Comoara din noroi

Staţiunea Câineni Băi, de la marginea judeţului Brăila, mai există doar pe hărţile turistice. Cine vrea să profite de extraordinarul nămol terapeutic o face în condiţii deplorabile: de ani în şir nu mai există nici o amenajare funcţională. Autorităţile locale visează cu ochii deschişi la un viitor luminos, în care să poată atrage turişti şi bani. Până atunci, însă, investitorii care au pus mâna pe staţiune nu reuşesc să relanseze afacerea, iar unii săteni din Câineni fură noaptea ce se clădeşte ziua.

Pe hărţile turistice, localitatea Câineni Băi din judeţul Brăila este marcată ca staţiune balneoclimaterică. Cine se ia, însă, după acel mic simbol desenat pe o hârtie riscă să înfrunte o mare deziluzie. De aproape două decenii, Câineni Băi nu mai poate fi numită staţiune. Se spune că nămolul lacului sărat de la Câineni Băi ar fi cel mai bun din ţară, ca proprietăţi terapeutice. Ar bate de departe ce se găseşte la Lacu Sărat de lângă Brăila sau la Techirghiol, pe litoral. Cu toate astea, de două decenii, acest izvor de sănătate zace într-o jenantă uitare. Puţinii turişti care îşi mai amintesc că există lacul-minune de la Câineni Băi şi se încumetă să ajungă acolo găsesc un sat sărăcăcios, nişte foste amenajări căzute în ruină şi o clădire recent ridicată ce se vrea a fi pensiune, dar pe care investitorul se tot chinuie, fără succes, să o inaugureze. De băi calde şi împachetări cu nămol nu poate fi vorba, din simplul motiv că nu există nimic amenajat pentru aşa ceva.


RUINA
Ca să ajungi la Câineni Băi, treci prin comuna brăileană Vişani şi, pentru că nu există nici un indicator care să te lămurească încotro s-o apuci, trebuie să-i întrebi pe localnici dacă ţii drumul drept sau faci la stânga, ori la dreapta. Odată lămurit acest aspect, observi că, pe drumul spre staţiune, asfaltul e lipsit de gropi, semn că a fost turnat destul de re­cent. Când am trecut noi pe acolo, într-o zi ceţoasă şi umedă, de iarnă tomnatică, şoseaua era acoperită de un strat consistent şi dizgraţios de noroi.

Pe drumul de asfalt îmbrăcat în noroi am dat de un indicator ruginit care marca, demult, intrarea în staţiune. Pe dreapta se află nişte căsuţe de lemn printre care pigu­leau câteva găini. Ajungi apoi la o barieră improvizată, dincolo de care observi o clădire recent tencuită, cu ochiuri de fe­restre şi tocuri de uşi goale. Mai încolo e un pavilion dezafectat, structură meta­lică ce seamănă cu un schelet descărnat şi aruncat în uitare. Vizavi de toate astea, în spatele unui gard de bare metalice ce înconjoară un teren jumătate cu copaci, jumătate defrişat, e o clădire nouă, şi ea recent tencuită, dar cu ferestrele şi uşile deja montate.

În faţă, la capătul aleei, vezi lacul sărat, sau ce a mai rămas din el, după seceta de astă-vară. Lângă barieră, o căruţă din care a coborât un bărbat între două vârste. Îl cheamă Gheorghe Serea şi este paznic la clădirea nouă. Aflăm că aceasta îi aparţine unui patron de la Bucureşti, care momentan nu se află în zonă. "Dar cu ce problemă?", ne-a întrebat bărbatul. I-am explicat că suntem de la ziar şi că vrem să vedem care mai e treaba cu staţiunea. "Cum era înainte aici?", încercăm o întrebare. "Era bine, nu ca acum. Bine... Veneau oameni la tratament, făceau băi, împachetări cu nămol, aveau duşuri pe plajă", ne-a povestit Gheorghe.

Înainte de '89 a lucrat o perioadă ca fochist, la centrala centrului medical unde se făceau tratamente. Ne-a arătat pavilionul dezafectat, explicându-ne că acolo erau căzile unde intrau pacienţii în nămolul cald. "Pe urmă puneau un halat pe ei şi mergeau în camere. Băile reci se făceau pe plajă, pentru cei mai sănătoşi, care nu aveau nevoie de medic", îşi aminteşte fostul fochist. Acum, problema e că patronul la care lucrează a luat lacul în concesiune, însă n-a putut folosi şi fostele clădiri ale staţiunii, fiindcă pe alea le-a cumpărat altă firmă. Din acest motiv, patronul lui Gheorghe şi-a ridicat propria pensiune, cu vreo 16 locuri de cazare, dar încă n-a reuşit să o dea în folosinţă. "Zicea că poa­te vara viitoare o să fie gata, dar e greu, că fură lumea pe aici de zici că nu-i ade­vă­rat. Ieri am pus nişte stâlpi pentru gard şi i-au furat, dom-le, azi noapte, cu tot cu betonul în care-i prinsesem. Vă daţi sea­ma, ce hoţi!", ne-a zis, indignat, Gheorghe Serea. Omul mai spune că, astă-vară, au venit vreo câteva persoane să se ungă cu nămol, iar şeful lui, proprietarul viitoarei pensiuni, le-a tras o ţeavă cu apă pe plajă, să se poată spăla. "Ar fi venit mai mulţi turişti, dacă găseau condiţii. Aşa, cine să-ţi vină, dacă n-ai unde să-i cazezi, n-ai duş cu apă caldă, n-ai nimic...".


PLANURI DE RELANSARE
Şanse ca viitorul să arate mai bine ar fi dacă ne luăm după ce spune primarul comunei Vişani, Neagu Caraman. "Vrem să facem un acord cu investitorul care a concesionat lacul, George Dobrică. Un parteneriat între Consiliul Local Vişani şi domnul Dobrică, poate prindem o finanţare pe agroturism, să relansăm staţiunea şi să aducem bani pentru comunitate", visează frumos primarul. Şeful comunei ne-a informat că, înainte de 1989, staţiunea Câineni Băi a aparţinut Oficiului Judeţean de Turism (OJT). După '90, a intrat în patrimoniul Fondului Proprietăţii de Stat, care i-a scos la vânzare activele. Consiliul Local Vişani ar fi vrut să cumpere clădirile şi amenajările staţiunii, însă n-a putut strânge cei 18 milioane de lei, preţul cerut în '94. Pe urmă s-a făcut o licitaţie, la care au participat firma lui George Dobrică - un fost fiu al satului, cu afaceri la Bucureşti - şi firma "Cony Sat" Galaţi. Firma gălăţeană a avut câştig de cauză, cumpărând spaţiile de cazare şi tratament.

Dobrică, însă, a reuşit să concesioneze lacul de la Agenţia Resurselor Naturale. Aşa se face că un investitor s-a ales cu clădirile şi altul cu lacul. "Cony-Sat" a reparat căsuţele de lemn şi a început reabilitarea spaţiului de cazare, dar s-a oprit la tencuiala clădirii. Dobrică a făcut schimb de terenuri, cu o moştenire de la părinţi, primind în schimb un lot pe spaţiul fostului parc al staţiunii. Aici şi-a ridicat o pensiune cu 16 locuri, pe care vrea să o deschidă pentru public în 2010, după cum i-a promis primarului.