CONCURS PENTRU CRĂCIUN/Poveste la liceu

Un concurs cu poveşti dedicate Crăciunului, organizat de elevii Colegiului Naţional "Gheorghe Lazăr". Ideea le-a venit încă de anul trecut, când au citit Ediţia Specială de Crăciun a Jurnalului Naţional. Iar dorinţa lor a fost să publicăm o poveste – cea care ne place mai mult, din cele alese de un juriu format din elevi şi profesori.

Totul a început cu o scrisoare primită la început de decembrie din partea elevilor Liceului "Gheorghe Lazăr", în care eram rugaţi să asistăm la jurizarea poveştilor. Deoarece elevii, grijulii, nu numai că ne-au scris, dar s-au ocupat şi de juriu, acesta fiind format din profesori, elevi, membri ai cenaclurilor literare bucureştene şi persoane din mediul beletristic. "Elevii s-au organizat singuri", ne spun profesorii. "Noi ne-am obişnuit: le vin ideile, ne informează şi ei le pun în practică. Au idei extraordinare, mare parte cu caracter umanitar şi în ceea ce priveşte ecologia."

SPIRIDUŞUL-ELF
Cine s-ar fi gândit că o să stăm aproape trei ore la liceu? Zece autori – elevi în clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a şi a XI-a, rămaşi în urma unei selecţii realizate de colegi şi de profesori. Cei zece, aşezaţi în semicerc, nu şi-au citit compoziţia proprie, ci fiecare compoziţia celuilalt, pe rând. Departajarea a fost grea: juriul a ales şase poveşti din cele zece. Iar noi am ales spre publicare povestea de mai jos, una dintre cele şase.

"Ce se întâmplă cu adevărat de Crăciun" – poveste de Vonhaz Andrada, clasa a IX-a I: "Toată lumea ştie că de Crăciun toţi copiii trebuie să fie cuminţi, pentru că altfel misteriosul Moş Crăciun nu va veni la ei să le aducă darurile mult aşteptate. Aşa că săracii copii se chinuiesc să ia note mari la şcoală, să-şi facă temele la timp, să-şi mănânce toate legumele şi, bineînţeles, să asculte de părinţi. Perioada de Crăciun este, probabil, cea mai fericită pentru părinţii de pretutindeni... De asemenea, există tot felul de tradiţii de Crăciun, cum ar fi vestitul brad de Crăciun, care nu lipseşte niciodată, împodobit cu toate zorzoanele posibile, masa specială de Crăciun împreună cu toată familia şi prietenii, cu bunătăţile pe care toţi oamenii le au la cunoştinţă (nu vi le mai spun; s-ar putea să vi se facă foame prea tare), băuturile specifice (vin fiert, şampanie şi «suc» pentru copii), minunatele colinde şi, bineînţeles, CADOURILE!! Ce înseamnă Crăciunul fără cadouri? Fără acel sentiment de bucurie pe care îl ai atunci când dai unui copil «cuminte» cadoul pe care l-a văzut acum mult timp în vitrina unui magazin şi pe care îl doreşte atât de mult?

Însă trebuie să ştiţi că, pe lângă toate acestea, există şi altceva care are loc nu în fiecare Crăciun, ci o dată la 1.680 de ani, de Crăciun, evident. De ce acest număr ciudat de ani? N-am nici cea mai vagă idee, poate că celui care a inventat acest lucru îi plăcea pur şi simplu numărul. Sau poate pentru că acela care a dat viaţă acestui obicei avea atunci 2.680 de ani, şi îşi dorea să fie mai tânăr cu o mie de ani, dar... cine ştie? Oricum, acest «om», bine, om nu e prea bine spus, pentru că el este un fel de elf combinat cu un spiriduş (ştiţi că elfii sunt diferiţi faţă de spiriduşi), şi-a propus ca o dată la 1.680 de ani, înainte ca acest Moş Crăciun să ajungă la casele copiilor, el trebuie să blocheze toate intrările în case (şi nu doar coşul de fum, cum ar crede multă lume), pentru că... e distractiv! Cel puţin aşa susţine el.
Elfii sunt, prin definiţe, cele mai frumoase şi mai elegante fiinţe magice, comparabili cu anumite zâne. Sunt asemănători cu oamenii, dar mai luminoşi. Au părul foarte lung şi le place să se îmbrace în verde. Sunt nemuritori, invizibili şi prevăd viitorul. Pe când spiriduşii sunt, tot prin definiţie (să nu le căutaţi în DEX, pentru că nu le veţi găsi acolo), nişte creaturi mici, de la trei centimetri până la cel mult 1,20 de metri. Sunt urâţi,enervanţi şi supărăcioşi, dar, în general,sunt drăguţi cu oamenii. Trăiesc în natură sau în casele oamenilor, unde le cauzează mii de neplăceri (cred că ştiţi asta din filmul «Harry Potter»). Aşa că imaginaţi-vă faptul că acest spiriduşo-elf este o combinaţie între două fiinţe magice atât de diferite...

Şi încă o dată ne punem întrebarea: de ce face acest lucru? Ei bine, se zice că demult, demult de tot, acest spiriduşo-elf, sau hai mai bine să-i zicem pe nume: Speedy (căci era extrem de rapid, după cum deja v-aţi dat seama), a fost unul dintre sutele de ajutoare ale «Moşului». Fiind cel mai rapid dintre spiriduşi, era preferatul lui, îl ajuta cel mai mult şi era mereu răsplătit. Avea o viaţă destul de frumoasă, însă într-o zi spiriduşii se cam săturaseră de el. Se dădea mult prea mare şi primea mereu cadouri, poate chiar mai multe decât toţi copii la un loc. «Să scăpăm de el!, a fost decizia luată în unanimitate de spiriduşi. Zis şi făcut. Ziua următoare, micul Speedy stătea afară, în frig, fără cadouri, fără prieteni, fără nimic. Şi din acea zi a crezut că Moş Crăciun făcuse asta, din cine ştie ce motiv stupid. Însă nici o clipă nu s-a gândit care fusese acel motiv. Aşa că, la fiecare 1.680 de ani, Speedy îi joacă această festă Moşului, care cu greu mai reuşeşte să ajungă la bieţii copilandri.

Dar să vedem care este părerea lui Moş Crăciun: în seara în care Speedy a fost alungat (fără voia lui, desigur), toţi spiriduşii erau agitaţi, spunând că el făcuse o boacănă îngrozitoare. Auzind aceasta, a cerut să vorbească cu micul Speedy, însă spiriduşii năzdrăvani i-au spus că plecase deja. Moşul l-a lăsat în pacea lui, rămânând supărat că «preferatul» lui s-a dovedit a nu fi de încredere. Apoi, când a văzut că face aceste farse copilăreşti, s-a înfuriat şi mai tare.
De ce credeţi că Moş Crăciun are o sanie cu reni? Tocmai ca să scape de prostiile lui Speedy, zburând pe deasupra caselor şi aterizând pe acoperiş. Bietul Moş a trebuit să ţină o cură de slăbire timp de un an şi patru luni, doar ca să încapă pe hornurile minuscule ale caselor.

Acum... să vă spun, să nu vă spun?
Bine, vă spun. După calculele unor specialişti (adică ale unor copii, deoarece ei ştiu cel mai bine povestea lui Speedy, de unde credeţi că am aflat-o?), se presupune că în acest Crăciun, în Ajun, cu puţin timp înainte ca Moşul să vină la noi toţi, neastâmpăratul Speedy va merge din casă în casă şi va bloca toate uşile şi ferestrele, numai ca să nu intre el. Însă voi trebuie să dovediţi că sunteţi mai inteligenţi decât acest Speedy şi să fiţi pregătiţi, ca atunci când ajunge la casa voastră să îi arătaţi cine e şeful (şi aici mă refer la Moş Crăciun, desigur).
Ei bine, sper că v-a plăcut povestea de Crăciun a lui Speedy şi sper că o dată şi-o dată amândoi vor înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat... Poate, cine ştie, îi veţi spune chiar voi!  
Sărbători fericite!"


"Cred că faimosul scriitor Schiller avea dreptate când spunea că "lumea nu-ţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine".
Din povestea de Crăciun a Georgianei Caramihai, clasa a VIII-a R