Cum l-a salvat Maurer pe Draghici de la puscarie

Lupta lui Ceausescu pentru eliminarea garzii lui Gheorghiu-Dej a scos la iveala crimele stalinismului in Romania

A fost cel mai puternic si longeviv ministrul de Interne (1952-1965) si cel mai temut sef al Securitatii din perioada comunista. Bun prieten cu Ceausescu in tinerete, Alexandru Draghici devine, dupa moartea lui Dej, unul dintre inamicii pe care acesta trebuia sa-i scoata pe linie moarta. Stia "prea multe", colaborase cu Ceausescu pe vremea cand el, din functia de secretar cu probleme organizatorice, propovaduia prin tara comunismul cu pumnul. Ceausescu a vrut ca, prin eliminarea lui, sa arate celorlalti ca a inceput procesul de "purificare a partidului"; se stia cate nelegiuiri fusesera comise sub obladuirea lui Draghici. In 1968 este exclus din PCR. Isi pierde si postul de vice-prim-ministru, pe care-l primise ca "premiu", la moartea lui Dej, si devine sef la IAS Buftea. (Adriana Oprea Popescu) 1968, septembrie 9. Stenograma sedintei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR referitoare la unele reabilitari politice si judiciare.

Stenograma Sedinta Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, desfasurata in ziua de 19 septembrie 1968, la care au participat Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdet, Maxim Berghianu, Florian Danalache, Constantin Dragan, Janos Fazekap, Leonte Rautu, Vasile Valcu, Stefan Voitec, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Emil Draganescu, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Manescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Gheorghe Stoica si, in calitate de invitati, Mihai Dalea si Vasile Patilinet. Sedinta a inceput la ora 12:00, fiind prezidata de Nicolae Ceausescu: Facem o scurta sedinta. Este o problema a partidelor comuniste, o problema legata de unele rezultate ale muncii comisiei cu privire la reabilitari. (...)

Gheorghe Stoica: (presedinte al Comisiei de Partid si de Stat privitoare la reabilitari): Este vorba de unele hotarari luate de Prezidiul Permanent al Comitetului Central. (...)

Gheorghe Stoica: Aceste trei cazuri au fost.

Nicolae Ceausescu:Mai este si a patra, cu Draghici, s-o discutam.

Gheorghe Stoica: Aici este vorba despre grupul in legatura cu asasinarea lui Ibrahim din Sibiu in 1954, lucru despre care ati fost informati. Draghici impreuna cu inca 4 persoane se fac vinovati de asasinarea acestui om. Aceasta este o chestiune judiciara, aceasta nu este prescrisa.

Ion Gheorghe Maurer: Cat mai are?

Vasile Patilinet:3-4 luni mai are. La anul viitor se prescrie.

Gheorghe Stoica: Noi, comisia, am discutat si am ajuns la concluzia ca nu se poate trece peste acest caz si am hotarat sa supunem conducerii de partid ca sa fie trimis in judecata acest grup in frunte cu Alexandru Draghici, insa s-a inceput o discutie in Prezidiul Permanent, ceea ce complica, desigur, chestiunea. Chestiunea aceasta are partea ei politica, pentru ca se pune problema acestui proces, care desigur ca ori se face cu totii, deci in frunte cu Alexandru Draghici, pentru ca el a si dat ordin de executare si este dovedit acest lucru. Aici nu mai exista nici un fel de dubiu. Sau se poate sa nu tinem acest proces din motive politice.

Ion Gheorghe Maurer: Tovarasi, in aceasta imprejurare, Draghici s-a purtat abject. Acesta este adevarul, pentru ca daca in celelalte treburi pe care le-a facut, si unde a avut rolul de prima-vioara, totusi acolo are cel putin acoperirea unei atmosfere generale care justifica si a unor ordine pe care le-a dat si le-a primit, acolo mai aveam in masura in care poate sa fie o circumstanta care usureaza situatia, faptul ca a putut sa creada ca are de-a face cu niste criminali adevarati, ca era greu pentru multi dintre ei sa ajunga la concluzia aceasta. Dar cand omul este foarte destept, cum era cazul lui Draghici, se poate intampla ca omul pleaca de la ideea aceasta si poti sa-i arati si el tot asa spune. Aici socoteala este cu totul alta. Nenorocitul Ibrahim este un coleg de puscarie, nu este unul care a excelat in luptele sociale, dar a fost in puscarie si a avut o atitudine destul de buna. Ghinionul lui mare a fost ca s-a afumat putin cand a fost Draghici la Sibiu si a intrat in casa unde Draghici lua masa. Putin afumat, si-a adus aminte ca a stat cu acela la puscarie si a vorbit probabil ceva mai liber. Initiativa aici este a acestuia, asa ca este o actiune abjecta a lui Draghici. Ceilalti nu au putut decat sa execute un ordin, fapt care in toate legislatiile pana la urma, afara de legislatia socialista, te absolva de pedeapsa; ceea ce este curios lucru, numai in legislatia socialista exista un text ca ordinul de executie nu te absolva de pedeapsa. In celelalte legislatii, ordinul te absolva, omul este acoperit, este ordin, a facut; insa ce-ar insemna procesul? Una ca procesul, daca s-ar face ca si celelalte, adica cu usile inchise, atunci procesul da loc la discutii - ce au facut aceia faceti voi - si in realitate nu este deloc asa; procesul ar trebui sa se faca cu usile foarte deschise, adica sa vina - poftiti tot poporul si daca vreti si din alte parti, poftiti! Apararea lui Draghici va scoate la iveala o serie de lucruri urate nu umai in ceea ce priveste anumite practici ale unei anumite parti a conducerii intr-o anumita epoca, dar si legatura acestor practici cu alte practici de unde s-au inspirat. Procesul ar lua un caracter nu numai impotriva unor elemente ale conducerii romane, dar ar lua un caracter de proces care se face intr-un stat care este foarte sensibil la aceasta. Nu am avea nimic de castigat in aceasta, dimpotriva, in asemenea conditii, noi nu am putea lasa procesul public, adica sa-l dezbatem, ar trebui sa-l facem in sedinta secreta si daca luam in sedinta secreta, in sedinta secreta s-au facut toate porcariile pe care le dam acum si cautam sa le indreptam si ar fi intr-adevar nefericit lucru daca ne-am aseza intr-o situatie care sa poata spune si de tandea, si de mandea: astia au spus despre aceia ca s-o faca ei! Asa ca mi se pare ca solutia cea mai buna este sa lasam ca lucrurile sa se indrepte catre prescriptie din punct de vedere judiciar, sa nu luam o hotarare, sa spunem sa nu fie trimis in judecata si impotriva omului sa se ia hotararile politice. Mai sunt cateva luni pana la prescriptie.

Vasile Patilinet:In 1968 are 15 ani.

Ion Gheorghe Maurer: Asa mi se pare. Sa venim acum si sa spunem, domnule, nu, in mod clar, nu stiu care ar putea s-o faca fara sa aiba... Poate ca este ipocrita solutia aceasta intr-un anumit sens, dar asa se pare ca este mai bine. Dar politiceste cred ca trebuie sa se ia impotriva cetateanului masuri. Noi am dat afara din partid pentru treburi cu mult mai marunte.

Nicolae Ceausescu:Trebuie sa supunem plenarei excluderea lui din partid.

Vasile Valcu: Mai tarziu, dupa ce se prescrie.

Nicolae Ceausescu:Nu, la plenara. Manea Manescu: A fost exclus.

Nicolae Ceausescu:Dar este congresul si pana la congres este plenara.

Vasile Valcu: Nu mai este membru al Comitetului Central.

Nicolae Ceausescu:A fost ales de congres.

Ion Gheorghe Maurer: Dar ce inconvenient este sa fie pusa la plenara chestiunea? O sa fie discutata clar socoteala aceasta si o sa se lamureasca. O sa fie unul care sa spuna ca nu merita sa fie in partid.

Petre Lupu: Plenara are multi oameni si fiecare gandeste. Sa se spuna si despre acest caz Ibrahim.

Nicolae Ceausescu:O sa explicam exact ce a spus tovarasul Maurer.

Leonte Rautu: Plenara trebuie informata asupra hotararii.

Nicolae Ceausescu: Intre timp sa-i dam pensie lui Draghici.

Ion Gheorghe Maurer: Dar nu pe linie de partid, pe linie de Stat. Are pensie 7.000 lei dupa lege.

Gheorghe Stoica: Daca ii dam lui Enoiu 5.000 lei?

Vasile Patilinet:Briceag are 4.000 lei.

Nicolae Ceausescu:Trebuie si acestora sa li se ia gradul de ofiteri si atunci cade si de la pensie, pensia nu mai este valabila.

Leonte Rautu: Ar fi bine sa li se ia pensiile.

Vasile Patilinet:Daca se ia gradul, se ia si pensia si este alta baza de calcul.

Biografiile judecatorilor lui Draghici Cei care il acuzau fusesera partasi la declansarea si infaptuirea terorii argumentate teoretic de dictatura proletariatului

Ion Gheorghe Maurer detine, in istoria politica a Romaniei, recordul de longevitate in calitatea de presedinte al Consiliului de Ministri: aproape 13 ani, din 21 martie 1961 pana la 27 februarie 1974. In perioada 1958-1961 indeplinise inalta functie de presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, iar din 15 iulie 1957 pana la 23 ianuarie 1958 fusese ministru de Externe. Din 14 aprilie 1948 si pana la 15 iulie 1957, Ion Gheorghe Maurer n-a mai facut parte din Consiliul de Ministri si nici din conducerea superioara de partid. Ascensiunea sa formidabila a inceput dupa ce Gh. Gheorghiu-Dej - pe care contase la loteria politica - a castigat toate bataliile in lupta pentru suprematia in partid si in stat: 1946 (Stefan Floris), 1952 (Ana, Luca, Teohari), 1954 (Lucretiu Patrascanu), 1958 (Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu si altii mai marunti).

Lupu Petre (Pressman, n. 1920, Iasi, m. 30 iunie 1989) - activist din tinerete in miscarea comunista; membru de partid din 1936; din 1968 membru plin al Comitetului Executiv al CC al PCR, responsabil al sectiei organizatorice a partidului, ministru al Muncii in 1967-1977, presedintele Colegiului Central al Partidului in 1977-1983.

Rautu Leonte (1910-1993) - cu numele adevarat Lev Oigensteinn, activist comunist din ilegalitate, redactor responsabil al ziarului comunist "Scanteia" (1937-1940), responsabil cu emisiunile difuzate in romaneste la Radio Moscova (1940-1944); dupa 23 august 1944 a fost responsabil cu propaganda comunista in Romania; membru al CC al PCR (din 1948), membru supleant al Biroului Politic (1955-1965), din 1965 membru plin al Comitetului Politic, secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1969-1972). Dupa plecarea fiicei sale in strainatate e trecut pe "linie moarta"; rector al Academiei de Stiinte Politice "Stefan Gheorghiu". Cu prilejul Congresului al XX-lea al PC al URSS, Rautu a fost unul dintre putinii inspirati care nu au crezut in destalinizare. El spunea ca nu se poate ca ceea ce fusese cladit cu atata minutiozitate sa poata fi daramat si ca asa-zisa destanilizare nu poate fi decat ceva tranzitoriu. Pentru motivul acesta, liberalizarea in Romania a fost ca si inexistenta. Se poate chiar spune ca Romania s-a mentinut integral pe linia stalinista si aceasta se datoreste in cea mai mare parte lui Rautu. Desi evreu de origine, Rautu este acela care promoveaza linia antisemita si lozinca crearii unei intelectualitati muncitoresti. Rautu este personajul cel mai urat de intelectualii romani. (Open Society Archives, Budapest, Box 94, Item No. 4883/58). Stoica Gheorghe (Marcu Cohn, n. 1900, Dorohoi) - unul din fondatorii Partidului Comunist Roman, in 1921; din 1968 membru al Comitetului Executiv al CC al PCR.

Manea Manescu - simpatizant comunist inainte de 1944, profesor universitar la Academia de Studii Economice. Face un salt puternic in ierarhia PCR o data cu alegerea lui Nicolae Ceausescu ca secretar general al partidului. Manescu devine membru al Comitetului Politic Executiv si al Prezidiului Permanent. Este numit prim-ministru dupa Ilie Verdet in 1974 si inlocuit de Constantin Dascalescu in 1979. Este condamnat in procesul CPEx dupa Revolutie.

Vasile Valcu - comunist inca inainte de 1944. Detine functii in Securitate si in aparatul de partid. A facut parte din Comisia care a anchetat abuzurile Securitatii si l-a exclus pe Alexandru Draghici din partid. Multi ani a fost prim-secretar al judetului Constanta.

CV Alexandru Draghici

• S-a nascut in 1913 in localitatea Tisau, judetul Buzau;
• Intre anii 1935-1944 a fost inchis la Doftana;
• Dupa 1944 - secretar al PMR organizatia Bucuresti;
• A fost cel mai longeviv si puternic ministru de Interne comunist: 1952 - 1965;
• 1952, Directia Generala a Securitatii Poporului este incorporata in Ministerul Afacerilor Interne (MAI) si Draghici devine, automat, si seful Securitatii;
• 1965 - Gheorghe Gheorghiu-Dej moare. Draghici este schimbat de la conducerea MAI si numit viceprim-ministru;
• 1968 - este exclus, la cererea lui Nicolae Ceausescu, din PCR. Isi pierde si postul de viceprim-ministru. Devine sef la IAS Buftea;
• 1972 - iese la pensie;
• 1989 - i se cere sa faca o cerere de reprimire in PCR. Refuza.
• 1991 - fuge, impreuna cu sotia lui, Marta Draghici, in Ungaria, pentru a scapa de ancheta care urma sa inceapa la Bucuresti;
• 1992 - Guvernul roman face o cerere de extradare, dar autoritatile ungare refuza sa-i dea curs favorabil;
• 1993 - moare la Budapesta.