3 din PNRR, iar angajamentele au fost reconfirmate și
prin Planul Fiscal recent adoptat. „Desigur, așa spune în regulament: într-o situație de deficit bugetar excesiv, Comisia poate să propună Consiliului suspendarea noilor angajamente pentru PNRR. Eu sper să nu ajungem în această situație și să facem demersurile necesare pentru ca România să își protejeze interesele financiare”, a afirmat ministrul. Potrivit acestuia, dacă România nu reușește să renegocieze PNRR-ul pentru a reuși să modifice unele angajamente, România riscă sancțiuni penalizatoare de 13,7 miliarde de euro.
Cererea de plată 3, suspendată parțial
România va primi doar 1,3 miliarde de euro din cererea de plată numărul 3 până la sfârșitul lunii mai, ea fiind parțial suspendată de Comisia Europeană, în condițiile în care aceasta trebuia să fie de 2,02 miliarde de euro. Pentru a reuși totuși să primească și restul banilor din această cerere, Guvernul va trebui să trimită până la sfârșitul acestei luni un răspuns oficial către Comisia Europeană și va avea la dispoziție un termen de șase luni pentru a implementa modificările cerute de Bruxelles pentru a îndeplini condițiile de plată. După examinarea observațiilor României, Comisia va putea fi aproba plata, fie, în cazul în care Comisia, după examinarea observațiilor își menține evaluarea potrivit căreia anumite jaloane nu sunt îndeplinite, o parte din plată va fi suspendată. A treia cerere de plată a României include etape-cheie în 37 de reforme și 17 investiții cu accent pe tranziția verde și cea digitală, transportul durabil, renovarea energetică, impozitarea și pensiile, mediul de afaceri, mobilitatea urbană, turismul și cultura, asistența medicală, reformele sociale, buna guvernanță, educația, precum și gestionarea deșeurilor de apă și a pădurilor. Jalonul 215 („Intrarea în vigoare a cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale”), a fost considerat neîndeplinit de către Comisia Europeană în comunicarea sa din 15 octombrie 2024. Acestuia i s-au mai adăugat încă cinci jaloane considerate neîndeplinite, ele incluzând investiții pentru modernizarea infrastructurii feroviare și dezvoltarea rețelei de transport subteran din București și Cluj-Napoca, precum și reforme pentru managementul bazat pe performanță în domeniul transporturilor, îmbunătățirea guvernanței corporative a companiilor energetice de stat și operaționalizarea politicilor de guvernanță corporativă pentru întreprinderile de stat.
Se pregătește cererea de plată 4
Chiar dacă cererea de plată numărul 3 nu este încă tranșată, autoritățile de la București se pregătesc pentru depunerea cererii de plată numărul 4. Ministrul Marcel Boloș a anunțat că România va propune devansarea unui număr de 55 de jaloane și ținte deja îndeplinite, ceea ce ar permite majorarea valorii cererii de la 2,7 la aproximativ 5,7 miliarde euro. „Astfel, când depunem cererea de plată numărul 4, ca orizont de timp, după modificarea PNRR, la sfârșit de luna iunie, început de luna iulie, valoarea acesteia să ajungă în jur de 5,7 miliarde euro”, a precizat aceasta.
Închiderea centralelor pe cărbune, o problemă
![]()
Una din marile probleme pe care le are România este că, potrivit angajamentelor din PNRR, de la 1 ianuarie va trebui să închidă centralele de cărbune. Ministerul Energiei vrea renegocierea PNRR-ului şi amânarea termenului de închidere a acestora. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, spune că, prin PNRR, la 1 ianuarie 2026 România ar trebui să închidă încă 1.755 MW la nivelul termocentralelor pe cărbune şi de peste un an, explică Comisiei Europene că „nu putem face asta, din cauze obiective”. Potrivit ministrului Energiei, închiderea termocentralelor pe cărbune ar pune şi mai multă presiune pe preţuri. „Securitatea energetică a României NU este negociabilă. De la începutul mandatului meu, am refuzat să accept închiderea grupurilor pe cărbune, în lipsa unor capacităţi noi echivalente de producţie în bandă. Şi nu am închis niciun MW. Din contră, am pus în funcţiune grupul Rovinari 5, pe lignit, după ani de blocaje. Prin PNRR, la 1 ianuarie 2026 ar trebui să închidem încă 1.755 MW la nivelul termocentralelor pe cărbune. De peste un an, explic Comisiei Europene că nu putem face asta, din cauze obiective”, scrie Burduja pe Facebook.


