In ziua de 22 august 1970, cetateanul Vasile Moga, din comuna Smardan, judetul Tulcea, s-a dus sa ia apa din Dunare, ocazie cu care a pescuit o servieta de culoare neagra care plutea langa mal. Curios, omul a deschis-o si a dat mai intai peste un pietroi de trei kilograme. Inlaturand piatra, a gasit in servieta buletinul de identitate al unui anume Mircea Croitoru. Intuind ca e ceva necurat la mijloc, omul s-a prezentat cu servieta la seful de post.

Plutonierul Gheorghe Bunea, seful de post al comunei Smardan, a dat si peste alte documente ce apartineau acelui Mircea Croitoru si anume livretul militar, mai multe fotografii ale acestuia si notite de la un curs de limba engleza.

Politist vigilent, subofiterul s-a deplasat la locul de unde fusese pescuita servieta de Vasile Moga si a ridicat pietroiul care fusese in ea si pe care omul il aruncase. Sa fie vorba de o pierdere de documente? Nu era exclus, dar atunci ce cauta pietroiul acela in servieta? Mai repede credea ca el fusese introdus de o persoana rau intentionata pentru ca servieta sa se duca cat mai mult la fund in apa.

Plutonierul isi aminti ca, in timp, valurile Dunarii aruncasera pe malurile comunei Smardan cadavre mancate de pesti ale unor persoane care se inecasera la Zimnicea, Calarasi sau Cernavoda.

Verificari telefonice

Seful de post purcese la verificari pe raza comunei Smardan, interesandu-se daca acel Mircea Croitoru isi facuse aparitia pe raza acestei localitati. Avand fotografii foarte bune ale acestuia, s-a folosit de ele. Toti cei intrebati au ridicat din umeri.

Ca urmare, a luat legatura telefonica cu toate militiile judetene riverane Dunarii, in amonte. La scurt timp, subofiterul a primit vizita a doi experimentati ofiteri, maiorul Ilie Popa si locotenentul-major Dumitru Ocheana, din cadrul Serviciului Judiciar al Militiei judetului Braila.

Scafandrii, in Dunare

- Mircea Croitoru a disparut din ziua de 2 august 1970, ii spuse maiorul Ilie sefului de post din Smardan. Dispartia lui nu a fost reclamata de nimeni.
- Nu are rude?, intreba plutonierul Bunea.
- Nu are decat o singura sora, Matilda Cretulescu, care este casatorita in comuna Viziru, din judetul nostru. Amandoi s-au nascut si au crescut in comuna Munteni, judetul Galati. Dar au ramas orfani de mici. Copiii au fost intretinuti de stat, fata la Tecuci si baiatul la Galati. La case de copii, evident. Cei doi frati s-au intalnit numai cand au implinit majoratul si au trebuit sa plece in lume pe picioarele lor. Matilda nu prea a avut inclinatie spre studiu si a urmat o scoala de croitorie, iar la douazeci de ani s-a maritat. A fost norocul ei pentru ca a gasit un baiat bun, si-a intemeiat o casnicie solida si are doi copii.
- ... Si Mircea?
- Mircea a avut si are - pentru ca nu stim daca este mort sau nu - inclinatii pentru invatatura. A urmat un liceu comercial si s-a angajat contabil in Portul Braila. Pana in ziua de 2 august 1970, cand a disparut, a fost foarte apreciat de colegi, neavand macar o zi lipsa de la serviciu. S-a descurcat singur cum a putut, locuind in gazda la o batrana, Maria Fetcu. Dar, dintr-o data, ceea ce este suspect pentru toata lumea, a disparut subit...
- Nu cumva dorea sa emigreze clandestin?
- Participa la un asemenea curs la Casa de cultura din oras, ii dadu dreptate ofiterul, dar din Braila n - a plecat nici un vas spre Occident in ziua de 2 august 1970 si nici pana in prezent. Ultimul a fost in 14 iulie...
- Atunci trebuie sa-i cautam cadavrul in Dunare, rationa scurt seful de post.
- Da, o sansa la un milion, dupa cum prea bine stii...
Au fost adusi scafandrii de la Constanta, care au scormonit Dunarea in lung si-n lat in zona localitatii Smardan. Rezultatul: a fost descoperit un alt cadavru, disparut de doua luni. Era vorba de un tanar inecat la Turnu Magurele...

Natasa, iubirea ascunsa

Cei doi ofiteri de la Braila se intorc acasa. Se culeg date despre disparutul Croitoru de la locul de munca. Nimic, absolut nimic suspect. Mircea Croitoru isi vazuse de treaba la locul de munca impecabil.

Ajunsi in impas, ofiterii se gandesc sa stea de vorba si cu unica sora a disparutului, Matilda Cretulescu, din comuna Viziru. O gazda primitoare si o femeie agreabila, dar destul de trista de disparitia fratelui ei, de care nu mai stia nimic de trei luni. Ultima data, Mircea o vizitase la sfarsitul luni mai 1970, cand participase la aniversarea zilei de nastere a surorii lui.

- Nu cred ca cineva i-ar fi dorit raul fratelui meu, incepu Matilda. Era un om prea bun si din aceasta cauza nimeni nu-l putea dusmani...
- De acord, o sustinu maiorul Ilie, dar ceva necurat s-a intamplat cu el...
- Sa fie de la Natasa...?
- Ofiterul facu ochii mari. Nu-i aparuse in procesul investigatiilor acest nume. Dar, totusi, intui:
- O iubita?
- Un mare dor, un mare foc al lui! O iubeste ca un nebun!
- Daca-i asa, de ce nu se insoara cu ea?, spuse maiorul.
- Pentru ca e maritata!, veni raspunsul sec, neasteptat, al interlocutoarei.
- Cu cine?
- Cu un achizitor de la ORACA Braila. E impotent!... Dar de o gelozie morbida!
- Si cum voia sa iasa din aceasta situatie fratele tau?
- Nu stiu, si nu stia nici el, pentru ca tipul o ameninta pe Natasa ca la cea mai mica atingere a unui barbat o va ucide.
- O astfel de casnicie nu poate dura la nesfarsit. Divortul este solutia.
- Si eu cred la fel, dar Natasei ii este frica sa introduca actiunea de divort. Ii este frica de nebun, sa n-o omoare.
- Unde se intalneau cei doi sa faca dragoste? Pentru ca batrana Maria Fetcu ii interzicea lui Mircea sa aduca femei.
- Pe malul Dunarii, prin stufaris.

Investigatii oculte

Investigatiile discrete in jurul iubitei disparutului - Natasa Roibu - au scos in evidenta ca aceasta nu mai era aceeasi persoana ca inainte. Slabise foarte mult si se inchisese in sine ca intr-o carapace. In plus, renuntase si la cursul de limba engleza care se tinea la Casa de cultura din oras. De ce oare?

Maiorul Ilie a intuit ca aceste schimbari se datorau faptului ca Natasa nu era straina de disparitia iubitului ei. Nu in sensul ca ea l-ar fi omorat sau ar fi pus la cale uciderea lui Mircea, dar stia ce i se intamplase. Si cum raul nu putea proveni decat de la Adrian Roibu, sotul Natasei, in jurul acestuia se afla tot cluul afacerii.

Probabil, ca sa-i astupe gura definitiv Natasei, pe langa ame-nintarile cu moartea, Adrian Roibu recursese si la un act de grandoare, trecand casa si terenul (3.000 de metri patrati) pe numele sotiei sale.

Oare o crima sau tainuirea ei putea fi acoperita printr-un asemenea act marinimos de donatie?, s-a intrebat judiciaristul.

Rapirea Natasei de pe strada

Desigur ca "nu" a fost raspunsul. Mai mult, ofiterul a banuit ca Natasa suferea cumplit de ceea ce i se intamplase iubitului ei si la o mica scanteie ar fi explodat spunand adevarul pe care il tinea zavorat in constiinta ei cu atata chin. Si maiorul a hotarat ca printr-o combinatie Natasa sa fie ridicata de pe strada si adusa la militie.

Operatiunea s-a desfasurat conform planului si iat-o pe Natasa fata in fata cu experimentatul judiciarist. Cand maiorul Ilie i-a expus toate datele problemei, asa cum spera ofiterul, Natasa s-a pornit intr-un plans neguros si a marturisit pe loc.

- Sotul meu, Adrian, l-a ucis pe Mircea, in dupa - amiaza zilei de 2 august 1970. Adrian, fiind achizitor de animale, lipsea de acasa cate trei-patru zile. Atunci cand s-a intamplat crima, el mi-a spus ca are o delegatie ceva mai lunga, ducandu-se dupa achizitionarea de bovine in judetul Bacau.
- I-am spus lui Mircea si am hotarat sa profitam din plin de absenta lui Adrian, invitandu-l la mine acasa. A fost o greseala pe care n-am sa mi-o iert niciodata... Adrian a venit seara acasa si ne-a surprins in pat.

Pe Mircea l-a casapit cu toporul, iar pe mine m-a iertat sub juramant ca n-am sa scot vreodata macar o soapta... I-am promis tot ce a vrut Adrian, numai sa ma lase in viata.