De la teroristii din 1989 la Teroristul din 2005

Ion Cristoiu face o analiza a informatiilor si declaratiilor din timpul si dupa criza jurnalistilor romani rapiti in Irak, incluzand si cazul Aubenas, si ajunge la concluzii incendiare. Una dintre ele: pana si prestigiosul Le Monde a fost intoxicat!

In discursul sau din seara lui 6 iunie, la ora de maxima audienta, Traian Basescu a sustinut ca Omar Hayssam a fost sunat din Bagdad, in dimineata lui 29 martie, la 14 ore de la rapirea celor trei jurnalisti, de pe o cartela reincarcabila cu care "cel care a sunat a plecat cu ea din Romania".

La nici o zi de la aceasta senzationala dezvaluire, companiile de telefonie mobila Orange si Connex au iesit in public pentru a preciza ca astfel de cartele nu au roaming in Irak. Concluzia trasa de indata: Omar Hayssam nu putea fi sunat din Bagdad de cineva care plecase cu cartela respectiva de la Bucuresti. Intr-un gest de disperare, Presedintia si-a modificat discursul publicat pe site si a emis un text dinadins confuz, greu de inteles de publicul larg, dar accesibil specialistilor in concluzia sa: Cotroceniul confirma oficial ca presedintele comisese o dubla gafa sustinand ca faimoasa cartela fusese cumparata din Romania, dar mai ales ca insul care sunase de la Bagdad plecase cu ea din Romania inainte de rapire.

Potrivit Comunicatului, de la Bagdad telefonase un anume Al Qasir Salam, un irakian contactat de Munaf, dar care, indiscutabil, n-avusese cum sa plece din Bucuresti inainte de rapire, din simplul motiv ca el nu fusese niciodata in Romania.

Desi unanima in a recunoaste ca Traian Basescu a fost contrazis de realitate intr-unul din momentele cruciale ale discursului sau, presa s-a impartit cand a fost vorba de a explica cum de a fost posibila o asemenea eroare. Unii comentatori au atribuit-o lejeritatii lui Traian Basescu, tradate pe parcursul discursului si de alte numeroase inadvertente, inclusiv de conjugarea verbului "a trebui" in varianta de port de tranzit. Altii au pus-o pe seama unui complot al serviciilor secrete, interesate in a-l compromite pe presedinte in direct si la ora de varf, plasandu-i o greseala atat de grava in text.

Sa fi fost o simpla scapare prezidentiala? Sau, asa cum sustine presedintele in interviul din Adevarul, efectul grijii de a nu zapaci mintile milioanelor de telespectatori cu lamuriri de specialitate?

Fireste ca nu.

Si ceea ce de la inceput ne indeamna sa credem ca nu-i asa e uriasa, incredibila diversiune mediatica pusa la cale de Cotroceni, joi, 9 iunie. Profitand de chemarea la Parchet a lui Ion Iliescu pentru a i se aduce la cunostinta invinuirile din plangerile victimelor mineriadelor, ziarele si televiziunile arondate Palatului din Deal s-au desfatat cu o veritabila isterie, anuntand punerea sub acuzare penala a lui Ion Iliescu pentru mineriada din iunie 1990. S-a dovedit ulterior, cu documente, ca Ion Iliescu fusese chemat in calitate de martor si nu de acuzat oficial.

De ce s-a mesterit de la Cotroceni aceasta diversiune mediatica? Dupa cum au remarcat si alti jurnalisti, pentru a impinge in plan secund dezbaterea asupra discursului de luni seara. Incepand de marti dupa-amiaza, la Cotroceni s-a sunat alarma. Presa, presa cu adevarat independenta, careia Traian Basescu i-a invinetit ochiul cu un pumn de marinar beat, si-a asumat misiunea de a lua la intrebari discursul, fara a tine cont de indemnul de a-l crede pe presedinte pe cuvant. Si, rand pe rand, au inceput sa se descopere fel de fel de aiureli. Chestia cu cartela a fost prima. Au urmat alte si alte descoperiri uluitoare:

ca Omar n-avea interdictie de parasire a tarii si ca, in consecinta, n-avea cum sa puna la cale rapirea, ca s-o poata sterge definitiv din tara;

ca Omar a informat autoritatile romane imediat dupa primirea telefonului de la rapitori;

ca fratele lui Omar n-a ajuns in Irak la 3 aprilie, ci la 4, plecat de la Bucuresti cu viza obtinuta in urma interventiei exprese a Ministerului nostru de Externe;

ca "bineinteles cinstitul Yassin", desi sarac, a dat un milion de euro pe vila si pe terenul lui Omar;

ca Traian Basescu se cunostea cu Yassin de pe vremea cand presedintele era capitan de vas, locul amicitiei celor doi fiind portul Arouad din Siria, de pe o insula aflata nu departe de marele oras Tartous;

ca Traian Basescu a stiut tot timpul ca viata ostaticilor nu e in pericol.

Continuarea descoperirilor, dar mai ales difuzarea lor la televiziuni ar fi dus la o concluzie stupefianta: chestia cu cartela n-a fost o gafa, a fost o eludare constienta a adevarului.

O dovada ca e asa ne-o da revenirea lui Traian Basescu asupra momentului cu cartela la o saptamana dupa ce Presedintia daduse o explicatie. Luni, 13 iunie, in interviul din Adevarul, presedintele aduce o noua varianta, diferita de cele doua anterioare:

"In prima zi, pe 29, cand au fost interceptate cele doua convorbiri telefonice, ele au aparut cu numere romanesti. A fost un serviciu care a sustinut ca Omar Hayssam a fost sunat din tara si anuntat de rapire, si un alt serviciu care a avut semne de intrebare."

Cu o saptamana in urma, cartela fusese identificata imediat ca fiind una cu care cel care a plecat cu ea din tara a sunat cu ea din Bagdad. Acum rezulta ca un serviciu sustinuse in 29 martie ca Omar Hayssam "a fost sunat din tara", in timp ce un altul avea semne de intrebare fata de aceasta varianta!

Un moment dinadins expediat: cum s-a trecut de la simularea rapirii la rapirea propriu-zisa

ELEMENT DE DECOR. Carpeta inflorata folosita ca fundal este des invocata ca argument ca la inceput a fost vorba de o simulare de rapire a celor trei ziaristi

Sunt doua momente-cheie in toata afacerea ostaticilor. Momente a caror deslusire ne-ar lamuri asupra dedesubturilor. Primul: cel al trecerii de la rapirea simulata de Omar Hayssam la rapirea de catre un grup fundamentalist. Discursul lui Traian Basescu, Documentele Unitatii pentru Crime Majore de la Bagdad, Referatul de arestare preventiva a omului de afaceri arab, intocmit pe baza marturiilor primite de procurorul Ciprian Nastasiu, in capitala Irakului la 21 mai, in cadrul comisiei rogatorii, schiteaza urmatorul scenariu. Omar Hayssam i-a trimis pe cei trei ziaristi in Irak pentru a putea simula o rapire. Potrivit declaratiei lui Al Amin Yousef, fratele lui Munaf, acesta din urma, odata ajuns la Bagdad, i-a spus ca "atat el, cat si ziaristii trebuie sa dispara cateva zile, urmand ca ulterior OMAR HAYSSAM sa vina in Irak sa-i elibereze cu o suma de bani, pentru ca astfel sa apara ca un erou in fata noului guvern al Romaniei". Motivand ca "era ranit, fiind implicat intr-un incident armat, fiind invalid de mana dreapta", fratele lui Omar refuza sa se implice in actiune. Atunci Omar apeleaza la cumnatul sau, Al Giuburi Ibrahim. Documentul Parchetului tine sa precizeze, in efortul de a micsora vinovatia celor doi (rasplata pentru ca au acceptat sa-l dea in gat pe Omar?), ca Munaf a insistat, spunand ca Omar Hayssam "a suportat toate cheltuielile legate de deplasarea jurnalistilor in Irak, respectiv costul vizelor de la ambasade, cheltuielile de transport, cazare etc.". De notat ca marturia asta arunca o lumina aparte asupra relatiei dintre Hayssam si cei trei jurnalisti. La intoarcerea in tara, acestia au cautat sa reduca rolul lui Omar in organizarea calatoriei la aranjarea contactelor lor la nivel inalt la Bagdad. Pentru Omar, cel putin, e vorba de o calatorie in intregime pe banii lui, un soi de favoare facuta jurnalistilor. Ciudat cum jurnalistii nostri, angajati ai unor redactii care puteau plati deplasarea, n-au refuzat aceasta sponsorizare din partea unui controversat om de afaceri. Ciudat cum conducerile redactiilor respective nu i-au intrebat pe ce bani merg. Pentru ca una e sa accepti oferta unui om de afaceri de a merge in strainatate, pentru ca el, doar el, poate sa-ti obtina accesul la o sursa altfel imposibila, si alta e sa mergi pe banii lui. E normal sa te intrebi tu, jurnalist intr-o tara a oamenilor de afaceri care nu se dau in laturi de la nimic pentru a mai da o lovitura: de cand si pana cand l-a apucat pe un om de afaceri o asa de mare grija de presa romaneasca, incat se intereseaza in dreapta si-n stanga ce gazetari ar vrea sa mearga in Irak, il roaga pe Munaf, partenerul sau, sa-si lase balta treburile din Romania si sa-i insoteasca intr-o calatorie riscanta, se zbate sa le faca rost de viza si, pe deasupra, le mai asigura si toate cheltuielile?

Acelasi Document tine sa precizeze ca Munaf "a dorit sa apeleze la persoane deja experimentate, specializate in rapiri din zona BATAWI, dar martorul AL GIUBURI a refuzat acest lucru, spunandu-i ca respectivele grupari sunt foarte periculoase". Lucrurile sunt limpezi. Potrivit intelegerii, la Bagdad trebuia sa aiba loc o simulare de rapire. Pentru ca aceasta simulare sa aiba loc, nu ajungeau neamurile lui Munaf. Trebuia gasita o banda care sa dea cat de cat aparenta unei rapiri. Se intelege ca aceasta banda urma sa puna la dispozitia afacerii logistica necesara: masini, locatie etc. De observat ca Al Giuburi avertizeaza ca bandele din Batawi sunt foarte periculoase. Asta inseamna ca se lua in calcul posibilitatea ca de la o comedie sa se ajunga la o tragedie. Prin intermediul a doi insi, Al Qasir Salam si Omar Jassam, se ajunge la numitul Abdul Jabbar, zis Hajji. Documentele Unitatii pentru Crime Majore de la Bagdad arata ca Munaf, fratele si cumnatul sau au ajuns la o intelegere "cu gruparea unei persoane cunoscute sub numele de Hajji privind executarea actiunii". Procurorului roman Al Giuburi Ibrahim ii declara ca Munaf "a fost foarte insistent in realizarea operatiunii de rapire, convingandu-l ca, daca cei care urmeaza sa-i rapeasca doresc bani pentru a realiza acest lucru, li se va da orice suma vor dori". Se vede clar: cel putin pana aici avem de-a face cu o afacere de o banalitate strigatoare la cer. Ceva in genul celei prin care un barbat gelos tocmeste o gasca de batausi sa-l pandeasca pe cel care-i da tarcoale iubitei si sa-i administreze o chelfaneala zdravana, ca sa-si vare mintile in cap. Precizand, evident, ca nu vrea sa-l omoare. Precizare inutila, deoarece, intre noi fie vorba, nici gasca n-are chef sa intre la puscarie. In Bagdadul plin de bande de talhari, simularea unei rapiri e un lucru mai usor decat chelfaneala administrata pe intuneric unui amorez. Banalitatea afacerii e confirmata si de discursul prezidential. Traian Basescu povesteste cum s-a dus Munaf mai intai la un cunoscut care avea sa-i dea niste bani, cum l-a rugat sa-i tina pe jurnalisti cateva zile la el si cum l-a refuzat cetateanul, pentru ca "fusese student in Romania". De ce a refuzat cunostinta lui Munaf, riscand sa-i ramana dator mai departe cu 5.000 de dolari, suma imensa nu numai in Irak, dar si in Romania? Pentru ca Munaf i-a spus ca-i vorba nu de o gazduire, ci de o rapire. Documentele anchetei de la Bagdad precizeaza: la concluzia ca "operatiunea a fost conceputa in Romania, in vederea executarii in Irak" s-a ajuns si "prin intermediul intalnirilor cu informatorul". Din tonul folosit de Traian Basescu, dar mai ales din refuzarea lui Munaf, se intelege ca fostul student in Romania fusese recrutat de Securitate inainte de 1989. Lucru confirmat de dezvaluirea facuta de France 2 miercuri seara, potrivit careia cel caruia i s-a adresat Munaf e unul dintre studentii irakieni recrutati de Securitate dintr-o vasta retea reactivata acum si care a contribuit la eliberarea lui Florence Aubenas. Nu-i exclus, de asemenea, ca fostul student sa fi fost si informator al Politiei irakiene. Drept urmare, el alerteaza fie autoritatile irakiene, fie autoritatile romane sau, poate, pe amandoua. Avand in vedere ca Munaf s-a dus chiar din primele zile la cunostinta sa, despre planul rapirii se stia la Bucuresti cu mult timp inainte de 28 martie. De ce nu s-a intervenit pentru alertarea jurnalistilor ramane un mister. Putem insa avansa ipoteza ca, daca abia acum Serviciile noastre au aflat de inscenarea rapirii, au lasat-o sa curga, luand masuri ca totul sa fie sub control. Simularea rapirii trebuia sa aiba loc pentru ca Omar Hayssam sa poata deveni Teroristul numarul unu al patriei. Potrivit anchetei de la Bagdad, dupa tocmeala cu banda, s-a trecut la indeplinirea planului:

"Data actiunii a fost convenita de toate partile, astfel ca mai sus mentionatul Muhammad (Munaf - n.n.), cel care era interpretul insotitor al ziaristilor pe timpul sederii lor la Bagdad, i-a condus pe acestia in zona Universitatii, fiind inteles cu membrii gruparii pe care i-a insotit Hajji si Ibrahim intr-o masina Daewoo «Prince», de culoare neagra. Operatiunea de rapire a avut loc, iar ulterior au fost consemnate declaratiile faptasilor care si-au recunoscut faptele".

Referatul de arestare preventiva, bazat pe declaratiile martorilor din cadrul comisiei rogatorii, schiteaza o actiune asemanatoare:

"In urma intelegerii prealabile dintre inculpatul MUNAF MOHAMMAD si martorii AL GIUBURI IBRAHIM, OMAR JASSAM, ABDEL JABBAR (zis "HAGJI") s-a stabilit ca actiunea de rapire sa aiba loc la data de 28 martie 2005 in jurul orelor 19:30 in zona Universitatii, urmand ca masina condusa de AL GIUBURI IBRAHIM sa mearga in fata, iar inculpatul MUNAF MOHAMMAD, impreuna cu jurnalistii, sa se deplaseze intr-un alt autoturism, urmand ca la un semnal dinainte stabilit sa se produca ambuscada si sa fie imobilizati cei trei ziaristi impreuna cu MOHAMMAD MUNAF. In jurul orelor 19:30, masina condusa de MUNAF, in care se aflau ziaristii, a fost blocata lateral de doua autoturisme, iar MUNAF si ziaristii, dusi intr-o directie necunoscuta. Martorii au precizat ca inculpatul MUNAF MOHAMMAD a dorit de la bun inceput sa fie rapit cu jurnalistii pentru a nu fi considerat complice, iar pe de alta parte urma sa asigure justificarea faptului ca rapitorii urmau sa il contacteze pe OMAR HAYSSAM pentru rascumparare si venirea acestuia in Irak".

De parca jurnalistii ar fi fost rapiti de niste extraterestri

Acest scenariu al intamplarii din seara lui 28 martie se bazeaza pe ancheta facuta de autoritatile irakiene, pe declaratiile date de cei implicati atat autoritatilor irakiene, cat si celor romane in cadrul comisiei rogatorii. Neindoielnic, el reprezinta varianta oficiala, varianta potrivit careia in seara respectiva a avut loc simularea rapirii planuite de catre Omar Hayssam. Din acest moment, totul intra in ceata. Nu se sufla un cuvant despre ce s-a intamplat cu jurnalistii dupa ce-au fost dusi "intr-o directie necunoscuta". Despre ce s-a intamplat dupa simularea rapirii ne spune, in schimb, Traian Basescu in discursul sau:

"Se realizeaza rapirea si nu se mai realizeaza in conditiile in care Omar Hayssam sperase ca se poate realiza, printr-o solutie sigura, in casa unui cetatean care nu era implicat in acte de rapire, de terorism. Aceasta este explicatia pe care noi o dam reactiei pe care au avut-o rapitorii, care cer sa se spuna foarte clar ca ei nu au avut revendicari materiale. Mesajul din data de 30.03.2005, facut public de Al-Jazzeera, la ora 23:00, exact asta spune prin vocea lui Marie-Jeanne".

Presedintele, asadar, ne propune urmatorul scenariu. Masinile, pentru ca, potrivit lui Marie-Jeanne, Munaf a fost pus intr-o alta masina, ajung la casa unde ostaticii trebuia sa stea cateva zile, pana cand venea sa-i elibereze Omar. Aici insa, in chip surprinzator nu numai pentru noi, dar si pentru numitul Hajji, alaiul da peste un grup terorist fundamentalist. Grupul care o detine pe Florence Aubenas de aproape trei luni. Grupul care are revendicari politice: retragerea trupelor noastre din Irak. Grupul cu o solida experienta a rapirilor de ostatici, o data ce poate sa faca sa ajunga la Al-Jazzeera, pe cai cunoscute doar de grupurile cu adevarat teroriste, caseta cu carpeta. Grupul care va tine sa declare public, prin caseta difuzata la Al-Jazzeera in seara de 22 mai, ca i-a eliberat pe ostatici la interventia clerului musulman. Tot in chip surprinzator, autorii rapirii simulate, in frunte cu deja celebrul Hajji, merg mai departe cu planul gandit de Omar. A doua zi, Al Qasir Salam il suna pe Omar, interpretand rolul rapitorului care pretinde o rascumparare de 4 milioane de dolari. In noaptea de 29 spre 30 martie, Omar Hayssam apare pe toate posturile tv pentru a anunta ca a fost contactat de rapitori. Presedintele afirma, asadar, ca difuzarea casetei s-a vrut un fel de punere la punct a lui Omar. Jurnalistii insista si ei pe valoarea de drept la replica a peliculei, zicand ca rapitorii s-au enervat rau la aflarea vestii ca li s-au atribuit pretentii materiale, aranjand la iuteala caseta. Noi insa ne amintim ca in seara de 29 martie la toate televiziunile din Romania SMS-urile date de Marie-Jeanne in timp ce era dusa cu masina intr-o directie necunoscuta au ridicat mari semne de intrebare asupra faptului ca rapirea ar fi fost opera unor teroristi autentici. Astfel ca faimoasa caseta din 30 martie poate trece si drept un efort de a ne convinge ca a avut loc o rapire de-adevaratelea. Ramane insa un mister de ce, daca sunt membrii unui grup fundamentalist, gazduitorii, admitand ca banda lui Hajji a tocmit o casa apartinand altei bande, nu se identifica si nu anunta ca vor retragerea trupelor romane din Irak. O vor face, potrivit presedintelui, abia peste aproape o luna, la 22 aprilie, cand catadicsesc sa-si dea si numele. Mai mult, desi ar fi trebuit sa stie procedurile standard ale rapirilor, membrii grupului mesteresc o caseta atipica, marcata de multe stangacii amatoristice. Dupa difuzarea casetei cu carpeta, la discutiile de la televiziunile din Romania se observa ca rapitorii nu au apelat la procedurile standard. Si din nou reactia de la Bagdad e prompta. La 1 aprilie, Reuters difuzeaza fotografiile jurnalistilor, intrand acum in procedurile standard pentru rapirile facute de grupurile fundamentaliste.

Grupul terorist tine cont permanent de ce spune presa din Romania

E doar o parte a unei realitati ce nu-si va dezlega enigma decat, vorba presedintelui, peste 50 de ani. Grupul fundamentalist nu urmeaza o logica proprie. Logica actiunilor sale e dictata de ce se scrie in presa si de ce se vorbeste la televiziunile din Romania despre comportamentul sau. S-a observat in tara ca imaginile din caseta cu carpeta erau prea luminoase, prea profesioniste? Imediat grupul raspunde, facand sa apara la Al-Jazzeera casete filmate dinadins pentru a fi intunecate. S-a observat in tara ca grupul n-are nume? Imediat grupul raspunde cu o caseta in care isi da numele. Un nume de organizatie absolut necunoscuta pana atunci. S-a spus in tara ca pentru eliberarea jurnalistilor s-a cerut o rascumparare? Imediat grupul face sa apara la Al-Jazzeera o caseta in care eliberarea e pusa exclusiv pe seama interventiei clericilor musulmani.

Simtind ca acest dialog la distanta intre presa de la Bucuresti si rapitorii de la Bagdad ar putea starni suspiciuni, Traian Basescu ii arde o explicatie strasnica. Rapitorii primeau in permanenta informatii din Romania! De la cine, domnia sa nu ne spune, desi dezvaluirea acestor complici ai rapitorilor ar fi fost mai mult decat necesara. Pentru a ne asigura ca ei nu zburda cumva in libertate. Gata sa puna la cale cine stie ce nazdravanie pe teritoriul nostru national.

Jurnalistii nostri sustin ca au fost timp de 51 de zile in mainile grupului care a rapit-o si pe frantuzoaica. In mod cu totul si cu totul ciudat, desi e vorba de acelasi grup si de acelasi beci, jurnalistii nostri sunt tratati diferit decat Florence Aubenas. Cu ai nostri, rapitorii sunt mult mai de treaba, dandu-le prajituri si lasandu-i sa susoteasca cu frantuzoaica. Pe frantuzoaica n-o lasa insa sa susoteasca cu ai nostri. De unde putem trage concluzia ca jurnalistii romani au realizat performanta de a susoti cu cineva care tacea tot timpul. Si cu toate acestea, ei au aflat ca-i vorba de celebra Florence Aubenas, rapita cu mult timp inaintea lor!

In Referatul de arestare preventiva, lui Omar Hayssam i se imputa faptul ca prin simularea rapirii "a produs stare de neliniste si teama in randul opiniei publice din Romania". Stim insa de la jurnalisti si mai ales de la presedinte ca, urmare a acestei simulari, jurnalistii au incaput pe mainile unui grup fundamentalist, ca jurnalistii au fost tinuti in conditii inumane timp de 51 de zile, ca viata le-a fost in pericol. Desigur, asa cum spune Traian Basescu, din clipa cand jurnalistii au ajuns in casa unde simulatorii rapirii i-au dus ca sa stea doar cateva zile si, evident, in conditii omenesti, Omar Hayssam a pierdut controlul asupra operatiunii. Din punct de vedere juridic, nu poate fi acuzat ca ar fi patronat si actiunile grupului fundamentalist. Ar fi fost si absurd, o data ce grupul respectiv a rapit-o si a detinut-o si pe Florence Aubenas. Ar fi insemnat ca ditamai Parchetul sa sustina ca Omar Hayssam nu e strain nici de rapirea jurnalistei din Franta. Totusi, din punct de vedere penal, Omar Hayssam ar trebui sa raspunda si de efectele dramatice ale comediei sale. Daca un ins il ameninta pe un altul cu un pistol pentru ca lumea din jur sa se sperie, si amenintatul e chiar impuscat din greseala, insul raspunde penal si pentru asta. Simularea rapirii poate fi asemuita cu aceasta intamplare.

Despre urmarile grave ale simularii, Parchetul nu sufla o vorba. Omar e acuzat doar ca a produs prin simulare o stare de neliniste si de teama in randul opiniei publice din Romania. O acuzatie care se aduce de regula celui care da un telefon ca a pus o bomba la Aeroportul Otopeni, fara s-o fi pus, desigur!

Despre cum a fost intoxicat Le Monde

La ipostaza de Teroristul numarul unu al patriei, atribuita lui Omar Hayssam, ipostaza care a paralizat pe toti cei care l-au sprijinit pe arab in afacerile sale de coruptie, contributia decisiva a avut-o, pe parcursul crizei, dar si dupa aceea, absenta precizarii din partea Celulei de criza ca Omar e implicat doar in simularea rapirii. Printr-o ambiguitate voita, s-a lasat impresia, infirmata de dosarul de la Parchet, ca Omar e responsabil de o rapire adevarata, cu detinerea celor trei jurnalisti timp de 55 de zile. Chiar si acuzatia adusa de oficialitati contribuie la aceasta. Omar e acuzat in chip public de terorism. In realitate, el ar trebui acuzat doar de simularea terorismului.

Nu putem vorbi, oare, de un interes ca omul de afaceri arab sa fie transformat, cel putin in plan mediatic, dintr-un hazliu initiator si coordonator al unei inscenari, care nu i-a iesit, intr-un Terorist fioros? Un interes care ar putea explica si afacerea cu detinerea jurnalistilor nostri impreuna cu Florence Aubenas. In opinia romanilor, jurnalista frantuzoaica a fost detinuta de un grup de rapitori autentici. Prin dezvaluirea ca jurnalistii au stat 51 de zile impreuna cu Florence Aubenas, s-a incercat a se spulbera orice indoiala a romanilor ca suferintele jurnalistilor nostri ar fi fost mai mai decat cele provocate de simularea rapirii. Iata, s-a cautat a se spune romanilor, contrazicand in plan mediatic concluziile anchetei penale, ca ticalosul de Omar e responsabil si de calvarul de 51 de zile din beciul transformat in celula! Din motive lesne de inteles, Florence Aubenas n-a marsat la acest targ. Pentru ca, probabil, i s-a spus de catre Serviciile Secrete franceze ca acesta e pretul salvarii sale cu sprijinul neprecupetit al Serviciilor romane, ea a preferat o forma eleganta de dezmintire. Cu toate acestea, in Romania targul si-a facut efectul. Napustirea celor trei la toate televiziunile pentru a povesti cum au stat in acelasi beci cu frantuzoaica, adaugata faptului ca Florence Aubenas n-a dezmintit ferm, facandu-i mincinosi pe ai nostri, au creat impresia ca jurnalistii nostri au fost prizonierii unui grup fundamentalist. A contribuit la aceasta si uriasele diversiuni mediatice cu aniversarea mineriadei, cu eliberarea lui Cozma, diversiuni care au dat televiziunilor nesperatul prilej de a nu mai aprofunda subiectul trecerii de la o rapire simulata la o rapire autentica.

Nevoia de a-l prezenta opiniei publice pe Omar Hayssam drept responsabil si de detinerea celor trei jurnalisti de catre un grup de rapitori autentici a dus pana si la intoxicarea prestigiosului Le Monde. Citand un asa-zis raport confidential al Serviciilor Secrete romane, ziarul afirma, in editia sa din 14 iunie 2005:

"Rapirea jurnalistilor romani, comandata de la Bucuresti de dubiosul om de afaceri sirian Omar Hayssam (arestat la 5 aprilie), a fost realizata la Bagdad de un grup specializat in rapirea strainilor.(...) Dupa ce i-a rapit, acest grup i-a transferat esalonului superior al unei retele specializate in detentia si vanzarea de ostatici, Brigada Mouadh Ibn Jabal (numele care apare pe caseta din 22 aprilie - n.n.) care o detinea de trei luni pe Florence Aubenas. Luand in serios informatiile din Romania, Le Monde dezvaluie si numele membrilor grupului specializat in rapirea strainilor. Pentru necunoscatori, ele sunt menite sa dea fiori. N-ai vrea sa te intalnesti cu purtatorii lor pe o strada din Bagdad nici in miezul zilei! In realitate, ele sunt numele celor consemnati in dosarul penal al lui Hayssam ca participanti la simularea rapirii: neamurile lui Munaf, intermediarul Omar Jassam si numitul Hajji, dat in ziar fara porecla, doar cu numele de botez, sa credem noi ca-i altul. Culmea dezinformarii din partea Serviciilor Secrete romanesti, primul dintre membrii grupului specializat in rapiri si caruia i se atribuie rapirea din seara lui 28 martie, devenita brusc rapire autentica, e Mahmoud Khaled Al Omar, de origine siriana. Numai ca acesta e fratele lui Omar, cel plecat din Bucuresti, cu sprijinul lui Traian Basescu, la 3 aprilie 2005. Altfel spus, la aproape o saptamana de la rapire. Cum o fi putut participa fratele lui Omar la intamplarea de la Bagdad in timp ce se afla la Bucuresti, numai Serviciile Secrete romanesti ne-ar putea spune! (Va urma)

CITITI MAINE!

Discutii telefonice interceptate dinainte de plecarea jurnalistilor Cum a mintit presedintele in direct si la ora de varf Dintr-un condei presedintele anuleaza tot dosarul lui Hayssam de la Parchet Traian Basescu si Serviciile Secrete - castigatoare din afacere