Nu avusese curajul sa viseze atat de departe. A plecat de la o joaca de copil si a ajuns sa concureze cu greii fotbalului. O calatorie prin viata, cu dragoste, tristete, accidente si semnale. Doamnelor si domnilor, Gica Popescu!
Cand pasii i-au ajuns la raspantie de drumuri, o dragoste l-a calauzit mereu: fotbalul. el este Baciul!
Nu avusese curajul sa viseze atat de departe. A plecat de la o joaca de copil si a ajuns sa concureze cu greii fotbalului. O calatorie prin viata, cu dragoste, tristete, accidente si semnale. Doamnelor si domnilor, Gica Popescu!
Cand a intrat in fotbal visa doar sa ajunga capitanul Universitatii Craiova si al nationalei. "Asta era apogeul viitorului pe care il vedeam eu atunci. In curtea casei, la mine, la Calafat, imi completam singur meciurile si ma puneam capitan. Nici nu stiam ca exista Barcelona... Cel mai mare noroc al meu este acela ca o pasiune, o joaca de copil, m-a facut sa devin celebru. Am castigat bani, nume, absolut tot ce am se datoreaza fotbalului. Cariera mea a fost atat de frumoasa, incat, daca ar fi sa o iau de la capat, as fi in stare sa fac de doua ori sacrificiile pe care le-am facut. Eu am vrut intotdeauna sa fiu cel mai bun. Aveam o competitie uriasa cu Gica, eram prieteni, dar aveam cu el o intrecere sportiva. Stiam ca Gica e un urias si voiam sa ajung ca el! Si am iesit de sase ori cel mai bun fotbalist al anului, in fata lui Hagi."
INTAMPLARI. "De doua ori am trait ceea ce eu am crezut ca sunt semnale ale vietii. Mi-au aratat ca eu sunt lasat pe pamant de Dumnezeu ca sa fiu un tip corect si tot ce-am sa obtin sa fie prin munca. Era prin â86, jucam la Craiova cu Oltul... Eram foarte bun prieten cu Badea. Un director din Craiova, care avea relatii cu Oltul, a incercat sa ne dea bani ca sa pierdem meciul. «Va dau 30 de mii de lei, Gica si Badita, voi sunteti singurii care contati». «Nu vrem, domâle, asa ceva!», am zis. A plecat si a lasat banii la mine in casa.
N-a vrut sa-i ia... Badita n-a jucat, eu am jucat chiar bine, de teama sa nu fiu acuzat de ceva... S-a terminat egal. A doua zi a venit omul si a luat banii inapoi. Imediat eu am plecat la Sibiu cu Zamfir, colegul meu de echipa, si cu sotia lui, insarcinata in luna a saptea. Am facut masina zob. Ne-am ciocnit frontal, dar nici unul n-a patit nimic. A fost un semn. Parca cineva mi-a spus: «Ai grija ca nu cumva vreodata sa faci vreo prostie, ca uite ce se poate intampla». Mereu ma gandesc ca, daca eu as fi luat banii aia, s-ar fi intamplat ceva cu noi atunci. Altadata, tot la Craiova, jucam o partida de rummy cu Adrian Popescu. Am trisat... mai aveam o piatra ca sa inchid jocul. El a facut grand care... am platit de opt ori ceea ce trebuia sa platesc la un joc normal. Si-atunci mi-am zis: «Opaaaaaaa!». A fost un semnal imens. Parca cineva mi-a spus: «A, ai incercat sa faci prostii!? Poftim!».
De atunci am fost convins ca eu sunt lasat de Dumnezeu pe pamant sa-mi vad de treaba mea. Fiecare lucru pe care l-am obtinut, fiecare banut, fiecare trofeu le-am obtinut cu multa munca. Asa a fost si in afaceri, dupa aceea."
JURNALUL NATIONAL MOMENTE. Bucuriile pe care le-a avut in sport sunt incomparabile |
Citește pe Antena3.ro
|
"In â89, la Craiova aveam un meci important cu Pitestiul... Am dat gol in minutul 90 si am castigat. Suporterii au intrat pe teren, m-au ridicat pe brate, iar la iesirea din stadion i-am vazut in fata masinii, culcati pe jos, strigand: «Regele nostru, ori te dai jos ori treci peste noi!». Nu am mai simtit niciodata ca in acea zi dragostea suporterilor. Atat de iubit..."
|