Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
25 octombrie 1882
Joi seara s-a organizat o casatorie in lumea buna. Domnul George Lahovary, fiul mai mare al domnului Emanuel Lahovary si al doamnei Olimpia Lahovary, a luat in casatorie pe domnisoara Zoe Alexandrescu, fiica domnului Jean Alexandrescu, din prima casatorie cu doamna Ghermani. Biserica Cretulescu, unde a avut loc ceremonia religioasa, era prea mica pentru a primi pe toata lumea prietena venita sa salute tanarul cuplu. Candelabre cu gaz se invarteau in jurul cuplului si in curtea catedralei un soare electric isi arunca razele dulci peste multimea de curiosi.
La ora opt si jumatate logodnica si-a facut intrarea in biserica la bratul tinerei soacre. Inalta, zvelta cu o talie de viespe, tanara soacra poarta o magnifica rochie de brocart alb; pe trena buchete de flori de portocal aruncate din belsug; corsaj inalt de fecioara cu epoleti. Pe capul fermecator, plin de gratie – o coroana de flori de portocal si un voal in fir de aur care cade ca o mantie pe umeri. Doamna Jean Alexandrescu poarta o rochie de ducesa din catifea visinie pe o fusta de satin rosu-aprins; capul sau frumos straluceste de briliante.
Intrarea miresei este salutata de un imn cantat in absida de corul parohial.
A oficiat insusi, Inalt Prea Sfintia Sa arhiepiscopul, inconjurat de intreg inaltul cler. Plimbarea in jurul mesei sacre s-a facut sub o ploaie de flori si de drajeuri. Nasii erau domnul Emanuel Lahovary, tatal si sora – doamna Zoe Ghica Comaverte, stralucind de frumusete si gratie. Tanara mireasa era in mare toaleta de regenta, trena regala din catifea rubinie, cazand pe o fusta din satin gri, acoperita de puncte d’Alencon; corsaj Parabère, impodobit cu trandafiri si briliante; coafura de ducesa foarte inalta cu egreta din diamante.
In asistenta numeroasa i-am remarcat pe domnul baron de Ring, ministru al Frantei, domnul baron de Meyer, ministru al Austro-Ungariei, printul Ourousoff, ministru al Rusiei, contele de Wesdehlen, ministru al Germaniei, domnul White – ministru al Angliei, Suleyman Bey, ministru al Turcii, domnul d’Aladro, ministru al Spaniei, domnul Dragoumis, ministru al Greciei, domnul cavaler Pauza, primul secretar insarcinat cu afaceri al legatiei Italiei, baronul de Salzberg, consilier al legatiei, domnul Samanego, primul secretar al legatiei Spaniei, domul Isvolsky, primul secretar si printul Constantin Moruzzi, al doilea secretar al legatiei Rusiei, domnul Dimitrie Bratianu, domnul general Manu, printul George Bibescu, domnul general Lupu, printul Dimitrie Ghica, printul Alexandru Stirbei, domnul Dimitrie Sturdza, ministru al Afacerilor straine, domnul general Florescu, domnul Grigore Cantacuzino, printul Grigore Ghica, domnul general Davila, domnul Radu-Mihai, prefect de politie al capitalei, domnul Grigore Alexandrescu, printul Ferdinand Ghica, domnul Grigore N. Lahovary, domnul C. Balaceanu, domnul Jean Lahovary, domnul Menelaus Ghermani, domnul Jean Ghica, domnul Dimitrie Barcanescu, domnul Duca, domnul Dimitrie Ghermani, domnul colonel Hercule Arion, domnul capitan Odobescu.
Intre doamne o vad pe doamna George Ghermani – bunica, doamna Maria Slatineanu, doamna Zoe Florescu, doamna Marian, doamna Anais Filitis si domnisoara sa, doamna Maria Eliatte, doamna Grigore Alexandrescu si domnisoarele sale, doamna Dragomir, doamna Alexandre Bellio, doamna Hercule Arion, doamna Radu-Mihai etc. Multi tineri si numerosi militari. Dupa ceremonia religioasa a avut loc o mare receptie la resedinta domnului Emanuel Lahovary; doamna Olimpia Lahovary, stapana casei in mare toaleta Pompadour, din satin albastru de Bagdad cu benzi din catifea neagra brodata cu perle si jais cu ciucuri din briliante si trandafiri, facea onorurile saloanelor sale, toata stralucind de gratie si de fericirea fiicei sale pe care o adora. Tot Bucurestiul venise sa ciocneasca un pahar de sampanie cu membrii simpaticii familii Lahovary si Alexandrescu.
Casa stralucea si din afara si dinlauntru.
S-ar fi spus ca e palatul vrajit al unei zane. In curtea dispusa intr-o gradina feerica muzica husarilor rosii facea sa rasune ecourile de jur imprejur. In saloane tabloul este magic, o incantare de nestemate, reflexul stofelor in culori dintre cele mai vii, un etalaj de umeri de marmura si de brate de alabastru. S-o salutam in trecere pe printesa George Bibescu, in mare toaleta de satin vaporos, trena din dantele de argint, ploaie de perle si briliante; domnisoarele Listenay, gratia si frumusetea reunite, in alb de margarete, doamna Zoe Costescu, o statuie antica in alb fulgurand, torsade de perle, stele de nestemate si briliante; contesa de Wesdehlen, un mic pastel trandafiriu; doamna Simona Lahovary, gratioasa ca intotdeauna, in toaleta semirotunda de printesa de Lamballe, alba, cu de flori din catifea neagra; doamna Ecaterina Lahovary in trandafiriu Dubarry, acoperita de pene si de dantele; printesa Stirbei, foarte admirata, alba ca o zana; doamna A. Darvariss, in galben de mai; doamna Lili Balaceanu in satin; doamna Maria Creteanu, in albastru de portelan; doamna Maria Falcoianu, in satin cloazonat; doamna White in Pompadour; doamna Coralia Savescu, in roz etc.
Este o grabita trecere in revista; erau prea multe femei frumoase si prea multe toalete incantatoare. Pentru a le descrie, ar trebui sa vorbesti despre tot Bucurestiul. La orele 11, gratie domnului Grigore Lahovary, stapanul casei, orchestra militara s-a urcat in vestibul si dansul a inceput. S-a dansat cu pasiune; polcile, valsurile, cadrilurile se succedau fara intrerupere. Sarbatoarea s-a terminat cu un cotilion de tremurau genunchii. Ultima figura consista in saluturi cu stapanii casei. Dansatori si dansatoare treceau sub arcade de brate felicitand si inclinandu-se inaintea domnului Emanuel Lahovary si inaintea simpaticei sale sotii, doamna Olimpia Lahovary.
Citește pe Antena3.ro
Cati romani erau in Capitala pe vremea lui Claymoor?
Teritoriile locuite de romani la sfarsitul secolului al XIX-lea erau in buna masura rurale. Dar nu aceasta afirmatie acoperita de dovezi istorice este cea care ne preocupa astazi ci cati romani locuiau cealalta parte a acestor teritorii, cele urbane. Din punct de vedere etnic, lucrurile stau altfel decat am citit in manualele de istorie. Astfel, in Iasi, capitala Moldovei in acea perioada, din cei 76.277 de locuitori, doar 26.747 erau romani; 48.530 erau evrei.
Bucurestiul contabiliza aproximativ 250.000 de oameni, dintre care 32.000 erau catolici si protestanti, iar 31.000 mozaici. Rezulta ca aproximativ, un sfert din populatia capitalei avea o origine 'neromaneasca'. Nu mai vorbim de orasele din Transilvania, unde cei ce se declarau romani erau minoritari fata de cei ce-si afirmau conditia de maghiar si german. Probabil din aceasta disproportie intre idealul unitatii nationale romanesti si starea de lucruri din spatiul citadin se naste si preferinta intelectualilor nostri pentru puritatea 'etnica' a taranului si a boierului pamantean. Si totusi modernitate fara burghezie nu se poate, cum nu era posibila nici existenta elementelor burgheze in satul romanesc. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuarea in numarul viitor
