Copărşeu bulibăşesc de lux

Nicolae Mihai, zis "Benga", preşedintele Partidei Rromilor Timiş şi al Uniunii Creştine a Rromilor din Banat, a murit brusc marţi dimineaţă, la vărsta de 55 de ani.

TIMIŞ - Şefu’ ţiganilor, inmormăntat intr-o atmosferă europeană

Nicolae Mihai, zis "Benga", preşedintele Partidei Rromilor Timiş şi al Uniunii Creştine a Rromilor din Banat, a murit brusc marţi dimineaţă, la vărsta de 55 de ani.

In faţa casei nu sunt incă maşini scumpe. Cea mai tare e un SUV german, in rest numai maşini de clasă medie, nimic care să-ţi ia ochii. Toate insă, cu numere de Franţa şi Germania. Pe camion, angajaţii de la Pompe Funebre au fixat deja coroane uriaşe, din flori de plastic strident colorate. Mesajele sunt pentru "unchiu’ Benga", iar cei care le transmit sunt Lămăia, Englezu, Străina sau Mureş. Holul uriaş de la intrarea in casă e aproape plin. Atmosfera e stranie, nu prea seamănă a priveghi. Toată lumea ascultă, ca fermecată, prestaţia formaţiei de lăutari. Solistul ţine in mănă un microfon, conectat la staţia de amplificare, iar vocea ii răsună aproape sinistru, cu ecou. Stă chiar la capul mortului. Intre piese rosteşte dedicaţii de la Scumpea şi Dulcea.

Sicriul abia se zăreşte in mulţimea de oameni. Benga parcă doarme şi, dacă n-ai şti că e mort de aproape două zile, te-ai aştepta să-i vezi răsuflarea aburind capacul de sticlă al copărşeului. Poartă un costum deschis la culoare, iar in buzunar cineva i-a pus, cochet, o batistă portocalie. Portocaliu e şi cablul electric, care alimentează becurile şi cooler-ul (n.n. - clima) cu care este dotat sicriul de lux, care a costat 5.000 de euro. Plănsetele se inteţesc, dedicaţiile continuă să curgă, unuia dintre ţiganii mai bătrăni i se face rău şi este aşezat pe un scaun. Preoţii, trei la număr, se pregătesc de slujbă. Incăperea se umple brusc de miros de tămăie. Solistul repetă a treia oară aceeaşi piesă şi e pe cale să inceapă şi a patra oară, pentru că aşa i se cere. Lumea se strănge in jurul sicriului luminat, cu neoane albastre, in care zace Benga. Intre timp, afară a inceput să se aglomereze. Apar limuzinele, pentru care se găsesc cu greu locuri de parcare. Din maşini coboară ţigani masivi, in haine negre de piele, cu lanţuri groase de aur la găt. Se adună incet-incet, formează grupuri şi şuşotesc. In holul casei continuă slujba religioasă. Preotul citeşte mesajele venite din partea principalelor clanuri ţigăneşti din Timişoara, iar angajaţii de la Pompe Funebre se pregătesc să inchidă, de această dată definitiv, sicriul. Operaţiunea e mai dificilă decăt pare, numai o jumătate de capac stă cum trebuie, cealaltă este ridicată şi deschisă de vreo două ori. Uneia dintre surorile lui Benga i se face rău şi aproape că se prăbuşeşte din picioare.Â

Afiş electoral. Lumea incepe să plece, iar cei de la Pompe Funebre apucă sicriul. Uşa e insă blocată parţial, aşa că scoaterea masivului obiect se face greu, cu incetinitorul parcă. Plănsetele sunt deja teatrale, ai uneori senzaţia că asişti la o piesă al cărei regizor a vrut neapărat să ingroaşe tusele şi să amplifice trăirile spectatorilor. Coşciugul e suit in maşină, femeile din familia lui Benga se aşază pe scaune, in jurul mortului, iar bocetele lor umplu strada. Camionul se urneşte in sfărşit, după ce, in faţa lui, s-au incolonat preoţii şi muzicanţii. In mod normal, cimitirul se află la un sfert de oră de casa lui Benga, insă cortegiul a luat-o pe alt drum, mai lung şi mai pe ocolite. Dar, numai aşa, plecarea dintre cei vii a unuia dintre liderii comunităţii ţigăneşti din Timişoara, putea fi transformată intr-un spectacol. Deasupra sicriului, prins de prelată, ca să vadă toată lumea, stă atărnat un tablou. E afişul electoral al lui Benga, din 2004. Pe atunci, voia să fie senator. Nu a fost să fie. A murit doar ca preşedinte de filială şi reprezentant al ţiganilor in Parlamentul European al Rromilor. Dar nu cu drepturi depline, ci ca membru supleant al regelui Cioabă.