Condamnat pe viaţă

CAZUL LINDA RAZZELL • Glyn Razzell a fost acuzat de uciderea soţiei dispărute

O căsătorie care dura de 16 ani, 4 copii si o relaţie adulterină. Un divorţ urît, cu acuzaţii de maltratare şi abuz. O dispariţie misterioasă şi o acuzaţie de crimă. Toate au culminat cu închiderea pe viaţă a unui om, deşi cadavrul presupusei sale victime nu a fost găsit niciodată.

CAZUL LINDA RAZZELL • Glyn Razzell a fost acuzat de uciderea soţiei dispărute
O căsătorie care dura de 16 ani, 4 copii si o relaţie adulterină. Un divorţ urît, cu acuzaţii de maltratare şi abuz. O dispariţie misterioasă şi o acuzaţie de crimă. Toate au culminat cu închiderea pe viaţă a unui om, deşi cadavrul presupusei sale victime nu a fost găsit niciodată.

Linda Razzell avea 39 de ani cînd a dispărut, la 19 martie 2002, din oraşul Swindon, aflat în nord-vestul Angliei. În acea zi, femeia şi-a lăsat copiii la şcoală şi s-a îndreptat către locul de muncă. Şi-a parcat maşina în locul ei obişnuit şi a intrat pe o alee, ca să ajungă la serviciu. Acela, susţin anchetatorii, a fost momentul dispariţiei. Glyn Razzell (42 ani), soţul Lindei, a fost arestat în mai 2002 pentru uciderea soţiei sale, deşi anchetatorii nu-i găsiseră cadavrul.

MARIAJ CU PROBLEME. Glyn şi Linda s-au cunoscut în 1979, iar în ’84 s-au căsătorit. Au avut 4 copii, însă căsnicia lor nu a fost una fericită. Glyn devenise manager de succes în domeniul asigurărilor, în timp ce Linda lucra part-time ca asistentă la colegiu. În 2000, cei doi s-au despărţit, pentru că Linda avusese o aventură cu un muncitor din echipa care le construia un etaj la casă. În martie 2002 divorţul se judeca încă, iar cei patru copii, cu vîrste între 4 şi 14 ani, rămăseseră cu Linda. Glyn le plătea o pensie alimentară impusă de instanţă, de 650 de lire sterline. În timpul procesului de divorţ, Linda l-a acuzat de două ori pe Glyn de abuzuri şi maltratare, însă cercetările au dus la achitarea bărbatului, judecătorii considerînd că acuzaţiile sînt nefondate.

FACTORUL DE STRES. Cei doi soţi s-au separat şi încercau să-şi refacă vieţile. Glyn s-a mutat împreună cu Rachel Smith, o colegă de serviciu, iar Linda a început o relaţie cu Greg Worrall, soţul uneia dintre prietenele ei. Anchetatorii au arătat că Glyn, un om “obsedat de bani”, era extrem de afectat de faptul că, în urma divorţului, casa şi 30.000 de lire sterline aveau să-i rămînă Lindei. De aceea,

atunci cînd în decembrie 2001 a fost disponibilizat de la firma de asigurări pentru care lucra, Glyn nu a pomenit nimic avocaţilor sau instanţei despre suma compensatorie pe care o primise, dar a încetat plata pensiei alimentare, motivînd lipsa unui loc de muncă. Avocaţii Lindei au cerut instanţei să-i pună sechestru pe conturile bancare. Glyn a primit decizia instanţei la 16 martie 2002.

În ziua în care Linda a dispărut, Glyn ar fi trebuit să fie în Franţa. S-a retras în ultimul moment din grupul prietenilor care pleca într-o excursie de aprovizionare cu vin franţuzesc, din cauza problemelor cu conturile bancare. Le-a dat însă acestora Ford-ul Galaxy pe care îl conducea, pentru că era cea mai mare maşină a grupului. A primit în schimb Renault-ul prietenului său Mike Sutcliffe.

CERCETĂRI. În dimineaţa zilei de 19 martie, Linda Razzell nu a ajuns la serviciu. După-amiază, la 18:24, fiica ei cea mare l-a sunat pe Greg Worrall şi i-a spus că n-a venit nimeni să-i ia pe fraţii ei mai mici de la şcoală. Bărbatul a sunat imediat la poliţie şi apoi a plecat în căutarea Lindei. În jurul orei 22:17, el a revenit cu un telefon la poliţie, anunţînd că a găsit maşina Lindei în locul în care aceasta parca de obicei atunci cînd se ducea la muncă. La ora 1:00 AM, poliţiştii au ajuns la uşa lui Glyn Razzell. I-au pus întrebări despre Linda şi i-au făcut o percheziţie domiciliară. Au verificat şi cele două maşini – a lui Glyn şi a prietenei sale Rachel, moment în care bărbatul le-a spus anchetatorilor că, în ziua precedentă, folosise Renault-ul prietenului său Mike, pe care îl returnase în acea seară.

A doua zi, telefonul mobil al Lindei a fost găsit pe aleea pe care aceasta mergea la serviciu. Poliţistul care l-a descoperit sub o bucată de lemn a declarat în instanţă că aparatul părea “pus acolo”, mai degrabă decît căzut, relatează The Guardian. Linda avea 42 de apeluri nepreluate şi cîteva mesaje. Apelurile fuseseră rutate prin două relee apropiate, mai puţin unul, care fusese rutat printr-un releu aflat la două mile distanţă de alee. “Telefonul nu a stat tot timpul pe alee, a declarat un expert în faţa anchetatorilor. Acel apel nu putea fi rutat de releul îndepărtat pentru simplul motiv că acela nu are acoperire în zona aleii”, scrie The Guardian.

În aceeaşi zi, poliţiştii au verificat maşina lui Mike Sutcliffe. Cei doi detectivi şi apoi doi ofiţeri criminalişti, care căutau în special pete de sînge, au raportat că “nu au găsit sînge sau urme de curăţare recentă”, scrie site-ul BBC News. La 21 martie, poliţiştii au revenit acasă la Sutcliffe şi au preluat Renault-ul în custodie. L-au reţinut pentru 4 zile, dar n-au găsit nimic suspect. Prietenul lui Glyn Razzell şi-a primit maşina înapoi plină de pudră pentru amprente.

PROBE. O săptămînă mai tîrziu, anchetatorii au luat din nou autoturismul pentru cercetări. De data asta au găsit ce căutau. Cîteva picături de sînge sub planşeul portbagajului, una pe covoraşul de picioare al scaunului din stînga (n.r. – în Anglia, maşinile au volanul pe dreapta) şi cîteva pete în portbagaj. Criminaliştii au declarat presei că abia la această din urmă verificare a maşinii au folosit Luminol. Testele ADN au dovedit că era sîngele Lindei Razzell.

Poliţiştii căutau acum un cadavru. Au scotocit cu ajutorul scafandrilor lacurile şi canalizările din Queen’s Park şi au periat cîmpurile şi pădurile din jurul oraşului Swindon. Nu au găsit ceea ce căutau şi, cu toate acestea, la 16 mai 2002, Glyn Razzell a fost acuzat oficial de crimă.

ALIBIUL. Atît pe parcursul cercetărilor, cît şi în instanţă, soţul Lindei a susţinut că este nevinovat. Întrebat unde era în dimineaţa de 19 martie, el le-a spus anchetatorilor că s-a plimbat pe jos, prin Lydiard Park. A refăcut traseul împreună cu poliţiştii şi le-a arătat pe drum o secţie de poliţie care avea camere de supraveghere în exterior. Le-a cerut să verifice casetele, însă poliţiştii i-au spus că, în acel moment, camerele nu înregistrau. Deşi i-au demontat alibiul, anchetatorii nu au reuşit să demonstreze că Razzell a mers cu maşina în acea dimineaţă de la locuinţa sa pînă la locul dispariţiei Lindei. Au analizat înregistrări de la 25 de camere de supraveghere a traficului, însă Renault-ul pe care îl conducea Glyn nu a apărut pe nici una dintre ele.

ACUZAREA. Deşi nu au găsit cadavrul Lindei, procurorii au reuşit să convingă juraţii şi instanţa de vinovăţia lui Razzell. Primul lucru pe care l-au adus în discuţie a fost faptul că, din ziua dispariţiei, conturile Lindei nu au mai fost atinse, iar cardurile ei nu au mai fost folosite. Glyn Razzell a fost arestat pentru prima dată la 27 martie 2002. “Cînd poliţiştii au ajuns la el acasă, ca să-l interogheze, au descoperit un ştreang în podul casei. L-au adus în arest, de teamă să nu se sinucidă”, a declarat căpitanul de poliţie Paul Granger pentru The Swindon Advertiser. A fost eliberat la scurt timp, fără să i se aducă vreo acuzaţie. După eliberare, Razzell a protestat în faţa presei împotriva poliţiştilor şi şi-a susţinut nevinovăţia. Mai mult, a făcut şi un apel public, adresat Lindei, în care o ruga să se întoarcă acasă sau să-l contacteze. A fost arestat din nou, la 16 martie 2002, sub acuzaţia de crimă, dar a fost din nou eliberat pe cauţiune.

La 15 octombrie 2003, cazul a ajuns în instanţă. În faţa juriului, procurorii l-au descris pe Razzell ca fiind un om motivat de bani, obsedat de control şi de planificarea lucrurilor. “Este un bun jucător de şah, este meticulos şi acordă o deosebită atenţie detaliilor. E perfect capabil de a săvîrşi o astfel de crimă odioasă”, îl citează pe procurorul Michael Parroy ziarul The Swindon Advertiser. Aceeaşi publicaţie scrie că “pe tot parcursul procesului, Razzell a fost îmbrăcat în acelaşi costum gri, cu cămăşi albe, curate, şi a stat mereu atent, în boxa acuzaţilor. Uneori arunca priviri spre oamenii din sală, uneori zîmbea, dar în majoritatea timpului îşi lua conştiincios notiţe. A rămas mereu calm şi stăpîn pe sine, chiar şi cînd a fost pus să dea declaraţii în faţa instanţei, timp de 3 zile”. În luna noiembrie 2003, Glyn Razzell a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

 

 

Ce-a rămas în urmă

Ancheta poliţiei în cazul Razzell a durat 18 luni şi a costat aproape 500.000 de lire sterline. 60 de ofiţeri au fost mobilizaţi pentru a lucra exclusiv la acest dosar. 2.000 de persoane au fost interogate, s-au luat 1.500 de declaraţii şi s-au sigilat 1.900 de probe. În august 2005, instanţa din Wiltshire a declarat moartea prezumată a Lindei Razzell (foto), iar medicii legişti au eliberat familiei certificatul de deces. Glyn Razzell a făcut apel de două ori pentru rejudecarea cazului său. De fiecare dată, acţiunea i-a fost respinsă. La 17 martie 2008, Curtea Regală de Justiţie din Londra a decis că bărbatul nu va putea să ceară eliberarea condiţionată mai devreme de 2019.

 

Indicii

“Linda nu şi-a mai accesat conturile sau cardurile din ziua dispariţiei. Pentru anchetatori, acesta este cel mai bun indiciu că o persoană este moartă. Dacă ar fi plecat de acasă, Linda Razzell ar fi avut nevoie de bani. Însă din conturile ei nu s-a făcut nici o extragere de numerar. În plus, nu a luat cu ea nici haine, nici permisul de conducere, nici paşaportul”
The Swindon Advertiser

---

Nu rataţi!
Mîine citiţi despre cazul Danielle Jones, o fată de 15 ani care a fost ucisă de unchiul ei.

---

Crime neelucidate
Cazul Viquier ● Un maraton judiciar care durează de 8 ani
Suzanne (38 de ani) şi Jacques Viquier (42 de ani) erau căsătoriţi de 11 ani. În 2000, ea era profesoară de dans clasic la un club, iar el profesor de Drept la universitate. Aveau împreună trei copii şi locuiau într-o casă mare dintr-un cartier rezidenţial al oraşului Toulouse. În dimineaţa zilei de 27 februarie 2000, Suzanne dispare de acasă. Soţul este acuzat de uciderea ei.
Profesor de Drept în boxa acuzaţilor
"Pentru el, poliţiştii sînt ultimii imbecili"