Contractul Spartan poate fi anulat

Expomil - expoziţia internaţională de echipamente militare, desfăşurată în aceste zile la Bucureşti, pare o vitrină cu produse interzise pentru armata română. Cauza? Restricţiile bu­getare ajunse la un nivel ce poate să sufoce programele de înzestrare al armatei. Iată cadrul discuţiei purtate cu domnii Aurel Las­cu, secretar de stat, şeful Departamentului Ar­ma­mente din Ministerul Apărării, şi general de brigadă Cătălin Moraru, locţiitorul acestuia.

Ei au precizat de la bun început că bugetul Ministerului Apărării pe 2009, care reprezenta iniţial 2,38% din PIB, a ajuns la 1,3% din PIB, iar după ultima rectificare la doar 1,17% din PIB, adică la mai puţin de jumătate din cele stabilite la începutul anului. În consecinţă, bugetul pentru înzestrare s-a diminuat drastic, reprezentând doar 12% din bugetul ministerului. În ultimii zece ani, pentru înzestrare s-a alocat 20%-25% din bugetul total al MApN. În sume absolute, înzestrarea beneficiază în 2009 de 662 milioane de lei, adică 230 milioane de dolari. Întrebarea firească este ce programe au fost văduvite sau amânate? "Am reuşit să negociem decalarea livrărilor sau translarea unor plăţi fără să amânăm contractele de înzestrare aflate în derulare. Nu am putut începe nici un program major de înzestrare", precizează Aurel Lascu. "Achiziţiile pentru tehnică militară au avut valori mici şi au fost destinate cu prioritate pentru teatrele de operaţii", adaugă el.


DUREREA PYRANHA
Perspectivele pentru 2010 sunt mai bune? Oficialii ministerului apreciază că informaţiile preliminare arată că bugetul alocat ar fi la nivelul din 2009. În cifre reale, necesarul pentru 2010 al Departamentului Armamente numai pentru contractele semnate, plăţile amânate şi decalate din 2009 se ridică la 970 milioane de lei. Cu precizarea că nu sunt incluse în aceşti bani achiziţii noi sau finanţări pentru vreun program strategic. Militarii aşteaptă însă decizia Parlamentului să vadă cifrele din bugetul pe 2010.

Banii au fost puţini, dar discuţiile de­s­pre ca­li­­tatea unor livrări au fost şi sunt foarte aprinse. Cum priveşte De­par­tamentul Armamente situaţia de­rulării con­tractului pentru transpor­toa­rele blindate de la firma Mowag?
"Contractul prevede livrarea a 31 de transpor­toare PYRANHA, eşalonate în patru lo­turi. Pri­mul lot este de zece transpor­toa­re, livrate deja, şi mai sunt trei loturi de câte şapte produse, explică generalul Moraru. Nu sunt probleme de plăţi pentru că nu s-a încheiat recepţia la lotul doi."
Sunt însă probleme tehnice chiar la transpor­toa­re­le trimise în Afganistan, aşa încât oficialii Ministerului Apărării precizează că "acreditivul pentru lotul trei se va des­chi­de dacă lotul doi este conform cerinţelor contractuale". Este legată livrarea transportoarelor de ki­tu­ri­le pentru blindajul suplimentar? "Nu, această achiziţie nu este în sarcina fur­ni­zorului Mowag. Este un contract separat, ar trebui să se desfăşoare achi­zi­ţia primelor şase kituri de blindaj până în aprilie 2010, dacă vor fi fondurile necesare", precizează Aurel Lascu.

La întrebarea dacă a fost iniţiativa Ministerului Apărării ca furnizorul transportorului să aibă numeroşi subcontractanţi care nu au cooperat eficient  pentru a livra produsul conform contractului, şeful Departamentului subliniază că "răspunderea este a furnizorului - firma elveţiană Mowag -, care are ca subcontractanţi pe Caterpillar pentru motor, Prooptica - integrator pentru aparatura optică, Elbit-Israel pentru turelă, iar integrator al produsului pe MFA Mizil.
SISTEMUL DE APĂRARE ANTIAERIANĂ, O NECESITATE ABSOLUTĂ
Un alt contract cu numeroase controverse este cel încheiat cu Alenia-Italia pentru livrarea avioanelor militare de transport scurt-mediu curier. Jurnalul Naţional a urmărit îndea­proa­pe "chinurile" acestei achiziţii.

● Avionul a fost prezentat în România, este el livrat?
● Cătălin Moraru: Trebuie să lămurim această situaţie care poate crea confuzii. Avionul a fost prezentat de furnizor cu un zbor de Ziua Aviaţiei, în această vară. Este o procedură de acceptanţă, care este în curs. Banii necesari sunt prevăzuţi într-un acre­ditiv şi, din punctul nostru de vedere, aşteptăm să fie un produs conform contractului.


● De la semnarea contractului a trecut însă mult timp, doi ani...
● Aurel Lascu.: Contractul s-a semnat în 2007, noi am des­chis acreditivul în 2008, deci prima obligaţie a fost îndeplinită. Ar fi trebuit să fie livrat în vara lui 2009. Problema este că în contract scrie însă clar care este configuraţia. Nu este vorba despre un capriciu sau despre mofturi ale ministerului. Este vorba că au promis ceva, am contractat ceva, aşa trebuie să fie. Mai este o precizare de făcut. Noi am amintit-o de câteva ori. Este foarte ade­vă­rat că o perioadă de timp contractul a fost în­târ­zi­at în mod justificat, pentru că furnizorul a invocat for­ţa majoră legată de întârzierea de a obţine niş­­te licenţe de export. Dar, odată terminată aceas­tă perioadă de întârziere, urmează procedura de acceptanţă. Până la urmă este un lucru foar­te simplu. Te angajezi într-un contract la nişte per­formanţe şi la anumite dotări. Ca să poţi să pri­meşti banii trebuie să respecţi ceea ce ai semnat.


● Se poate merge până la anularea acestui contract?
● A.L.: Ca la orice contract: sunt prevăzute penalităţi, posibilitatea de negociere, posibilitatea de a găsi o soluţie, şi dacă după un timp lucrurile nu se rezolvă, evident, poate fi anulat.


● Sunt noutăţi legate de programul de achiziţie a avionului multirol?
● A.L.: Nu. Nu sunt noutăţi. În continuare este în aşteptare decizia CSAT, nu numai la acest avion, ci cu privire la toate programele strategice. Nu avem noutăţi nici din partea Guvernului american ca urmare a acelei cereri de ofertă pe care for­ţele aeriene au lansat-o în vară. Aşteptăm decizia CSAT şi în special o decizie politică şi financiară.


● În ceea ce priveşte programele de apărare aeriană. Este o discuţie publică despre ra­che­te­le, cu programul în derulare, şi despre programul care a fost anunţat şi apoi anulat, cel cu francezii de la MBDA.
● C.M.: Necesitatea forţelor aeriene este evidentă. Începusem discuţia cu prognoza de buget pe anul 2010. Nu ştim cu exactitate dacă vom avea bani şi pentru achiziţii noi. Şi, vă spun din experienţă, ne pun într-o situaţie nefavorabilă discuţiile în care partenerii vin cu o deschidere şi ne oferă produse şi la sfârşit nu putem să dăm răspunsul cum se va asigura finanţarea. Este o problemă foarte importantă într-o negociere. Una e să ai suma disponibilă, discuţi altfel, iar alta e să spui că nici măcar nu ştii ce bani ai, cât o să varieze costurile, cresc astfel coeficienţii de risc, cresc costurile de finanţare, şi ăsta este motivul pentru care nu am avansat foarte mult pentru cele două programe.

Un răspuns mai tranşant este cazul moderni­zării sistemelor HAWK. Colegii din departament au muncit cinci ani la proiectul ăsta. După cinci ani nu am ajuns la nici o concluzie din diferite motive, şi din cauza furnizorului şi a bugetului. El s-a oprit de facto, pentru că nu s-a ajuns la o înţelegere. Cu celălalt proiect, el a fost demarat în cadrul parteneriatului strategic. El s-a oprit în august, în momentul când s-a pus problema începerii discuţiilor pe partea financiară, a venit a doua rectificare de buget, care, pur şi simplu, ne-a stopat. Încă o dată repet, nu ajunsesem să vorbim despre o sumă exactă, eram la faza în care încercam să stabilim cu furnizorul francez configuraţia exactă a sistemului de rachete. Sperăm să reluăm, pentru că nevoia există. Îl considerăm o necesitate absolută. La ora asta experţii spun că sunt cele mai performante echipamente de pe piaţă. Şi aş vrea încă o dată să menţionez că există posibilitatea ca o treime din proiect să fie realizat în România, ceea ce nu-i puţin lucru.


● În ceea ce priveşte situaţia dotărilor trupelor noastre din afară, din Afganistan, am putea să stabilim, pe o scară de la 1 la 10, cât sunt ele de asigurate cu echipamentele necesare acolo?
● A.L.: M-aş hazarda eu să vă dau un răspuns. Răs­punsul cel mai bun ar veni din partea trupe­lor. Dar, din punctul nostru de vedere, nu stăm mai prost decât ceilalţi din Europa de Est, cel pu­ţin la nivel de dotare. Nici ca bulgarii, nici ca ce­hii. Sub nici o formă mai rău, suntem cel puţin la acelaşi nivel. Nu avem dotarea americanilor, care au excedent de echipamente şi forţe.
Cu certitudine mai e loc de mai bine, în special pe partea de protecţie şi pentru maşini. Dar atât timp cât partenerii noştri sunt mulţumiţi de ceea ce fa­cem acolo şi de cum îşi îndeplinesc oamenii mi­siunea, înseamnă că totuşi foarte rău nu e. Cei din teatru sunt bine dotaţi, căci tot ce avem mai bun trimitem acolo unde sunt acţiuni de luptă, cu cei de-acasă e o problemă.


● Ce oportunităţi aduce Expomil pentru Departamentul de Armamente?
C.M.: Avem două capacităţi de cercetare pentru tehnici şi tehnologii militare. E o agenţie care este specializată şi, de asemenea, Academia Teh­nică Militară are şi ea colective de cercetare. Am dori să facem un pas, să depăşim acel nivel pe care-l ating aceste capacităţi de cercetare, ele merg până la nivel experimental, niciodată mai de­parte. Şi este o ruptură între partea industrială, care se ocupă de prototip serie zero şi aşa mai departe, şi cercetare. Şi am vrea să schimbăm pu­ţin turnura cercetării militare, să o trecem de la cercetare fundamentală până la finalizare de pro­du­se. Vrem să definim în viitorul apropiat câ­teva proiecte, de exemplu, platforme fără pilot, roboţi, arma de asalt.
Şi este un proiect realizabil. Sunt rezultate ale cercetării care ne dau speranţe şi, de asemenea, am văzut că industria este in­te­re­sată de aşa ceva. Şi vrem să venim cu expertiza cercetării, cu expertiza militară, cu expertiza tehnică, să-i ajutăm să finalizeze aceste produse, să fie realizate în România. Asta e o idee pe care am spera să o  implementăm la ExpoMil.