Confesiunea ultimului mohican al dinastiei comuniste

Gheorghe Apostol , fost secretar general al PMR, unul dintre semnatarii Scrisorii celor sase, dezvaluie secretele nomenclaturii din timpul lui Gheorghiu-Dej si Ceausescu. La moartea lui Dej, in ‘65, urma sa devina prim-secretar al Comitetului Central, functia cea mai importanta din Romania. A si stat in jiltul prezidential ori de cate ori pleca Dej in concediu sau in vizite prin strainatate. Astazi, la 91 de ani, Gheorghe Apostol e chiriasul celui care l-a evacuat din casa in care locuise cata vreme a fost demnitar.

Jurnalul National: V-ati nascut la 16 mai 1913 in comuna Tudor Vladimirescu. Cel mai mare dintre cei opt copii ai unei familii de tarani. Ce va mai aduceti aminte din copilarie?
Gheorghe Apostol: Mi-aduc aminte, in primul rand, de scoala primara. Era departe si iarna nu puteam veni acasa. Ramaneam la scoala pana seara. Tatal meu era ceferist, era acar la Galati, facea 24 de ore serviciul si apoi 24 de ore era liber, iar problemele gospodariei le ducea mama mea.

Cat timp ati mers la scoala?
La scoala primara, 7 ani si apoi am intrat la Atelierele CFR ca ucenic, la scoala profesionala a Atelierelor CFR Galati. Am facut si acolo 4 ani.

Cand ati plecat de acasa sa va angajati?
La 14 ani. Am ales CFR-ul pentru ca era un vis mai vechi de-al meu, din copilarie...

Cine v-a convins sa intrati in politica?
M-au convins elevii de la scoala profesionala. Din primul an eram conducatorul administrativ al elevilor. In anul IV am ajuns liderul tuturor claselor. Era o organizatie a UTC-ului, foarte restransa, care m-a contactat si m-a incadrat acolo. Era in 1929. Prin intermediul UTC-ului am fost contactat de membri ai Partidului Comunist. Multi dintre ei lucrau cu mine, erau turnatori. Pe Ifrim Ion l-am cunoscut, era un om foarte cinstit, foarte corect.

Pe Gheorghiu-Dej cum l-ati cunoscut?
Pe Gheorghiu-Dej l-am cunoscut in Atelierele CFR din Galati. El era electrician. De loc era din Barlad, provenea dintr-o familie de oameni saraci. Ucenicia a facut-o la Moinesti, la o rafinarie de petrol, de-acolo a intrat la o alta rafinarie, romano-americana, apoi a venit la Galati, a vrut sa se angajeze in port si n-a reusit. Si atuncea a intrat ca electrician principal la Atelierele CFR. In 1927, la noi la turnatorie s-a intamplat un scurtcircuit. M-am dus la atelierele de electricitate. Era singur, lucra la bobinajul unui dinam. I-am spus ce doresc, si-a pus pe el un halat pe care-l avea special pentru vizitele prin ateliere, halat albastru, parca-l vad si acuma...! Era imbracat foarte bine, avea o camasa crem, pantaloni la dunga, pantofi maro si, mergand spre turnatorie, l-am intrebat: "Domnule, cum iti convine dumitale sa lucrezi in straie proaspete si bune?". Si mi-a raspuns: "Asa trebuie sa ajungem noi, muncitorii, sa lucram!". A mers la atelier, a reparat instalatia si ne-am despartit. Asta a fost prima mea intalnire cu Dej. M-a marcat. Dar eu am avut un mit fata de el din Atelierele CFR. A avut o atitudine foarte corecta fata de muncitori, dar si fata de administratia atelierelor. Era un om foarte cunoscut. Directia Generala a Cailor Ferate a hotarat, in 1931, sa-l mute la Dej. Dej era o localitate langa Cluj, la vreo 60 km. Siguranta Statului i-a dat denumirea de Dej. Ca mai erau d’alde Gheorghe Gheorghiu la Atelierele CFR pe tara. Si, ca sa-l poata deosebi, i-au spus Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Cand ati fost arestat?
Dupa grevele din ‘33. M-au tinut o saptamana si mi-au dat drumul. Arestarea cea mare a fost dupa arestarea a aproape 100 de oameni din conducerea Partidului Blocul Democratic. Eram presedintele Tineretului Blocului Democratic. In ‘33, dupa o saptamana de arest, eram sub supravegherea Sigurantei. In ‘36 m-au arestat iar si m-au acuzat de activitate comunista. Am fost condamnat in ‘37 la 3 ani si jumatate. Am ispasit toata pedeapsa la Doftana. Si am iesit de acolo in ‘40.

L-ati intalnit in inchisoare pe Gheorghiu-Dej?
Cand am fost transferat de la inchisoarea Galati la Doftana, am trecut prin inchisoarea Vacaresti din Bucuresti. Aici am intalnit grupul lui Gheorghiu-Dej, adus si el de la Aiud, cu directia Doftana.

Era si Ceausescu in grupul lui?
Nu, Ceausescu nu era inca in inchisoare. A intrat cu un an mai tarziu parca, prin ‘38. L-am cunoscut si pe el la Doftana. Si mi-a facut o impresie foarte rea, era un om foarte arogant. Era mai tanar cu cinci ani ca mine, dar era arogant, ingamfat, nu admitea discutii contradictorii pe nici o tema. Socotea ca el este mai superior decat noi. Eram la Doftana pe sectia unde erau celule intunecoase. Si el a fost ales ca cel care trebuia sa ne comunice informatiile din ziare care veneau de la conducerea partidului din inchisoare. Le transmitea prin vizeta, ca sa auda toata aripa. Dar era foarte impulsiv fata de gardieni, aproape in fiecare seara era scandal. Din cauza lui, toata Doftana trebuia sa strige: "Nu bate!", "Nu injura!". Si intr-o zi aveam o jumatate de ora de plimbare prin curte, eu m-am dus sa stau la soare si a venit si el langa mine. L-am intrebat: "Ce se intampla de in fiecare seara gardienii au de furca cu tine?". "Pai, zice, protesta m!" "Pai, zic eu, protestam degeaba?! " Si apoi s-a dezbracat si el ca mine, pana la brau, sa se incalzeasca la soare. N-avea nici o vanataie pe el, or, gardienii aveau ciomege. Cu care te loveau, nu te mangaiau!

Ce insemna asta, pe el nu-l lovisera?
Numai provoca scandalul! Era deci un fel de provocator, asa cum l-am denumit eu. Si n-am mai avut incredere in el!

Cu Alexandru Draghici, inchis si el la Doftana, ati avut relatii bune?
N-am fost niciodata prieteni. El a devenit, mai tarziu, confidentul lui Ceausescu. Isi faceau vizite reciproce in familie, mergeau impreuna la vizionari de filme... De regula, ei doi nu lipseau de la mesele comune care se organizau, aproape saptamanal, de catre un membru al Biroului Politic. De altfel, dupa moartea lui Dej, Ceausescu i-a si propus lui Draghici functia de prim-ministru, in locul lui Maurer...

Dupa ce v-ati eliberat de la Doftana, ce ati facut?
In primul rand, mi-am tinut promisiunea pe care i-o facusem lui Dej, am trecut pe la fetele lui, asa cum ma rugase el, sa le spun, din partea lui, ca nu s-a dezis de ele. Urma sa trec lunar pe la ele, dar peste trei saptamani am fost arestat din nou si trimis in lagarul din Miercurea- Ciuc. Era in ‘40, luna iulie. Am stat acolo pana cand s-a hotarat cedarea Ardealului de nord ungurilor, apoi am fost adusi la Caracal. Dupa rebeliunea legionara din ‘41 si dupa ocuparea militara a tarii de catre trupele germane, am fost mutat i in lagarul de la Targu-Jiu. M-am reintalnit acolo cu Dej in august ‘43. Executase pedeapsa de 12 ani. Eu am reusit sa evadez, impreuna cu un grup mai mare, chiar in august ‘44. Am fost arestati de jandarmii care ne luasera urma si predati Sigurantei din Dragasani. In sediul lor am aflat, pe 24 august, de schimbarile petrecute la Bucures ti. Am fost eliberati si am plecat cu trenul spre Capitala.

CONTINUARE: Gheorghe Apostol, marire si decadere