Cu toate ca am solicitat un punct de vedere de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii (ANPCA) inca de acum o saptamana, abia marti seara am primit la redactie raspunsul oficial.

In legatura cu regimul adoptiilor, despre care ziarul nostru a scris deja, consideram necesara mentionarea urmatoarelor observatii ale ANPCA:

- despre adoptiile internationale permise doar bunicilor: „In negocierile cu expertii Uniunii Europene, ni s-a cerut ca adoptia internationala sa fie cat mai restrictiva, in finalul ultimului raport mentionandu-se faptul ca «adoptia internationala, in afara adoptiei intre rude, este o optiune deliberata pentru un stat".

- despre stimularea adoptiilor interne: „este in curs de elaborare un proiect de act normativ pentru stimularea adoptiei nationale, inclusiv prin sprijin financiar acordat familiilor adoptatoare".

- despre posibilitatea ca parintele natural sa santajeze adoptatorul: „actualul proiect de lege instituie obligatia exprimarii consimtamantului parintelui natural in fata instantei de judecata, cu ocazia incuviintarii deschiderii procedurii adoptiei interne, etapa in care nu exista identificat nici un adoptator pentru copilul in cauza. Mai mult decat atat, selectia celei mai potrivite persoane pentru adoptia copilului intervine ulterior exprimarii consimtamantului de catre parintele biologic si se realizeaza numai de catre Directia de protectie a copilului".

Incepand de astazi, vom spune atentiei dumneavoastra cateva din prevederile Legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Ce aduce nou aceasta lege si cum apara ea interesul copilului, in realitate...

Biserica se opune

Cazul 6. Matei S. are 16 ani si este un adolescent cuminte si silitor la invatatura. Parintii nu au avut probleme cu el, pana de curand, cand baiatul i-a anuntat solemn ca renunta la religia ortodoxa in care a fost crescut, pentru a se inscrie la mormoni. E incantat de promisiunea celor de acolo care i-au spus ca, dupa terminarea liceului, il vor ajuta sa mearga la o facultate din America. Parintii sunt distrusi, dar nu-l pot impiedica pe copilul lor sa devina mormon, pentru ca:

Art. 25 - (3) Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.

Comentariu:
„Dreptul parintilor de a-si creste copilul in religia lor este prevazut si in Constitutie, spune Prea Sfintitul Episcop Vicar Ciprian Cimpineanu. Nimeni nu are voie sa-i schimbe copilului religia. S-o faca el, numai dupa ce implineste varsta de 18 ani! Ca sa fie constient si liber, din proprie initiativa. Atata vreme cat este considerat copil, nu are voie nimeni sa-i schimbe religia. Nici chiar el insusi!"

De altfel, Conventia ONU cu privire la drepturile Copilului prevede, la Art. 14, alin. (2):

„Statele parti vor respecta dreptul si obligatia parintilor sau, dupa caz, ale reprezentantilor legali ai copilului, de a-l orienta pe acesta in exercitarea dreptului susmentionat (art. 14, alin (1) «dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie»), de o maniera care sa corespunda dezvoltarii capacitatii sale"...

Cazul 7. Radu M. are 15 ani. A intrat la un liceu bun si in clasa a IX-a a fost printre primii la invatatura. Atras insa in mrejele unei gasti de cartier, a lasat-o, cu timpul, mai moale cu invatatura. Parintii se chinuie sa-l readuca pe linia de plutire, dar el se gandeste serios sa se inscrie la o alta scoala, mai slab cotata, unde profesorii nu sunt asa de exigenti. Si ar avea, de la 1 ianuarie 2005, mari sanse de izbanda in tentativa sa, caci exista o prevedere legala care il ajuta...

Art. 47 (3) Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

Confidentialitatea pediatrului

Cazul 8. George are 12 ani si, cum de cateva zile are o puternica durere de cap mai ales dupa ce citeste mult, merge la consult, la cabinetul scolii. Dupa o examinare rapida, i se spune ca ar avea probleme cu vederea si ca trebuie sa mearga la un medic specialist, sa i se prescrie ochelari. Lui George nu-i surade insa ideea ca, pe viitor, colegii lui sa-l numeasca „aragaz cu patru ochiuri", asa ca decide sa tina in secret si vizita la cabinetul medical, si durerile de cap. Si nu le spune nimic parintilor, iar acestia nu pot afla ca fiul lor are o problema de sanatate nici de la medicul scolii, nici de la diriginta, pentru ca...

Art. 43 alin. (3) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritatile administratiei publice locale, precum si orice alte institutii publice sau private, cu atributii in domeniul sanatatii, sunt obligate sa adopte, in conditiile legii, toate masurile necesare pentru:
e) asigurarea confidentialitatii consultatiei medicale acordate la solicitarea copilului;

Comentariu: ANPCA sustine ca respecta, prin aceasta prevedere, „Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, care stipuleaza dreptul copilului la viata personala. In conformitate cu Ghidul de aplicare practica al acestei Conventii, se respecta dreptul copilului de a cere sfaturi confidentiale in probleme legale sau medicale si dreptul de a primi tratament confidential, inclusiv, de exemplu, metode contraceptive si avort, in cazul in care este permis". Trebuie sa recunoastem ca exemplul oferit de ANPCA este unul educativ si moralizator pentru parinti...

Soldat la... 15 ani

(Cap. IV - Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat)

Art. 77 - (1) Nici o persoana care nu a implinit varsta de 15 ani nu este inrolata in fortele armate; atunci cand se incorporeaza copii cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani, se inroleaza cu prioritate cei mai in varsta.

Art. 78 - (1) In situatia existentei unui conflict armat, ANPDC in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, cu Ministerul Apararii Nationale, precum si cu alte institutii cu atributii specifice au obligatia de a initia si implementa strategii si programe, inclusiv la nivel familial si comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor-soldati si respectiv pentru a remedia efectele fizice si psihice ale conflictelor asupra copilului si pentru a promova reintegrarea sociala a acestora.

Comentariu: Aceste prevederi legale intra in conflict cu Legea 46 din 5 iunie 1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, aflata acum in vigoare si care prevede, la art. 11, ca „sunt incorporati pentru indeplinirea serviciului militar in termen barbatii, cetateni romani, care au implinit varsta de 20 de ani; in timp de razboi, precum si la cererea acestora in timp de pace, tinerii pot fi incorporati dupa implinirea varstei de 18 ani". De altfel, Organizatia „Salvati Copiii" este de parere ca „art. 77 constituie o initiativa care nu este in conformitate cu principiile generale de protectie a copilului din legislatia romaneasca. In variantele anterioare ale proiectului aceasta prevedere nu exista. Consideram ca articolul trebuie eliminat complet, nefiind in concordanta cu art. 3 al Conventiei privind Drepturile Copilului, „interesul superior al copilului", si dispozitiile Conventiei 182 a Organizatiei Internationale a Muncii cu privire la interzicerea celor mai grave forme de exploatarea copilului. Desi este inspirat de articolul 38 al CDC, care permite inrolarea copiilor de peste 15 ani in cazul unor conflicte armate, reprezinta o solutie de compromis avand in vedere traditiile altor tari in care copiii pot fi inrolati in armata conform legislatiei si cutumei nationale. Cunoscand preocuparile actuale de eliminare a formelor grave de exploatare a muncii copilului, aceasta dispozitie ar reprezenta o concretizare a unei noi forme de exploatare a copilului in Romania".

Interesant este ca, dupa ce prejudiciul s-a produs si copil de 15 ani a fost inrolat, ANPDC trebuie, prin art. 78, alin. (1) sa asigure demobilizarea copiilor-soldati...

Autoritatile nu pot fi sanctionate

Desi copiii romani aflati in dificultate sunt, de la nastere, cetateni ai acestei tari, statul isi asuma mai degraba un rol de supraveghetor, fara mari responsabilitati. Caci art. 5, alin. (4) este categoric in acest sens: „interventia statului este complementara; statul asigura protectia copilului si garanteaza respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile statului si autoritatile publice cu atributii in acest domeniu". Pentru „prevenirea separarii copilului de familia sa, se spune la art. 120, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse: a) bugetul locale ale comunelor, oraselor si municipiilor; b) bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti; c) bugetul de stat; d) donatii, sponsorizari si alte forme private de contributii banesti, permise de lege". Autoritatile au obligatia de a-i ajuta pe parintii fara locuinta, dar nu primesc sanctiuni daca se sustrag de la aceasta indatorire. Conform art. 45, alin. (4), „autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii in legatura cu drepturile pe care le au precum si asupra modalitatii de acordare a drepturilor de asistenta sociala si de asigurari sociale". Nici in acest caz nu sunt prevazute sanctiuni. De cele mai multe ori, cei care lucreaza in aceste institutii „uita" sa-ti aminteasca drepturile. Pentru fiecare nou-nascut, de pilda, statul acorda, conform Legii venitului minim garantat, o indemnizatie de sprijin de 1.400.000 de lei. Banii se ridica de la Primarie, insa cele mai multe mame afla - daca afla - de acest drept al lor intamplator, pe holurile maternitatilor...

Si tot „autoritatile publice au obligatia, prin art. 49, alin. (3) sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de joaca suficiente si adecvate pentru copii, in mod special in situatia zonelor intens populate". Formularea „locuri de joaca suficiente si adecvate pentru copii" lasa la latitudinea fiecarui primar sa stabileasca numarul de parcuri, suprafata si dotarea acestora. In Capitala, de pilda, locurile de joaca pentru copii sunt amenajate, cel mai adesea, langa arterele rutiere intens circulate. Nu se asigura nici curatenia lor, nici repararea leaganelor sau toboganelor. Cel mai adesea, locurile de joaca pentru copii devin locuri de intalnire pentru betivii din zona. Nici de aceasta data, legea nu prevede sanctiuni!

Parintii sunt obligati sa aiba casa

Cazul 9. O fetita de 3 ani si un baietel de 6 luni au murit, dupa ce adapostul in care locuiau, amenajat intr-un canal, a luat foc. Ieri-dimineata, parintii au plecat la piata, pentru a face rost de bani. Pompierii cred ca cei mici s-au jucat cu o bricheta si au aprins maldarul de vechituri adunate de parinti de-a lungul timpului. Cativa trecatori au observat fumul gros care iesea din canal si au chemat pompierii. Ei au reusit sa stinga focul dupa o ora si jumatate, dar au gasit printre hainele arse cadavrele copiilor. Fetita a murit asfixiata, iar baietelul a ars de viu. Politia a declansat o ancheta. (aprilie 2004)

Art. 44, alin. (2) Parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta, precum si conditiile necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.

Art. 45, alin. (2) In cazul in care parintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a intretine copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinta, hrana, imbracaminte si educatie ale copilului, statul, prin autoritatile publice competente, este obligat sa asigure acestora sprijin corespunzator, sub forma de prestatii financiare, prestatii in natura, precum si sub forma de servicii, in conditiile legii.

Comentariu: Desi obliga statul sa asigure sprijin famililor cu copii care nu au, din motive independente de vointa lor, o locuinta, legea nu pomeneste nimic despre locuintele sociale. „Precum si sub forma de servicii" este o forma de fofilare a autoritatilor de la aceasta obligativitate. Din nou, legea nu prevede sanctiuni pentru cei care nu o respecta. Si nici nu nominalizeaza „autoritatile publice competente" responsabile carora le pot cere ajutorul parintii fara locuinta...

Ambiguitatea poate influenta negativ copiii

Proiectul de lege privind protectia copilului a trecut si prin cabinetul unui psiholog. „Este foarte greu de apreciat la o prima analiza efectele pe termen lung ale acestei legi, sustine psiholog drd. Mirela Zivari, specialist in psihologia copilului. De asemenea, exprimarile vagi, ambigue pot fi interpretate din unghiuri extrem de diverse si controversate. Sa luam un exemplu: „copilul… intretine relatii personale cu rudele alaturi de care s-a bucurat de viata de familie" (art. 14). Fiind intr-o permanenta cautare si explorare (specifica varstei), copiii tind sa perceapa schimbarea mediului (de exemplu, casa unei rude) ca fiind o sursa de bucurie. La genul acesta de bucurie se refera legea? Un alt exemplu: „copilul are dreptul la libertate de asociere in structuri formale si informale" (art. 26). Dreptul de asociere in structuri informale… atragem atentia ca la adolescent dimensiunea grupala tinde sa prevaleze asupra celei familiale, ceea ce inseamna ca grupul de prieteni, „gasca" si valorile sale capata o importanta mai mare pentru el in raport cu familia. Ce se intampla atunci cand aici apar fenomene ca: practici sexuale, consum de drog…? Este necesara specificarea acelor tipuri de structuri informale acceptate, precum si modalitatile de evaluare a acestora. „Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale" (art. 29)… Acest articol poate crea un mare prejudiciu familial, relational, relatiile de incredere si autoritate, precum si modelul de parinte iau o intorsatura periculoasa. Legea mai vorbeste de imaginea publica a copilului, dreptul la viata intima, privata; in conditiile in care imaginea de sine nu este structurata, formarea ei realizandu-se printr-o permanenta comparatie si competitie. Mai mult, participarea la orice dezbatere publica se face numai cu consimtamantul scris al parintilor. Capacitatea de „a discerne"… „in orice problema care il priveste" (art. 24) se formeaza treptat, respecta o anumita stadialitate a dezvoltarii psihice, in principal, a dezvoltarii cognitive si morale, in secundar. Mai mult, cine este in masura sa evalueze discernamantul copilului? In concluzie, definirea exhaustiva si nu operationala, incadrarile extrem de vagi, exprimarea ambigua pot influenta negativ dezvoltarea copiilor nostri. Modelul familiei traditionale, inca promovat si acceptat in societatea noastra, nu se poate adapta rapid unei schimbari radicale a modului de interrelationare parinte-copil. Copilul ramane acea fiinta care trebuie indrumata, directionata, invatata si controlata, intr-o maniera suportabila, de catre parinte. Este bine sau rau sa gandim asa…, rezultatele se vor vedea atunci cand ei vor creste si vor putea discerne intre educatia traditionala si cea moderna". (Magda Marincovici)

---

Cititi maine! In numarul de maine veti putea citi despre renuntarea la declararea abandonului si despre protectia... cu puscaria a mamelor care cersesc.