Bachus - mafiotul "Epocii de Aur"

Lumea interlopa nu are varsta.

Anul 1984. Intr-o perioada in care Epoca de Aur era prezentata idilic, de parca Raiul, coborat pe Pamant, ar fi aterizat exact in Romania socialisa, monotonia de pe marile ecrane a fost sparta de un film cu adevarat straniu: "Secretul lui Bachus". Sub masca unei comedii de moravuri se ascundea o radiografie dura si nemiloasa a chipului real, niciodata recunoscut, al societatii socialiste.
VASILE SURCEL

Realizat dupa un scenariu semnat de Titus Popovici, in regia lui Geo Saizescu, "Secretul lui Bachus" a avut un succes formidabil, in tara si peste hotare. Personajul principal, creat cu un har inegalabil de regretatul Stefan Mihailescu Braila, era "Nea Puiu Bumbescu", alias "Bachus". Un omulet jovial, care nu avea nimic din "staiful" unui mafiot. Imagine aparent banala, in spatele careia Mihailescu Braila crea un veritabil "rechin", stapanul unei retele imense, compusa din negustori mari si mici, dar si "granguri", ale caror functii erau doar abil sugerate. Toti se invarteau in jurul lui "Bachus" si ii ciuguleau din palma. Puterea absoluta pe care el o exercita asupra tuturor provenea dintr-un har de veritabil vanator, care mai intai isi studia "prada", apoi o invaluia intr-un lat sclipitor construit din cadouri generoase, oferite exact la momentul potrivit. Mult mai tarziu, urma captura propriu-zisa, care lua forma santajului. Dincolo de maiestria artistica pusa in joc de intreaga echipa, succesul lui "Bachus" a mai avut o cauza, stiuta de toata lumea: filmul reda, cu mijloacele specifice, un scandal real ce cutremurase Romania cu doar cativa ani inainte: "Afacerea Stefanescu". Avizati, spectatorii stiau ca "Bachus" era, in realitate, chiar Stefanescu, iar filmul a fost receptat ca o sarada, la sfarsitul careia fiecare incerca sa descopere identitatea adevarata a fiecarui personaj.

Regizorul Geo Saizescu ne-a relatat ca, la un moment dat, in cursul documentarii, a fost la Directia Cercetari Penale, unde anchetatorii i-au aratat schema "retelei Stefanescu". "Era o un tablou complicat, care cuprindea si fotografiile inculpatilor. Un perete intreg, acoperit cu fotografii, unite prin sageti."

Braila, bonomul cu priviri de lasere
Geo Saizescu ne-a relatat ca pentru documentarea filmului "Secretul lui Bachus" realizatorii nu au avut acces la informatii de prima mana legate de "Afacerea Stefanescu". Maestrul ne-a povestit ca Titus Popovici si-a pus la bataie toate relatiile posibile ca sa intre in posesia dosarului penal al lui Stefanescu, dar in zadar. "Am pornit de la povestile si zvonurile care circulau despre vinurile lui Stefanescu, am vorbit cu oameni care l-au cunoscut, si asa a prins chip, putin cate putin, atat scenariul filmului, cat si Bachus. Abia cand am primit rechizitoriul am avut placerea sa vedem ca intuisem corect realitatea, iar "Nea Puiu Bumbescu" al nostru si liota care roia in jurul lui semanau foarte bine cu realitatea. Dupa realizarea filmului, am discutat cu cativa anchetatori care s-au aratat uimiti: "Domle, ati cazut exact pe realitate. Cam asa au stat lucrurile, iar Bachus-ul vostru seamana perfect cu Stefanescu "." Filmul a fost primit foarte bine de public. "Daca am mai avea acum succesul pe care l-a avut Bachus, am deveni miliardari", considera Geo Saizescu. Incepute la 16 mai 1983, filmarile s-au incheiat in primavara lui 1984, cand a avut loc si premiera. "Domle, eram o echipa extraordinara. La "Secretul lui Bachus" am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur." Saizescu isi aminteste ca, pentru rolul lui Bachus, l-a "ochit" inca de la inceput pe Mihailescu Braila. "Era extraordinar! A studiat rolul si apoi a intrat perfect, din prima, in pielea lui Bachus. Nu-ti venea sa crezi cum omuletul ala, care se gudura umil pe langa cei luati in vizor, se preschimba intr-o fiara cand simtea ca i-a prins si trebuia sa le infranga ultima rezistenta. Atunci capata o privire de gheata, care parca taia ca un laser."

"Bachus pana la moarte"
"Bachus" a fost ultimul mare rol al lui Stefan Mihailescu Braila. Ani la rind, el povestea ca bucurestenii il identificau cu "Bachus", si de cate ori iesea sa-si cumpere vreo sticla de vin, cei care-l vedeau il abordau sagalnic: "Ce faci, nea Bachus? Ai ajuns sa cumperi vinul astora?". Curand se vor implini doua decenii de la lansarea "Secretului lui Bachus", dar filmul a ramas inca actual si reflecta fidel si epoca noastra. Adevarul acestei idei pare a fi confirmat de actualii clienti ai vechilor bodegi, care bombanesc si acum: "De ce dracu’ l-or fi impuscat pe Stefanescu? Daca traia, era mic copil pe langa mafiotii astia de acum. Bautura adevarata este atat de scumpa incat am ajuns sa intram in restaurant ca in muzeu: ai voie sa te uiti, dar nu poti sa te atingi de nimic. Noi, astia amaratii, ne matrafoxam cu "genocide" si cu vin de surcele, prost de-ti crapa capu’ de durere dupa o sticla. Iar pe astia care au umplut piata cu "cocart" dintr-asta nenorocit nu-i mai impusca nimeni"

STORY
La mijlocul anilor ‘70, Bucurestiul a fost zguduit de "Afacerea Stefanescu". Un scandal imens, in care autoritatile s-au vazut obligate sa recunoasca existenta unui adevarat "imperiu" mafiot. Specializata in falsificarea bauturilor, "reteaua Stefanescu" a fost un navod imens in care s-a prins "plevusca", dar si "rechini", inclusiv un activist de partid. Multi bucuresteni isi amintesc si acum pravalia de langa vechiul Pod Basarab, de unde se cumpara un vin bun si relativ ieftin. Ghinionistii care luau o cantitate mai mare, pe care nu o "dovedeau " in scurt timp, constatau insa ca, dupa cateva zile, licoarea se preschimba in apa chioara. Magazinul insusi era un punct de atractie ce facea ca "vinul lui Stefanescu" sa fie si mai cautat. Avea o vitrina mare, ocupata de macheta unui car cu doi boi dolofani, care trageau din greu un butoiasdin stejar. Cei care l-au cunoscut pe Stefanescu il descriu ca pe un omulet jovial, intre doua varste, despre care n-ai fi crezut ca este "mogulul" unui imperiu intins in toata tara. "Scandalul Stefanescu" a izbucnit brusc, iar bucurestenii au aflat cu mirare ca butoiasul de lemn din vitrina pe langa care multi trecusera de sute de ori fusese, in realitate, un adevarat seif, in care anchetatorii Militiei gasisera cateva kilograme de bijuterii de aur. Apoi s-a aflat ca intreaga pravalie putea sa concureze, cu sanse mari de castig, cu orice filiala a Bancii Nationale. Atunci s-a calculat ca averea lui Stefanescu consta din aproape 19 kg de aur si peste 39 de milioane de lei. Arestat imediat, el nu a mai iesit viu din puscarie. Imensa lui avere nu a insemnat insa mai nimic in raport cu ceea ce au scos la iveala registrele sale, din care s-a aflat ca tentaculele "caracatitei" cuprindeau aproape toata tara: directori de IAS-uri si de intreprinderi producatoare sau utilizatoare de alcool etilic, negustori marunti, care ii vindeau bautura in toata tara, dar si procurori, judecatori, avocati si cativa militieni. Au urmat procese incheiate cu ani grei de puscarie. Cu o singura exceptie: Stefanescu, care a fost condamnat la moarte. Cererea de comutare a pedepsei capitale, in detentie pe viata, i-a fost respinsa si a fost executat, la inceputul anilor ‘80, la Jilava. A existat si o legenda conform careia Stefanescu ar fi "dat la pace" cu autoritatile, care l-ar fi facut scapat, in schimbul "retetei" de falsificare a vinului. A fost doar o legenda, intarita insa de comentariile sarcastice ale "sprituitorilor" din bodegile Capitalei: "Domle, vinul lui Stefanescu, facut din chimicale, n-a omorat pe nimeni din cauza lui. Acum bem vinul lui Ceausescu, care dracu’ stie din ce e facut, ca murim pe capete".

Echipa
Scenariul: Titus Popovici; Regia: Geo Saizescu. In rolurile principale: Stefan Mihailescu Braila, Emil Hossu, Dem Radulescu, Sebastian Papaiani, Gheorghe Dinica.

CENZURAT
Geo Saizescu ne-a relatat ca si "Secretul lui Bachus" a fost cenzurat. "In scenariul original aparea si un fiu al lui Bachus, plin de ifose si fite, care isi facea de cap, pentru ca-l stia pe taica-sau in spate. In el "cerberii" au vazut o aluzie la Nicu Ceausescu. Ni s-a atras clar atentia ca, daca vrem sa facem filmul, trebuie sa renuntam la acest personaj pentru ca prea seamana cu "baiatu ‘ lui baiatu’ ala mare". Am renuntat si, o data cu el, am renuntat la o ora de film, cat totalizau scenele in care el ar fi trebuit sa apara.

CONTINUARE: Cenzurat de trei ori