Cazul 100, cu noroc - România ia partea leului din Marea Neagră

Pentru prima oară, România câştigă o delimitare corectă a platoului continental din Marea Neagră, în care este cuprinsă şi Insula Şerpilor, formaţiune stâncoasă ce a înveninat relaţiile cu Ucraina, încă din perioada în care acesta aparţinea URSS. Aceste drepturi au fost recunoscute de instanţa de la Haga, care s-a pronunţat în unanimitate.

Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut, ieri, jurisdicţia suverană şi drepturile suverane ale României – pe cele de exploatare a resurselor existente în zonă, în principal – pe o suprafaţă de 9.700 km2 de platou continental şi zonă economică exclusivă, în faţa Ucrainei, care formulase pretenţii exacerbate, aproximativ de două ori mai mari, asupra teritoriilor aflate în litigiu din Marea Neagră. Toate acestea reprezintă 79,3% din zona de peste 12.000 km2 aflată în dispută cu Ucraina şi aproximativ 70% din resursele de hidrocarburi estimate a fi prezente în zonă, după cum a declarat Bogdan Aurescu, şeful echipei de avocaţi care a reprezentat România la CIJ. El a menţionat că ţara noastră a câştigat chiar mai mult decât se aştepta. Dosarul numit “Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, România c. Ucraina” a avut numărul 100, număr care, după cum se pare, i-a adus noroc ţării noastre.

Hotărârea instanţei internaţionale de la Haga, care a fost pronunţată în şedinţă publică, ieri, în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii, a pus astfel capăt unei dispute de 42 de ani care nu a putut fi rezolvată prin negocieri între cele două părţi, neexistând, practic, un dialog viabil pe această temă, potrivit comentariilor făcute ieri, de numeroşi analişti politici, după ce România primise verdictul de la Haga. La rândul său, ministrul de Externe român a menţionat, într-un comunicat, că “Hotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă şi executorie imediat, nefiind nevoie de demersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern, nici internaţional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri de aplicare subsecvente la nivel interstatal)”. Acest moment reprezintă “finalul unui diferend complicat, care a presupus, de mai bine de 40 de ani de când a luat naştere, negocieri cu URSS de 20 de ani, 6 ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina, 4 ani, 4 luni şi 18 zile care se împlinesc astăzi de confruntare juridică în faţa CIJ”, a ţinut să sublinieze Bogdan Aurescu.

LIBER LA EXPLOATĂRI
Soluţia dată de instanţa de la Haga deschide calea exploatărilor resurselor din zonă, a ţinut să precizeze agentul României la CIJ. La rândul său, Mihai Gherman, directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), autoritatea desemnată să valorifice, prin concesionare şi conform prevederilor din Legea Petrolului, zăcămintele din subsolul zonei economice exclusive, a declarat că, probabil, în afară de firmele care desfăşoară deja activităţi în Marea Neagră, vor mai fi interesate să concesioneze zone şi alte firme, atât româneşti, cât şi străine.

Deja, prin canalele mass-media, ieri se vehiculau nume sonore care ar fi interesate de viitoarele concesionări, ca Total, Royal Dutch Shell, BP, OMV, LukOil, dar şi Romgaz şi Petrom. Potrivit estimărilor ANMR, firmele care vor să se implice în explorarea perimetrelor de pe platoul continental al Mării Negre, trebuie să aloce cel puţin 10-15 milioane de dolari pentru fiecare perimetru, iar în cazul descoperirii unor noi zăcăminte, zeci sau sute de milioane de dolari.

 

O istorie învolburată

În 1947, Tratatul de Pace de la Paris lasă României Insula Şerpilor. Un an mai târziu, un protocol de precizare a parcursului frontierei de stat dintre România şi URSS prevede, contrar Tratatului de Pace, transferul Insulei Şerpilor la URSS, iar în 1949 se încheie acordul româno-sovietic sub formă de procese-verbale de demarcare şi delimitare a frontierei. Între 1967 şi 1987 au loc 10 runde de negocieri româno-sovietice pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră. În 1982, România participă la semnarea Convenţiei ONU privind Dreptul Mării, pe care o ratifică în 1996. Tot atunci, Bucureştiul formulează o declaraţie prin care arată că “insulele nelocuite şi lipsite de viaţă economică proprie nu pot afecta în nici un mod delimitarea spaţiilor care aparţin coastelor principale ale statelor riverane”. Această declaraţie viza Insula Şerpilor. În 1997 se încheie şi intră în vigoare Tratatul politic de bază dintre România şi Ucraina şi Acordul Conex la acesta, care prevede posibilitatea recurgerii la CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră în cazul eşecului negocierilor bilaterale. Au existat 34 de runde de negocieri în perioada 1998-2004. Un moment important a fost semnarea, în 2003, a Tratatului privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina. Documentul era o condiţie necesară pentru sesizarea CIJ de România. Sesizarea s-a făcut la 13 septembrie 2004.

• Irina Cristea