Contele de Ceptura

30 Sep 2004 • 00:00

Contele Guy de Poix vede investitia pe care a facut-o in Romania acum zece ani aproape ca pe un act de nebunie. A fost ademenit de potentialul viticol de aici, dar a trecut cu vederea lipsa actelor de proprietate si via batrana din tara. "Nebunia" era sa il coste falimentul. L-a salvat piata autohtona, unde vinde acum unul dintre cele mai scumpe vinuri romanesti.

ALEX NEDEA

La Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie din Ceptura, in a doua zi de vinificatie nu mai poti deosebi muncitorul de director, de patron sau de inginer. Toti robotesc unde vad ca e nevoie de ajutor: directorul general, Mihaela Badea, si-a infipt unghiile ingrijite in strugurii proaspat culesi, sortand poama de toate frunzele ajunse printre ciorchini, iar oenologul, imbracat in salopeta de muncitor, descarca strugurii din camioanele frigorifice. Contele umbla imbracat ca un ziler, blugii arata de parca ar fi fost cumparati in anul cand a investit primii bani in Romania, in 1994.

ALEGEREA. Cand il intrebam pe conte de ce a hotarat sa investeasca la Ceptura ofteaza lung. Romania este a doua tara in care a bagat bani in vin. Francezul mostenise de la tata 50 de hectare de vie in Corsica in 1986, cand s-a lasat de stomatologie. S-a apucat de vin, "tot o meserie pentru gura". Cauta una din tarile din Europa de Est pentru ca era mai aproape de copiii sai, dar si pentru ca aici erau tari cu traditie in vin, care isi pierdusera insa reputatia din cauza tehnologiei proaste pe care o foloseau comunistii. S-a oprit la Romania, dupa ce a taiat de pe lista tarile vecine: fosta Iugoslavie era in razboi. Bulgaria are potential viticol, dar s-a scarbit cand a gustat un vin facut acolo, iar in Ungaria stia ca nu prind foarte bine soiurile rosii. Rasfoind o enciclopedie, contele a citit ca tara noastra are multa vie. Feteasca Neagra, soiul despre care oenologii spun ca este autentic romanesc, l-a legat definitiv pe conte de comuna de la Dealu Mare. Mergea cu masina de la Murfatlar la Jidvei si, la Ceptura, cand a vazut vita-de-vie plantata de jur imprejurul drumului a zis ca acolo e de el. A vizitat Intreprinderea Agricola de Stat, unde un tinerel, oenologul cramei, i-a dat sa guste Feteasca Neagra.

PROASTA GUVERNARE. Cand si-a inmuiat francezul mustata in vinul romanesc a fost fermecat de complexitatea soiului Feteasca Neagra. Si atat de vrajit a fost ca l-a angajat pe Aurel Rotarescu, tanarul vinificator. Apoi a adus la Ceptura utilaje noi, din Franta si din Italia: linie de vinificatie moderna, vase de inox in care strugurii sa fermenteze la temperatura controlata, astfel incat numele intreprinderii lui sa aiba o justificare in gustul "vinurilor de exceptie".

Problemele au inceput imediat ce a imbuteliat, in vara lui â94, prima sticla de vin romanesc. Marea durere a investitorului este ca viile romanesti sunt batrane, au in jur de 20-30 de ani. Altele sar de 40 de ani. "In mod normal, un producator de struguri replanteaza cam 3% din intreaga suprafata de vie pe care o are. Statul roman nu stiu daca a replantat 3% in 15 ani", ne spune directorul general, Mihaela Badea. Contele ar fi vrut sa inlocuiasca via veche cu vita noua, sa cumpere terenuri si sa planteze o podgorie a lui. Dar nu avea de la cine cumpara pamant. In comuna Ceptura, Guvernul daduse prea putine titluri de proprietate. Guy de Poix era nevoit sa rupa gura targului in lume cu un vin facut din vie invechita.

IN PRAGUL FALIMENTULUI.Imaginea proasta a Romaniei in strainatate e alta nenorocire care s-a abatut in ograda lui de Poix inca de la inceput. "Ar trebui sa existe o promovare a marcii vinului romanesc. Eu, ca mic producator, nu pot sa fac acest lucru pentru ca in Anglia o campanie de promovare costa cam 500.000 de euro. Cam atat este cifra mea de afaceri. In tara ar trebui sa vina inca vreo patru nebuni ca mine, investitori straini, si astfel ar putea rezona numele vinului romanesc in lume", ne marturiseste de Poix. Lipsa promovarii, via batrana, criza actelor de proprietate au dus societatea romaneasca a francezului la sapa de lemn.

SALVAREA, TOT IN ROMANIA. In 1999, contele era pe punctul de a-si face bagajele si sa se intoarca pentru totdeauna la proprietatea lui din Corsica. Noroc ca l-a cunoscut pe italianul de la Vinarte care a ridicat pe piata romaneasa pretul vinului si i-a permis astfel si francezului sa scumpeasca bautura lui. Desi vinul era mai scump, romanul cumpara mai mult. Astfel a ajuns de Poix sa se echilibreze financiar. Obisnuinta romanilor de a face vinul dupa cantitate si mai putin dupa calitate l-a scos din sarite pe francez. "Ajunsesem la un moment dat sa caut un Calasnicov si sa impusc anumiti sefi de ferma", glumeste contele amintindu-si de un inginer care urma sa ii vanda Merlot pe o vreme cu ploi care indulcisera strugurii. Dar fermierul, in loc sa adune mai intai Merlot, care ajunsese la "o maturitate extraordinara", a ales sa culeaga Ceasla, ca era mai multa. Si cand s-a apucat sa culeaga, in sfarsit, Merlot, soiul se stricase.

Contele Guy de Poix incearca sa-i invete pe taranii zilieri sa culeaga struguri "artistic". Una din cele mai stricte "legi" de care trebuie sa tina cont sateanul este sa nu amestece soiurile. "Nici macar un strugure din alt soi la o tona de Riesling. Cine face asta este dat afara.Trebuie sa fii strict, la fiecare greseala pierzi un punct din calitate."

TARANII SABOTEAZA. In vie, vreo 60 de maini trag de coada ciorchinii si ii asaza in ladite de 13 kilograme. Francezul nu vrea sa se culeaga cat mai repede, ci cat mai bine, asa ca oamenii sunt platiti pentru ziua de munca, nu dupa kilogramele culese. Drept urmare, taranii nu au nici un motiv sa se grabeasca.

Un ziler cu mustata sta cu mainile in sold. Mai piguleste o boaba de strugure, se mai plimba printre randuri. Altul, Mihaita, un pusti vopsit blond in cap, imbracat intr-un sacou odata purtat la scoala, a intrat la profesionala in Ploiesti. Nu are bani sa faca scoala mai departe, asa ca a venit la cules. Cu banii, 200.000 pe zi, vrea sa-si cumpere adidasi. In spatele baiatului, o femeie cu cercei de aur lungi cat degetul gaseste printre butucii de Riesling o vita de "hamburg". Culege ciorchinii si ii pune la gramada peste "Rieslingul" din ladita. "Nu e voie. Daâ n-are nimic, de ce sa-i las sa se strice?"

IN BULGARIA

"Nu cumparam sticle romanesti. Cele in care imbuteliem sunt cumparate din Bulgaria. Romanii fac sticle strambe, cu gatul deformat. Dopurile sintetice pe care le folosim sunt aduse din SUA, iar cele de pluta,de la vinurile noastre de varf, le cumparam din Franta" - Guy de Poix, presedintele SERVE

INAPOIERE

"In mod normal, un producator de struguri replanteaza cam 3% din intreaga suprafata de vie pe care o are. Statul roman nu stiu daca a replantat 3% in 15 ani. La Dealu Mare, via are in medie 28 de ani si, in mod sigur, exista in Romania vii de peste 40 de ani" - Mihaela Badea, director general SERVE

PROMO

Conducerea Societatii Euro Romane de Vinuri de Exceptie (SERVE) s-a gadit sa-si promoveze produsele prin ospatari. S-au gandit ca sunt multi cei de la restaurantele romanesti care nu stiu mai nimic despre vinuri, asa ca recruteaza anual aproximativ 20 de ospatari din fiecare judet si ii aduce la crama din Ceptura sa vada procesul de vinificatie si sa deguste "vinurile de exceptie". "Selectia, de fapt, nu exista. Cine vrea sa vina, vine. Dar sunt destul de putini cei interesati. Dupa ce vin, ei se duc la restaurant si o sa reomande vinul nostru", spune presedintele SERVE, Guy de Poix. SERVE vinde cea mai mare parte din productie in restaurante.

MEDALII

Contele Guy de Poix crede ca a pune pe sticlele de vin o medalie obtinuta la un concurs, asa cum multi producatori de vin din Romania fac, poate fi un adevarat pericol.

"Intr-un an iei o medalie de aur la un concurs mondial si il folosesti ca argument comercial. In al II-lea an iei numai bronz si bum!, scade automat vanzarea", spune francezul adaugand ca jurizarea la vin este un lucru subiectiv. SERVE a castigat pana acum doua medalii de aur la competitiile mondiale: in 1998, pentru o Feteasca Neagra din 1994, si in 2003, pentru "Terra Romana- Sauvignon Blanc Feteasca 2002".