Orice comoara e imbracata intr-o legenda. Pe la sate inca circula multe povesti. Zice-se ca cei care descopera comori si se folosesc de ele nu vor avea viata buna. La Pades, Closani si Tismana sunt semne ca ar exista un tezaur ascuns chiar de Tudor Vladimirescu.
Satenii spun ca Tudor si-ar fi ascuns comoara intr-o pestera si ca o parte din aceasta a fost descoperita si luata de localnici. Tudor Vladimirescu a fost vataf de plai si ar fi ascuns galbeni in zona Pades, locul de unde a inceput Revolutia de la 1821. Inainte de inceperea Revolutiei, Tudor a pus in siguranta comoara. Istoricii tin sa contrazica cele spuse de oamenii locului, precizand ca ar exista o astfel de comoara in zona Pades, dar aceasta ar fi fost ascunsa de un principe sarb. Tudor Vladimirescu a avut multe datorii inainte de a muri, insa a fost in relatii foarte bune cu boierii Glogoveanu din Mehedinti, unii din bogatasii vremii.Cazanul boierului Dadulescu
In comuna Stejari, boierul Aurica Dadulescu a ingropat un cazan plin cu monede de aur pentru ca se dispusese confiscarea averilor. Ca sa nu uite unde l-a ingropat, a plantat in acea zona un scorus. Era o regula: cine ingroapa o comoara sa faca o troita si un blestem. Dadulescu le-a facut si pe acestea. Urmasii boierului spun ca blestemul ar fi fost acela ca cine va gasi comoara, daca nu va construi o biserica sau manastire, sa moara. Banii nu au fost descoperiti nici pana in prezent, desi urmasii boierului s-au trezit de foarte multe ori cu gropi sapate in jurul copacului.
Banii umbla
Batranii din sat povestesc ca de Sfantul Gheorghe, noaptea joaca banii. De la distanta se vad lumini pe langa copac si numai cine le vede are sansa de a descoperi comoara. Au fost multe persoane care au vazut luminile si care au si cautat banii, dar nu i-au descoperit.
Au apelat chiar la un detector de metale, insa atunci cand au sapat nu au gasit nimic. Copacul este ars la baza si tot batranii spun ca din cauza comorii s-ar fi intamplat acest lucru. Unii oameni au gasit si explicatia faptului ca banii sunt de negasit. "Banii se plimba pe sub pamant. Unul dintre urmasii boierului a si mutat troita si asteapta sa vina comoara", ne-a povestit o batrana. ( GABRIELA MLADIN )
Purtatorii tezaurului de la Tismana au murit impuscati
In Gorj, la Manastirea Tismana, tezaurul romanesc a fost adus in 1940. Intr-o pestera aflata sub Manastire, lingourile din aur au stat depozitate mai bine de patru ani. Cei care pazeau tezaurul s-au imbracat in sutane de preoti, pe sub care purtau arme si s-au amestecat printre maicutele de la Manastirea Tismana. Prin acea pestera curge un izvor, iar misiunea oamenilor cu sutane a fost dificila. La sfarsitul anului 1944 s-a dispus ca tezaurul sa fie dus la Bucuresti.
Coceni pretiosi
De la Manastire pana la gara din Targu-Jiu, lingourile de aur au fost carate cu ajutorul carelor cu boi. Dupa ce si-au dat jos hainele bisericesti, cei care asigurau paza si transportul tezaurului s-au deghizat in tarani. In carute, deasupra aurului, aveau coceni de porumb sau lemne. Pe drum, in localitatea gorjeana Baia de Fier s-au oprit, si la un profesor pensionar au lasat trei lazi cu lingouri de aur.
Din gara Targu-Jiu, tezaurul a ajuns la Bucuresti. De acolo a fost preluat de alte persoane, insa oamenii din Baia de Fier povestesc ca barbatii care au avut misiunea de a transporta aurul pana in Capitala, au fost impuscati pentru a se pierde astfel urma oricarei informatii despre tezaur.
Directorul Muzeului Judetean Gorj, Vasile Marinoiu, povesteste cum cei de la Bucuresti aflasera ca trei lazi cu lingouri s-au "pierdut" pe drum. "S-au intors sa-l caute, dar nu s-a mai gasit nimic din tezaur".
Umbra mortii
Profesorul pensionar la care a fost lasat tezaurul a murit la cativa ani dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, iar batranii care cunosteau povestea celor trei lazi pline cu aur nici nu-si mai amintesc numele acestuia. Dar toata lumea stie ca o parte din comoara a fost lasata in Gorj, nu se stie unde. In Baia de Fier, dupa retragerea trupelor germane, locuitorii comunei au inceput sa moara pe capete. S-a gasit o explicatie: ca moartea acestora ar fi fost cauzata de apa otravita de catre nemti. Mai tarziu, batranii satului au stabilit legatura dintre tezaurul ramas in sat si moartea localnicilor. Toti cei care au murit erau suspectati ca ar fi pus mana pe acele lingouri.
Marturie
Actualul comandant al Politiei Targu-Jiu, Liviu Balanescu, isi aminteste ca batranii din Baia de Fier povesteau la gura sobei ce s-a intamplat cu tezaurul. Pana anul trecut a trait unul dintre cei care l-a cunoscut pe profesor. Nimeni nu mai stie ce s-a intamplat cu lazile cu lingouri, insa toti cei care au ca ( GABRIELA MLADIN )
Stima banilor (II)
Diavolul - cheme-se Nichiduta sau oricum, este cel ce mai intotdeauna, fie singur, fie ca sta pe scaun cu cei 12 ministri, cum se intampla in lacatuita comoara lasata de-un pasa in Muntele Tetin, - stapaneste comorile rele, pentru care cuvant este botezat chiar cu numele de Cel-de-pecomoara, - "Dracusor mic, negru ca ceaunul, cu fes rosu in cap, cu ochii ca focul si cu niste canci la mana, ca dintii pieptenilor de calti", ceea ce este tot una cu "Dracul-gol", adica, "curat Dracul".
El vine la comoara in clipa cand omul ce-o ingroapa ori o incuie, face legamantul si ramane stapan atata cat trebuie, sau atata cat poate, ingaduindu-si cateodata sa faca si cate o inlesnire muritorilor, cum de-a dreptul o face si in alte imprejurari.
"Zice ca erau trei frati saraci, si au pornit prin padure. Unul din ei a zis ca sa jupeasca un copac sa faca funie si sa-si deie drumul acolo, sa vada ce-i. Au intrat doi si cel mai mare a ramas afara. Necuratul sta la masa. I-a intrebat ce vreau? Cel mijlociu ceru un sac de carbuni. Si-i dadu. Cel mic, un sac de galbeni. Iar ii dadu. Au scuturat de funie si fratele lor i-a scos. A mers si acesta si a cerut trei saci de galbeni. Diavolul sâa maniat foc câa cerut trei, fara sot si l-a pus la lucrat fierul, un an; a zis ca de ce nâa cerut ca cel mic... Dupa un an, cand a iesit cel mare, numai avea piele pe trup; toata i-a fost arsa de foc; numai ciolanele i-au fost ramas".
Si in sfarsit, alta povestire tot despre aceasta comoara: "Un om din Ciucur zice ca-si omorase femeia, si in loc sa-l spanzure, i-a dat drumul acolo. Dracii din launtru l-au intrebat ce cauta intre ei; nu se teme?
- Faceti cu mine ce-ti vrea, ca eu tot am sa mor, ca mi-am omorat femeia! - Te stiu - zice unul -, doara eu te-am iudit trei ani ca sâo omori! Si pentru ca sa aiba semn ca a fost acolo, i-a dat o pereche de pistoale de diamant ce lumina locul. Prezesul le-a luat dela el si le-a pus in cuiu, dar Necuratii i le-au luat si au pus niste copite de cal in loc. Cand sâa uitat prezesul, a avut ce vedea!".