Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imaginea luminoasa a Stupcai, coltisor de lume in care Ciprian Porumbescu isi gasea linistea sufleteasca, deschizand larg fereastrele sa-i intre primavara in casa, a ramas aceeasi. Am vizitat Stupca intr-o zi insorita, iar frumusetea acestor locuri m-a coplesit. Am privit cu luare-aminte casuta cu doua camere si tinda si am ascultat povestea emotionanta, spusa de ghidul nostru si, abia apoi, am realizat cat de mica este aceasta cladire fata de uriasa casa care se gasea in aceasta curte plina de flori si pomi fructiferi, mistuita de flacari cu foarte multi ani in urma. Azi, in imensa curte vegheaza doar o cascioara – folosita odinioara ca bucatarie – si statuia muzicianului, un urias strajer, martor al nemuririi sale...
In toamna anului 1853, in comuna Sipotele Sucevei, in familia preotului Iraclie Porumbescu s-a nascut Ciprian, cel care avea sa incante lumea prin magia sunetelor pe care le-a conturat. La 3-4 ani, cand de obicei copiii abia invata sa vorbeasca bine, Ciprian s-a indragostit de muzica. Prindea cu usurinta tot felul de cantece si le reproducea cu mare precizie. Magia s-a produs in casa parintilor sai, la o claca, atunci cand un lautar al satului zicea cu foc din vioara. Ciprian il urmarea, sorbindu-i fiecare miscare. De atunci nu le-a mai dat pace parintilor pana ce nu i-au cumparat o violina, care i-a fost nespus de draga si nedespartita, in scurta sa viata. Dar marea sa sansa a venit cand avea vreo 7 anisori. A fost intalnirea cu muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg si discipol al lui Chopin, care si-a petrecut cateva veri la Sipotele Sucevei, gazduit fiind chiar de tatal lui Ciprian, paroh al bisericii de aici. Miculi i-a intuit talentul si l-a familiarizat cu notele muzicale. Peste cativa ani, cand preotul Iraclie a fost mutat la Stupca, Ciprian a luat primele lectii de vioara la scoala din Ilisesti, iar mai tarziu, la gimnaziu, la Suceava, a inceput sa studieze pianul si orga. Cand punea mana pe vioara, Ciprian era fenomenal. Cum era sa stea deoparte la manifestarile memorabile de la Putna – organizate de Eminescu si de Slavici? Dupa ce s-a terminat partea oficiala a serbarii, pe pajistea din apropierea manastirii, trubadurul Bucovinei, Grigore Vindireu, a incins o hora cu taraful sau. Cu ochii inlacrimati, ascultandu-si chemarea inimii si a sufletului, copilandrul Ciprian s-a repezit la Vindireu, i-a smuls vioara, continuand cantecul, cu patos. Si ce fericire i s-a citit pe chip atunci cand i-a marturisit parintelui sau: 'Tata, am cantat Daciei intregi!'.
Avea 20 de ani cand mama i s-a stins, iar dorul de ea l-a insotit intreaga viata. Un an mai tarziu si-a luat Bacalaureatul cu brio si s-a inscris la Institutul Teologic de la Cernauti, de altfel important centru muzical. Cum vioara nu mai avea secrete pentru el, Ciprian a devenit maestru si in violoncel si clavir, in timp ce la Seminar studiile sale dadeau roade, prin compozitii exceptionale liturgice. In toamna anului 1875 a fost deschisa Universitatea din Cernauti, astfel ca studentii romani au constituit Societatea 'Arboroasa', dupa numele vechi al Bucovinei, (al carui presedinte a devenit in ultimul an de Seminar). Societatea avea un cor exceptional, dirijat de Ciprian Porumbescu. Pe cand era la Cernauti, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilisesti, de care s-a indragostit. Insa, cum familiile lor erau de confesiuni diferite, nu li s-a permis casatoria. Ca sa-i indeparteze, tatal Bertei si-a trimis fiica in strainatate. Iubirea lor neimplinita i-a insotit insa necontenit pe amandoi.
La putina vreme dupa ce si-a finalizat studiile teologice, in octombrie 1877, membrii 'Arboroasei' au fost arestati, sub acuzatia de inalta tradare, si li s-a inscenat un proces. Ciprian a fost arestat in casa de la Stupca. Canta la vioara cand au venit dupa el. O ploaie rece, mocaneasca, a cazut peste lume, tot drumul, pana la Cernauti, iar apa rece l-a udat pana la piele. Temnita rece si mancarea proasta i-au agravat tuberculoza, iremediabil. Doar vioara, pe care l-au lasat sa o ia in momentul arestarii, i-a mai adus alinare.
Mihai Eminescu, unul dintre cei mai inversunati combatanti in presa vremii, a luptat teribil pentru eliberarea intemnitatilor. Dar zadarnic. Ciprian a iesit din temnita cu moartea in piept. S-a intoars la Universitate la Cernauti si apoi, cu mare greutate, a reusit sa mearga la Viena la studii. De la Viena s-a intors la Brasov, ca profesor de muzica si dirijor la Biserica Sf. Nicolae, unde a compus 'Crai Nou', si a reprezentat-o in 1882, cu un succes fulminant despre care vorbeste intr-una dintre scrisorile sale, regasite in Corespondenta publicata de Muzeul Bucovinei: 'Ieri seara iarasi am serbat un triumf cu concertul meu. N-am mai avut si nu cred ca o sa mai am o seara atat de fericita ca cea de ieri. Sala Redutei – cat e de mare – toata era tixita de oameni (...)'.
De la Brasov avea sa plece spre Italia, de unde s-a intors in tara cu putina vreme inainte de moarte. Desi tuberculoza il macina, cand a pornit spre Italia a sperat ca-i va fi mai bine. 'M-am decis sa ma duc la Nervi s-apoi, daca voi putea si va fi necesar, ma voi duce si in alt loc', ii marturisea surorii sale Marioara.
Pe zi ce trecea tot mai suferind, isi dorea teribil sa cante la vioara. Ii era dor de Stupca si de doina romaneasca... Si-a potolit aleanul atunci cand de acasa i-a sosit violina '(...) Aseara primii iubita-mi violina. Era pe la amurg: far’ a o mai desface din scrin, grabii cu ea, cum numai mi-o adusesera de la posta, la mare. (...) Jos, la albia marii, scot violina din scrinul ei, direg coardele(...) Ma reazem de un pisc de stanca ce strabatea din mare si gandesc ce oare sa cant. «Ah!» imi raspunsei in gand. «Voi canta Doina, sa o auda Mediterana si Mediterana sa o duca Oceanului si sa stie antipozii nostri dincolo ca numai un cantec e coborat din cer, si acela e Doina...(...)»'
Citește pe Antena3.ro
Se spune ca Giuseppe Verdi a fost impresionat de genialitatea lui Ciprian, insa, mai presus de orice succes, gandul muzicianului roman a ramas tot la Stupca lui draga, despre care spunea in 1883: '(...) O, Italie! Frumoasa si dulce mai esti! Ah! Dar ce folos? Nu plateste toata frumusetea si dulceata ta cu o ceapa fripta daca, colea, peste gard, nu ma pot sui la Stupca! (...)'
6 iunie 1883. La Stupca, in casa parohiala, Ciprian s-a stins, soptindu-i amar Marioarei: 'Sa nu lasati muzica mea sa moara!'.
Azi, pe langa casuta de la Stupca, intr-un conac boieresc, se afla Muzeul 'Ciprian Porumbescu', unde se pastreaza violoncelul si husa viorii sale pierdute. 'Balada', impresionanta compozitie a lui Ciprian, rasuna pana la mormantul pe care, asa cum i-a fost dorinta regasita in ultima strofa din 'Cantecul tricolorului', culorile drapelului romanesc au fost asezate pe cruce: ' Iar cand, fratilor, m-oi duce/ De la voi si-o fi sa mor/ Pe mormant atunci sa-mi puneti/ Mandrul nostru tricolor'.
