x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Crime pasionale - Otrăvitul din fântână

Crime pasionale - Otrăvitul din fântână

de Traian Tandin    |    21 Apr 2007   •   00:00
Crime pasionale - Otrăvitul din fântână

Mai erau câteva ore până în anul 1974. La răscrucea anilor, oamenii sunt veseli, iar la mesele lor bogate se închină pahare pentru fericire. şi totuşi, în ziua ultimă a anului trecut, plutonierul Traian Giurgiu, şeful postului de miliţie din Măierişte, judeţul Sălaj, era supărat. Pe la ora 11:00 venise la post Floarea Ihos, o femeie trecută de prima tinereţe, îndeobşte veselă şi vorbăreaţă. Venise, de data aceasta, plângând, implorându-l pe subofiţer s-o ajute să-şi găsească bărbatul.

S-a îmbătat aseară şi de atunci nu-l mai găsesc, se căina femeia. Cine ştie unde s-o fi dus... O fi îngheţat undeva, ca Nuţu lui Neli, şi-mi rămân copiii fără tată... Că ştiţi, când bea, e rău, nu ştie ce face. Oare ce Dumnezeu să mă fac?

Era – spuneam – ultima zi a anului 1973. Plutonierul Traian Giurgiu ar fi dorit să se lungească clipele, îl chinuia obsedant fiecare minut scurs. A trecut şi el pe la cunoscuţii lui Vasile Ihos, aşa cum trecuse şi soţia celui dispărut. N-a aflat nimic. S-a interesat dacă nu cumva pe Vasile îl văzuse cineva plecând din sat. S-a dus, pe urmă, acasă la Floarea Ihos. Femeia era abătută. Plângea pe o margine de pat, cu gândurile aiurea. Plutonierul Traian Giurgiu n-a găsit atunci cuvinte de consolare. Împreună cu sergenţii-majori Gheorghe Puşcaş şi Pavel Tolaş a cercetat fiecare încăpere, dar nimic nu le-a reţinut atenţia în mod deosebit. Au ieşit, apoi, în curte. Oblonul fântânii era deschis.

Giurgiu s-a uitat în fântână, nu se vedea nimic. A luminat adâncul şi ceea ce a zărit l-a făcut să se cutremure. În hăul fântânii zăcea Vasile Ihos.

Nu e sinucidere

Vasile Ihos fusese un om liniştit. Uneori, e adevărat, se oprea mai mult la bufetul din comună, împreună cu vecinii şi cu prietenii. Niciodată însă nu făcuse scandal. Pe cei trei copii îi crescuse cu dragoste. Cel mai mare însă, Viorel, a apucat-o pe drumuri greşite. La 18 ani furase ceva de la o şcoală şi fusese condamnat. După eliberarea lui din penitenciar, tatăl său luase trenul şi se dusese la Timişoara. Îl adusese acasă. În tren îi vorbise despre muncă şi despre nevoia de cinste.

Cu soţia Vasile Ihos se mai certa uneori. O dată, aceasta plecase la părinţii ei. Dar asta fusese acum câţiva ani; în ultimul timp trăiau în bună înţelegere. Fuseseră văzuţi de braţ prin sat. Ba, mai mult. În seara în care Vasile dispăruse, mai mulţi săteni îi văzuseră pe soţi dansând şi chefuind. Era penultima seară a anului 1973.

S-a emis ipoteza sinuciderii. Medicul a stabilit că era vorba de o moarte violentă, provocată de un traumatism vertebro-medular şi cranian şi de leziuni produse prin căderea victimei de la 10 m în fântână. Foarte mulţi credeau că era, într-adevăr, vorba de sinucidere, pentru că Vasile Ihos ar fi aflat că soţia lui era încurcată cu un chiriaş de-al lor, Vasile Pădureanu.

Prin activitatea de cercetare desfăşurată de echipa operativă, a fost infirmată această ipoteză. Pentru că, radiografiind activitatea lui Vasile Ihos, din ziua dispariţiei sale, s-a constatat că el, victima, se dusese la Vasile Ardelean, cu care se târguise ca să cumpere un porc. Băuseră aldămaşul şi stabiliseră preţul. Or, un om obsedat de ideea sinuciderii n-ar fi avut, cu câteva ceasuri înainte, un atât de firesc comportament.

Nu putea fi vorba de un accident? Dacă victima se dusese la fântână să bea apă sau să se răcorească şi, din cauză că era beat, căzuse în fântână? Echipa de cercetare a înlăturat însă şi această presupunere: în casă, găleţile erau pline cu apă, iar de trei săptămâni încoace, Vasile Ihos lua apă de la vecini, căci fântâna lui secase.

Se caută mobilul

... Au urmat zile încărcate de întrebări şi presupuneri. Într-una din ele, echipa operativă a Inspectoratului judeţean Sălaj al Ministerului de Interne – în care, între timp, intrase şi ofiţerul Emil Sălăjan, şi care era condusă acum de lt. col. Vasile Ispas, şeful miliţiei judeţene – a dedus că nu putea fi vorba de sinucidere sau accident, ci de omor. S-a hotărât intensificarea cercetărilor.

Am vorbit cu cei mai vârstnici oameni din comuna Maierişte. Feţele lor, săpate de ani, erau aproape negre de mâhnire. Nici unul nu şi-a amintit să mai fi fost vreo crimă în comuna lor. şi nici de jur-împrejur, la mulţi kilometri distanţă, "se mai încăierau cei tineri pentru vreo fată sau pentru alt motiv, dar să se ajungă la omor, nici vorbă". Mâhnirea lor impunea, într-un fel, un plus de responsabilitate muncii de aflare a adevărului. Ofiţerii se simţeau datori faţă de oamenii acestei comune. Câte zile au durat cercetările? Cu câţi oameni s-a stat de vorbă? Câte dosare au fost scormonite? Unde, în marea incertitudinii, se afla miezul adevărului? Este greu de răspuns la aceste întrebări. Poate nici nu mai interesează acum, deşi toţi ne putem da seama că a fost vorba de o uriaşă muncă depusă în slujba dreptăţii. O muncă la sfârşitul căreia trebuia răspuns răspicat cine şi de ce avusese interes să curme viaţa lui Vasile Ihos.

Întrebări... Gânduri...

Vasile Pădureanu era achizitor la Măierişte. Cu câteva luni în urmă intrase în dragoste cu Floarea Ihos. Floarea Ihos are 41 de ani. şi trei copii. 23 de ani de căsnicie cu Vasile Ihos. Nu cumva Pădureanu vrusese să-l înlăture pe soţul Floarei din calea sa?

Maria Fota, o prietenă a familiei Ihos, a declarat că nu ştie ce s-a întâmplat în seara aceea de sfârşit de an, căci fusese la şimleul Silvaniei, cu treburi. Doi oameni din comună o văzuseră însă intrând la Vasile Ihos în jurul orei 20:00. (Un autobuz soseşte, de la şimleu, cam la ora 18:00). De ce a minţit Maria Fota? Ce legătură era între moartea lui Vasile Ihos şi minciuna acesteia? Ofiţerii de miliţie căutau amănunte şi date.

Plutonierul Traian Giurgiu, când fusese scos cadavrul din fântână, îl văzuse pe Viorel Ihos, fiul victimei, că se lovise cu capul de perete, şuierând, furios, printre dinţi: "Iar mă mănâncă puşcăria!" Amănuntul care, pe moment, trecuse drept o manifestare a fricii datorate antecedentelor penale căpăta acum importanţă. În seara dispariţiei tatălui său, Viorel fusese însă la căminul cultural, îl văzuseră acolo mulţi oameni din sat. Dar unii îl văzuseră plecând cam în jurul orei 20:00. Să fi fost Viorel autorul odioasei crime?

Fântâna se găseşte la câţiva metri de casă, într-o curte, înconjurată de pomi. Gura fântânii este mică. Atât de mică, încât abia intră găleata. Corpul unui om, chiar firav, ar fi trebuit să fie împins cu forţa pentru a trece de oblon. De aici, concluzia ofiţerilor că un singur om nu putuse înfăptui crima sau că acest om era foarte voinic, iar victima – incapabilă să opună rezistenţă.

Maria Fota a declarat, totuşi, într-un târziu, că soţii Ihos, în seara aceea, erau bine dispuşi, cântau şi dansau ca la nuntă, ca în tinereţe. Era ultimul dans, un ultim ţipăt al vieţii înainte de a fi părăsită. Nimeni atunci nu ştia ori nu-şi închipuia că numai peste câteva clipe Vasile Ihos avea să sfârşească în hăul fântânii.

Mătrăguna

Viorel repeta obsedant că în seara aceea nu fusese acasă. Confruntat însă cu Maria Fota, Viorel a recunoscut că se întorsese de la cămin, că mâncase împreună cu tatăl, mama lui şi cu Maria Fota, că masa fusese veselă, că Maria Fota se dusese pe înserat şi mai adusese un canceu cu vin...

Ofiţerii de miliţie, împreună cu procurorul Cornel Iepan, au luat din nou la cercetări datele, documentele. S-a stat din nou de vorbă cu vecinii, cunoscuţii, prietenii, a doua, a treia, a zecea oară. Pop Lucreţia, o femeie în vârstă, a mărturisit că venise o dată, la ea, nu de mult, fata lui Ihos să-i ceară mătrăgună, să se vindece bunica ei la picior. Nu-i dăduse atunci, era noapte, iar a doua zi fata nu mai revenise. Altă fetiţă, Haşnaş Rodica, a spus că fusese trimisă de Ihos Floarea la o altă vecină, tot după mătrăgună, şi că aceasta îi dăduse. Întrebată, Ihos Floarea a declarat că ceruse pentru Fota Maria, care era gravidă şi dorea să scape de sarcină. Nu acelaşi lucru l-a declarat însă Maria Fota.

Ofiţerii de miliţie au cerut să se execute o nouă autopsie. Din ordinul procuraturii s-a exhumat cadavrul şi medicul legist a descoperit ceea ce – din nefericire – îi scăpase prima dată: înainte de a fi aruncată în fântână, victima fusese otrăvită cu mătrăgună.

Probele, adunate una lângă alta, i-au dezvăluit pe adevăraţii vinovaţi. Întreaga activitate a criminalilor a fost reconstituită episod cu episod, minut cu minut...

În timp ce chefuiau, Floarea Ihos i-a turnat soţului ei mătrăgună în vin, astfel încât acesta era inconştient atunci când a sosit Viorel. Au hotărât să-l scoată afară, la aer. şi l-au târât până în dreptul fântânii. Acolo, l-au aplecat deasupra uşii deschise, iar mama i-a spus fiului ei: "Aruncă-l! Vei vedea tu de ce". Băut şi el, în relaţii nu prea bune cu tatăl lui, care-i cerea să nu fie un parazit, Viorel a ajutat-o pe mama lui să-l arunce în fântână.

Au revenit în casă, marcaţi de efort şi de fapta lor inumană, spunându-i Mariei Fota că totul era în ordine, că soţul va reveni dezmeticit...
Mai târziu, au pornit prin sat, chipurile să-l caute...

...Proces public la Măierişte. Mii de oameni. O mare de oameni trişti, îngânduraţi. Ascultau rechizitoriul şi nu le venea să creadă.
Sentinţa aspră a avut darul să atenueze, oarecum, neliniştea imensă: s-a făcut dreptate. 23 ani închisoare Floarei Ihos (exact câţi ani de căsnicie avea, ce tristă şi neiertătoare coincidenţă!) şi 17 ani de închisoare lui Viorel Ihos.
Dintre cei citaţi la proces a lipsit Vasile Pădureanu, aflat acum în penitenciar să-şi ispăşească o pedeapsă pentru delapidare. Legea compensaţiei?...
×