"De-atâta rău să zicem că e bine, Se-ntoarce Evul Mediu înapoi"

Ca senator, Adrian Păunescu a făcut prin declaraţiile sale politice o radiografie a societăţii româneşti.

Adrian Păunescu a obţinut primul mandat parlamentar în 1992, ca senator de Dolj, din partea Partidului Socialist al Muncii. După o pauză de parlamentarism, în perioada 1996-2000, a redevenit senator, în 2000, tot de Dolj, ca membru al PDSR, apoi PSD. A câştigat un alt mandat, în legislatura 2004-2008, ca senator de Hunedoara. Dezbaterile parlamentare au fost înviorate de argumentele şi stilul lui Păunescu, poetul pledând pentru apărarea suveranităţii României în chestiuni internaţionale, pentru cauza românilor din Ardeal, pentru cauza Basarabiei şi, nu în ultimul rând, pentru "normalitatea" României. A reuşit să promoveze o lege pentru instituirea unei pensii de merit pentru personalităţile excepţionale ale României.

În 5 iunie 1996, în timpul dezbaterilor din Parlament a Apelului adresat de Parlamentul României Parlamentelor statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, în care se afirma dorinţa României de a adera la NATO, cerea "seriozitate şi temeinicie", nu "fri­volă şi costisitoare întoarcere peste noapte a armelor". "Nu râvnim să se facă, în această zi istorică, un Tratat al Atlanticului de Nord şi-al Dâmboviţei de Sud, dar dorim ca prezenţa noastră să fie marcată, voinţa poporului român să fie clar exprimată şi să nu fie considerată România undeva la etc., undeva la «şi altele»", susţinea Adrian Păunescu, pe atunci senator al Partidului Socialist al Muncii, adăugând că par­tidul său doreşte exprimarea "felului în care România înţelege să participe la acest organism de apărare care este NATO, şi anume situaţia de ţară liberă, independentă, suverană şi de­mocratică".


17 septembrie 2002. Despre închiderea OTV şi libertatea presei
"Aici exprim părerea mea strict personală, nu interzicerea unui post de televiziune este soluţia. (...) Nu cred că libertarea presei este negociabilă. Nu cred că avem dreptul să asistăm cu indiferenţă la hohotul de râs al galeriei presei, al acelor oameni care urăsc libertatea presei şi nu vor să o aibă decât pentru ei, şi care dau cu «sâc» - cum zice poetul Ion Barbu «din Isarlîk» - şi se bucură că a fost interzis un post de te­le­viziune, un post de televiziune care a făcut greşeli, care a comis excese, care a călcat re­guli, dar care a şi adus, în multe momente, acel aer curat al libertăţii de opinie. Acel aer de care so­­cietatea românească are nevoie. (...) Repet, nu sunt de acord cu nici un cuvânt nesăbuit ca­re lezează pe membrii conducerii partidului meu, pe preşedintele ţării, pe oricine în fond şi pot exprima acest punct de vedere de pe cea­lal­­tă poziţie, eventual contrară. Dar una e să fii în dezacord cu un punct de vedere, şi des­pre is­torie, şi despre politică, şi despre viaţă, şi al­ta e să te bucuri de interdicţii. Mi se pare in­ca­li­fi­ca­bilă bucuria unor colegi de presă, caricatu­rile tembele dedicate momentului în care cuiva i se taie capul. E drept, e posibil, e moral aşa ceva?"


10 februarie 2003. Declaraţie politică pentru apărarea capitalismului românesc
"Această chestiune se referă atât la sporirea fiscalităţii, şi, ca să mă delimitez, mi-am spus părerea, încă în vremea în care ministrul de Finanţe era domnul Dăianu şi, ulterior, domnul Remeş, şi am scris un text care a devenit un cântec cunoscut, aş zice, chiar celebru: «Noi suntem ţara lui Impozit-Vodă,/ La noi tot dobitocii sunt la modă,/ Ne zbatem în impozite şi-n lanţuri,/ Sub grele ministere de finanţuri». Am schimbat ulterior cuvântul «dobitoci» cu cuvântul «perceptori». Am făcut această concesie. Aş vrea ca respectivul cântec să devină inoportun, impracticabil azi. Şi nu să crească impozitele, dimpotrivă, aş vrea să relaxăm impozitele, pentru a ieşi din acest coşmar, că nici oamenii n-o duc bine, şi nici elitele n-o duc bine, nimeni n-o duce bine, nici măcar păturile suprapuse. Din această perspectivă, eu sunt un social-democrat-liberal, aşa cum n-au fost miniştrii liberali ai finanţelor în perioada 1996-2000. Ei au pus biruri prea mari pe ţară, iar noi încă n-am reuşit să le micşorăm."


17 februarie 2003. Declaraţie politică în Senat despre decizia CNA de a interzice unor personalităţi medicale să recomande în presă produse farmaceutice
"Constat că Sisif este nepotul Parlamentului României, nepot de soră. Refuz să cred că mama lui este inutilitatea. Este oare posibil? Deci, vorbim cu ei (membrii CNA - n.n.), vorbim omeneşte, suntem şi noi cineva, am avut şi noi, acolo, un vot popular, ne-au delegat partidele noastre să facem ceea ce facem şi le spunem: «Fraţilor, nu este bine, exageraţi!» Dânşii: «Nu, nu, că aşa e bine!». Şi argumentele pe care le aduc nu sunt argumentele raţionale, ci argumente de autoritate: «Aşa este în Europa!». Ei bine, m-am săturat de acest fel de argument de autoritate. Eu vreau să fie ca în Europa în toate, nu numai la impozite, ci şi la beneficii. Nu numai la restricţii, ci şi la libertăţi."


17 februarie 2003. Declaraţie politică în Senat, despre beneficiile Opoziţiei
"Marin Preda îmi povestea (şi el a şi scris asta), cu hazul lui ireductibil, hazul lui extraordinar, că în nopţile de iarnă de demult, venea la Bucureşti tatăl său, Tudor Călăraşu, ca să nu mai consume lemne de foc la Siliştea Gumeşti. Pe la trei dimineaţa, Tudor Călăraşu se scula şi începea să-şi facă ţigara, foşnind ziarul din care punea tutun de obicei, şi pe care o fuma atunci când Marin Preda abia se culca. şi Preda, culcându-se, striga: «Măi tată, culcă-te, măi!». Şi Tudor Călăraşu vorbea cu istoria, nu cu fiu-su, dar în fiu-su vedea un fragment de istorie şi spunea: «Să-mi spui dumneata mie» - şi se plimba prin cameră, foind ziarul şi făcându-şi ţigara - «să-mi spui dumneata mie...» «Culcă-te, măi tată!» - îl ruga Marin Preda pe tatăl său, Tudor Călăraşu. «Să-mi spui dumneata mie cum ai să guvernezi dumneata fără Opoziţie.» Aşa îi spunea ţăranul bătrân fiului său. Asta era frământarea ţăranului român. Între timp, noi am învăţat, 30-40 de ani, să gu­ver­năm fără opoziţie. Acum însă este nevoie să spunem că opoziţia română este un element de o importanţă excepţională pentru corectarea dru­­mului oamenilor de la putere. Astăzi, ca şi ieri, astăzi ca şi mâine, indiferent cine o compune."


17 februarie 2003, în aceeaşi declaraţie vorbeşte şi despre seriozitatea statului şi a legislaţiei
"Există un anumit comportament incoerent, de ani şi ani de zile, un comportament pe care l-aş numi şi mofturos, fiecare guvernare parcă închipuindu-şi că de la ea începe istoria, România vrând să devină un nou stat în fiecare etapă. Nu numai diferit, ci şi, adesea, opus celorlalte state care fusese România. România fusese toa­te acele state. (...) Nu se poate întâmpla nici mă­car ceea ce voiau unii dintre cei ce revendicau o istorie pe care n-o trăiseră şi voiau să înceapă totul de la ei, de la eliberarea lor de coşmarul prin care trecuseră, anume: să se anuleze 40-50 de ani de istorie. Cât lipsiseră ei. Atunci n-a fost nici cultură, n-a fost nici ştiin­­ţă, n-a fost nimic, nimic, nimic, nimic şi ar fi fost, pur şi simplu, gheţarul numit România. Ei, nu! şi în acea perioadă au existat lucruri ex­cep­ţionale. A existat mare cultură, a existat ma­re ştiinţă, a existat economie, aşa cum a fost ea. Dar ceea ce e grav e că noi, şi în perioada pe care o numim democratică, schimbăm prea des legile. Oamenii ajung să nu mai aibă încredere în legi şi în noi."


14 iunie 2004. Declaraţie politică în Senat, la 115 ani de la moartea lui Eminescu
"A lovi un popor nu înseamnă neapărat a-l urmări în fiecare dintre întruchipările sale, ci a-l răni în ceea ce are el esenţial. Poporului român i-au fost luate de-a lungul unei vremi îndelungate reperele, stâlpii de boltă, pentru transformarea poporului român într-o populaţie cu puţine criterii comune, cu puţine amintiri comune, cu o slabă memorie comună spre a deveni un amalgam bine remorcabil şi uşor de înfrânt şi de înjugat. Şi astăzi, dezuni­rea românilor se bazează pe lipsa criteriilor co­mune. A întreba pe un basarabean, care nu are acces la Istoria Mare a României, ce înseamnă Avram Iancu înseamnă a constata cu durere că în Basarabia a fost imposibilă comunicarea adevăratei fiinţe eroice a lui Avram Iancu. Şi acesta nu e decât un exemplu. Eroii Basarabiei n-au trecut nici ei, decât rar, Prutul încoace. Poporul român s-a în­străinat de el însuşi. De aceea, e atât de impor­tan­­tă cultura în încercarea de regăsire a con­diţiei umane, pentru că ea nu transportă materie multă şi amorfă, ci transportă spirit, ea este acea parte de lume în care se regăseşte cu adevărat esenţa comunităţilor lovite de neno­roc sau de propria lor neputinţă de a vieţui îm­preună."


8 noiembrie 2004. Declaraţie politică în Senat, după o vizită în Valea Jiului
"Noi n-am făcut destul pentru Valea Jiului, guvernul liberal-ţărănist-democrat, din perioada 1997-2000, a făcut totul contra Văii Jiului. Ceea ce au făcut cei care s-au repezit la arme ca să rezolve problemele sociale şi economice ar putea părea o gafă. E mult mai mult decât atât, e o ridicolă luptă a neantului cu realitatea. Pentru că, în fond, în Valea Jiului, problemele sunt mult mai grave decât pot ajunge ele la noi mediatizate prin ziare, prin posturile de radio şi televiziune. Este o mizerie fără sfârşit. Este o lipsă de orizont care trebuie să ne cutremure. Vreau să vă spun că tindem să devenim o castă pe deasupra realităţii şi că norocul acestor nenorocite perioade electorale, norocul nenorocului numit perioadă electorală este că ne obligă să mergem în realitate şi să vedem la ce dezastru ajunge lipsa de preocupare faţă de cei care muncesc, faţă de cei care muncesc uneori murind, faţă de cei care muncesc şi îşi apără drepturile cu mâinile goale sau cu unelte de muncă şi sunt întâmpinaţi cu arme, ca în perioada 1997-2000."


12 martie 2007. Declaraţie politică în Senat în contextul ieşirii PD de la guvernare
"Iată, această criză politică, din România de azi, o criză politică începută ca un joc, joc de ima­gine, ca un joc politic, ca un joc al orgoliilor. Din tragedia antică ştim - şi se pare că începusem să uităm şi ne-a reamintit, în veacul XX, marele dramaturg elveţian Dürrenmatt - un fapt fatal: tot ceea ce este joc excesiv devine realitate. Jucându-se de-a moartea, în piesa lui, «Vizita bătrânei doamne», Dürrenmatt consta­tă şi scrie că moartea şi vine. Comedia ne­ru­şinată devine tragedie implicită. Situaţia dezastruoasă, de la vârfurile politicii româneşti, este rea în sine, ne doare în sine, dar ne şi contaminează.
Oricât am fi de nobili în felul nostru de a exista, ceva din acest virus al încăierării ne atinge şi ne împinge să facem lucruri rele, incorecte, unii împotriva altora şi toţi împotriva datoriilor noastre fundamentale faţă de cei ce ne-au ales.
Pretutindeni în România, atmosfera a devenit inflamabilă. Este, după părerea mea, nevoie să se lucreze, să se acţioneze, asupra surselor şi sursele sunt sus la preşedinte şi la premier. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile mi se pare un proiect de circ ratat. E profund dezgustător să asişti la erodarea autorităţii. Unul erodează autoritatea celuilalt. Celălalt nu se lasă mai prejos şi face tot ce depinde de el pentru a-l eroda pe celălalt."


16 aprilie 2007. Declaraţie politică în Senat despre normalizarea, ca stare, a naţiunii române
"Normalitatea este o aspiraţie pe care nu ar trebui să o pierdem, pentru că, iată, în urmă cu un an şi ceva, cu doi ani, în urmă cu trei ani, am tot strigat de la acest microfon. Hai să creăm şi noi situaţia ca oamenii din România să se angajeze în România, de exemplu, la cules de căpşuni. Avem terenuri extraordinare pentru căpşuni. (...) Uite, au venit nişte spanioli, acum, specialişti în angajatori de căpşunari şi vor să cumpere, pe undeva, prin Ardeal, nişte terenuri pentru căpşuni. Dar la Dunăre, în Olt, în Dolj, în Mehedinţi, şi aproape pretutindeni în România, sunt terenuri pentru căpşuni. Existau în vremea dictaturii criminale şi căpşuni acolo. Apăreau căpşuni, e drept, roşii. Ele deveneau roşii. Întâi erau verzi. Au dispărut cu timpul, datorită grijii noastre democratice faţă de vrejuri. Nu putem face în aşa fel încât să nu vină spaniolii să ne înveţe?!... (replică neinteligibilă din sală) Ce aţi spus? Cum? A, da, vrejurile portocalii?! Nu, asta rămâne la portocale. Da, şi acum nu mai e decât o jumătate de portocală.
Nu putem să fim noi suficient de înţelepţi, să ne trezim într-o dimineaţă a ţării şi să creăm această situaţie ca oamenii să poată lucra şi în România, aşa cum lucrează şi în restul Europei, pe nişte bani pe care îi primesc din altă parte şi mor de dorul copiilor şi se înstrăinează şi trăiesc în condiţii de stres şi de uitare?!(...) România este eminamente neputincioasă. Şi ca să nu întârziem prea mult asupra acestei senzaţii de anormalitate, să spunem şi un lucru care poate are valoare, are puterea de a uni cele pe care le-am spus. Iată-l!
Calul i se pare cămilei cu două cocoaşe un animal profund anormal. Elefantul îi displace pentru că îşi ţine cocoaşa în trompă, iar cămila cu o singură cocoaşă i se pare cămilei cu două cocoaşe o debutantă perfectibilă, în materie de relief personal al şirei spinării. Şi toate acestea sunt judecate din perspectiva luptei pentru o coloană vertebrală dreaptă şi demnă."


1 octombrie 2007. Declaraţie politică în Senat, despre Republica Moldova
"Ne izolăm văzând cu ochii, ne izolăm, uneori, din vina noastră, ne izolăm şi din motive care nu ne aparţin.
Iată, în Republica Moldova, după ce că nu ajung cărţi din România, nu ajung reviste şi ziare din România, liderii bolşevici au făcut în aşa fel încât să refuze colaborarea cu Televiziunea Română.
Este ceva foarte grav. Îi aruncăm, din nou, în penumbra Siberiei pe fraţii noştri şi avem sentimentul că totuşi ne-am făcut datoria, că suntem în Europa. Noi nu putem fi în Europa şi ei să rămână în Siberia! Măcar comunicarea aceasta era necesară, dar văd că nu interesează pe nimeni. Nu doare pe nimeni?! Mai mult decât atât, autorităţile din Moldova doresc să interzică, prin lege, dreptul cetăţenilor lor care au şi altă cetăţenie - bineînţeles că ei se referă la cetăţenia română - de a mai ocupa posturi publice. Devin vinovaţi acei cetăţeni moldoveni care sunt şi cetăţeni români. Acesta nu este un continent (care se numea) Europa. Acesta este un continent din subsolurile Asiei."


15 octombrie 2007. Declaraţie politică în Senat
"Sunt timpuri jegoase, din păcate! Ceasul parcă se lipeşte de corp. Ceasul de mână parcă intră în corp. E mizerie în jurul nostru şi nu ştiu, pur şi simplu chiar nu mai ştiu pe unde să o luăm.
Eugen Barbu, marele scriitor care a ve­gheat debutul unora dintre colegii dumneavoastră, avea, din când în când, întrebarea asta: «Pe unde o luăm?». Şi eu întreb: pe unde o luăm? Unde faci pasul, găseşti o cameră ascunsă, unde faci pasul, găseşti o suspiciune şi, încet-încet, ca oameni publici, vom constata ce greu scoatem capul în lume, pentru că nu doar oamenii sunt destinaţi compromiterii, ci instituţiile, inclusiv prima instituţie a ţării, care este Instituţia Preşedintelui.
De fapt, Parlamentul e prima instituţie a ţării. Nu am de ce să mă bucur de această compromitere a instituţiilor respective, pentru că Parlamentul şi preşedintele trebuie să joace rolul României în bătăliile pentru echilibru şi pentru supravieţuirea Românei. În plan internaţional nu facem nimic.
E o tristă batjocură ceea ce se întâmplă. Şi această permanentă stare de suspiciune, acest... nici nămol nu pot să-i spun, că nămolul are nobleţea lui şi puterea lui vindecătoare, această mocirlă, cum mai spuneam, ne descalifică şi ne înfundă pe zi ce trece. Şi mai este şi câte o veste bună.
În ciuda faptului că, în România, astronomia nu figurează printre materiile predate în şcoli, iată, elevii români au obţinut la Olimpiada Internaţională de Astronomie, în Crimeea, două medalii de argint şi trei de bronz. Asta este chiar culmea, să nu faci în şcoală astronomie şi să te duci, ca elev român, în Crimeea, şi să iei două medalii de argint şi trei de bronz! Se vede treaba că la vârsta acestor copii, stelele încă se mai văd. Pentru noi nu se mai vede, din păcate, decât orizontul mocirlos. În rest, ce să vă spun? De-atâta rău să zicem că e bine, Se-ntoarce Evul Mediu înapoi, Hei, fraţi români, fiţi liniştiţi, în fine, căci camera ascunsă lucrează pentru voi."


8 septembrie 2008. Declaraţie politică în Senat
"Eu cred că ar trebui să învăţăm să ne obişnuim să nu ne mai urâm până la moarte. Este destul că suntem adversari, este destul că vremurile noi ne-au învăţat diferenţa. Este destul că moartea este foarte grăbită şi că se află mereu printre noi. Nici nu ştim unde se găseşte, în ce bancă, pe ce scaun, moartea, acum, dar este sigur că nu avem dreptul s-o ajutăm. Este sigur că nu ar trebui să lucrăm cu uneltele morţii. (...) Din toate motivele care privesc viaţa şi moartea noastră, vă rog să îmi permiteţi să vă propun ca fiecare dintre dumneavoastră, în gând, să ţină o secundă de reculegere pentru morţii noi, pentru noii plecaţi dintre noi, iar eu să vă spun acele versuri absolut extraordinare ale poetului naţional:
«Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată,/ Pururi tânăr, înfăşurat în mantia-mi,/ Ochii mei, înălţam visători/ La steaua singurătăţii»."


INIŢIATIVE LEGISLATIVE
Una dintre iniţiativele legislative ale lui Adrian Păunescu, cea privind acordarea pensiei de merit, a devenit Legea 118/2002. A mai iniţiat propuneri legislative pentru introducerea şahului în şcoli, pentru stimularea întoarcerii în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş a familiilor de români alungate de către şovinii de etnie maghiară după 21 decembrie 1989, precum şi a sprijinirii familiilor tinere de români care doresc să-şi stabilească domiciliul în aceste judeţe, pentru instituirea pensiei de fidelitate pentru cercetătorii ştiinţifici din sistemul Academiei Române, pentru valorificarea decla­ra­ţiilor politice, pentru proclamarea Zilei Na­ţionale a Limbii Române. În total, 18 propu­neri legislative în perioada 2004-2008 şi alte şase în legislatura 2000-2004. Una dintre legile iniţiate de el, cea privind scurtarea Imnului de stat al României, a stârnit vii dispute, fiind în final clasată de Senat, în 2004.


Traian Băsescu: "Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale"
Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis vineri un mesaj de condoleanţe la încetarea din viaţa a poetului Adrian Păunescu. "Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru va­lorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului Flacăra", se arată în mesajul transmis de Administraţia Prezidenţială. "În aceste momente de tristeţe doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească!", mai transmite şeful statului.


Emil Boc: "Decesul poetului Adrian Păunescu m-a şocat, va rămâne în conştiinţă drept un român adevărat"
"Decesul poetului Adrian Păunescu este o pierdere pentru fiecare român, dar versurile sale vor rămâne în mintea şi sufletul tuturor", a declarat premierul Emil Boc. El a afirmat că vestea decesului l-a "şocat" şi a apreciat că poetul va rămâne în conştiinţa tuturor drept un român adevărat.


Ion Iliescu: "Adrian Păunescu a marcat istoria culturii noastre"
Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat vineri, pentru Mediafax, că moartea poetului Adrian Păunescu reprezintă o mare pierdere pentru noi toţi, el apreciind că acesta a marcat istoria culturii româneşti. "În primul rând pentru noi toţi este o pierdere, este unul dintre poeţii care au marcat istoria culturii noastre şi unul din pleiada tânără de scriitori, de poeţi recunoscuţi în anii '60-'70. A fost un poet marcant, militant, care s-a implicat în viaţa cetăţii şi care de aceea a avut şi mare impact. A fost unul dintre cei mai apreciaţi", a spus Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD. "Să-i fie ţărâna uşoară", a mai spus fostul şef al statului.


Victor Ponta: "Moartea lui Adrian Păunescu, o mare pierdere"
"Este o veste cumplită pentru noi, chiar dacă nu e o surpriză, după starea poetului din ultimele zile. Este o pierdere foarte mare", a spus preşedintele PSD, Victor Ponta.


Adrian Năstase: "Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam"
"Am pierdut un prieten şi un coleg nepreţuit. Un om de o valoare greu de restrâns în cuvinte. Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam", scrie fostul premier Adrian Năstase pe blogul său, sub titlul "Rugă pentru Adrian Păunescu". Năstase adaugă că îi este greu să spună mai multe cuvinte acum şi că poate mai bine vorbesc acum versurile lui Adrian Păunescu şi redă o poezia a acestuia. "Dumnezeu să-l odihnească!", scrie în încheiere Adrian Năstase.


Daniel Constantin: "O pierdere pentru întreaga naţiune"
"Am primit cu îndurerare vestea morţii marelui poet Adrian Păunescu. Transmitem pe această cale condoleanţe familiei şi îi suntem alături în aceste momente grele. Plecarea lui Adrian Păunescu dintre noi este o pierdere pentru întreaga naţiune, un mare gol lăsat atât în cultura, cât şi în spiritualitatea românească. A plecat dintre noi un mare român şi un mare apărător al idealurilor şi valorilor autentice româneşti. Considerăm că îi datorăm marelui poet o zi de doliu naţional. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!",  a transmis preşedintele PC, Daniel Constantin.


C.V. Tudor: "A fost un ferment viu"
Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, consideră că moartea poetului Adrian Păunescu este o grea pierdere nu doar pentru literatura română, ci pentru întreaga cultură naţională, având în vedere că a fost "un ferment viu" în numeroase domenii: literatură, presă, muzică, arte plastice, medicină, inventică. "Să ne aducem aminte câţi oameni a ajutat în ani '70-'80, dar şi după aşa-zisa revoluţie", a arătat Vadim Tudor. El a afirmat că a fost prieten cu Adrian Păunescu încă din copilărie, iar după anul 1992 nu s-au mai despărţit niciodată şi au întemeiat în acel an Partida Naţională în Senat.


PDL îşi exprimă regretul faţă de moartea poetului Adrian Păunescu
"Partidul Democrat Liberal îşi exprimă regretul faţă de moartea poetului Adrian Păunescu şi transmite sincere condoleanţe familiei şi apropiaţilor acestuia. Dumnezeu să-l odihnească!", se arată într-un comunicat al PDL.


Adrian Cioroianu: "Trăia la extrem şi bucuria, şi tristeţea"
"Este, oricât de banal ar suna, o pierdere teribilă. A fost un om de o sensibilitate ieşită din comun. Pot spune chiar, un fenomen al naturii - era capabil să-i enerveze şi să-i încânte pe unii şi aceiaşi oameni. Nu avea nimic din ceea ce se cheamă banalitate. Trăia la extrem şi bucuria şi tristeţea", a spus liberalul Adrian Cioroianu, fost coleg cu Adrian Păunescu în Comisia de cultură a Senatului din legislatura trecută. Cioroianu îşi aminteşte că era o plăcere să polemizezi cu Păunescu, şi mai ales să te împaci cu el, fiind un om care nu purta niciodată ranchiună. "A fost unul dintre puţinii oameni politici care, efectiv, se gândea la ţară. Eram, de multe ori, uimit că el se gândea la ţară într-o manieră foarte serioasă", a mai spus Cioroianu.      


Vasile Dâncu: "Avea o capacitate extraordinară de a iubi"
"Sunt marcat, deşi mă aşteptam la dispariţia lui. A fost un personaj monumental al culturii noastre. Un fenomen. A încercat să trăiască total, trăia cu o pasiune care făcea gol în jurul lui. Avea o capacitate extraordinară de a iubi", îşi aminteşte un alt fost coleg senator din Comisia de cultură, pesedistul Vasile Dâncu. "Peste ani, indiferent câtă incultură va guverna lumea, Adrian Păunescu va fi redescoperit chiar şi de cei care l-au pri­vit din perspectiva omului de curte. Nu a fost niciodată un poet de curte chiar dacă uneori îi lăuda pe conducători", a mai spus Dâncu. (Carmen Vintilă)


Sorin Oprescu: "Unul dintre marii români care m-a onorat cu prietenia lui"
"Sunt îndurerat pentru pierderea tatălui meu, sunt îndurerat pentru pierderea Maestrului Adrian Păunescu, la numai o zi după cea a tatălui. Doi oameni importanţi pentru mine a căror lipsă lasă un mare gol în sufletul meu! Condoleanţe familiei Maestrului şi întregii Românii! Mulţumesc tuturor pentru gândul bun şi sprijinul acordat în astfel de momente grele!", a declarat primarul general, Sorin Oprescu. El a mai spus că Adrian Păunescu "este unul dintre marii români care m-a onorat cu prietenia lui. Din punct de vedere al respectului şi onoarei, le merită din plin tocmai pentru ce a însemnat pentru România".


Mircea Geoană: "România a pierdut un poet genial"
"Maestrul Adrian Păunescu va rămâne mereu în amintirea românilor drept un mare poet, care a reuşit prin creaţia sa să fie un promotor al culturii româneşti. România a pierdut un poet genial, un măreţ om de cultură şi un artist profund angajat în mersul cetăţenii. Personal, am pierdut un bun coleg de partid şi un foarte bun prie­ten. (...) În numele Senatului României, doresc să deplâng moartea celui care ne-a fost coleg în Senat vreme de 12 ani (...). Mărturie a erudiţiei şi a profunzimii sale stau numeroasele intervenţii din plenul Senatului. În aceste momente triste, vreau să-i asigur pe membrii familiei sale, pe prietenii săi şi pe toţi cei apropiaţi, de cele mai sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească!", se arată într-un comunicat al preşedintelui Senatului Mircea Geoană.