Domnule ministru...

de Jurnalul National | 17 Oct 2007 • 00:00

In memoriul lui Valentin Ceauşescu, adresat ministrului Justiţiei, este ezumată Drama unui om apăsat de numele pe care il poartă.

In memoriul lui Valentin Ceauşescu, adresat ministrului Justiţiei, este ezumată Drama unui om apăsat de numele pe care il poartă.

Mă numesc Valentin Ceauşescu, domiciliat in Bucureşti, Str. Drobeta nr. 19A, ap. 23, Sector 2, mă adresez Dumneavoastră pentru a primi răspuns la memoriul depus la cabinetul Doamnei Ministru R. Stănoiu in 2002 prin care contestam ordonanţa din 7.03.2002, emisă de Parchetul CSJ şi in care prezentam numeroasele abuzuri pe care le-am suferit. Singurul răspuns a fost o notificare prin care eram anunţat că plăngerea mea a fost remisă instituţiei incriminate şi că voi fi inştiinţat de soluţia adoptată!

Deoarece in momentul de faţă sunt in fază finală două procese civile care pot fi influenţate de lipsa de cooperare (de fapt o continuare a abuzurilor) a autorităţilor romăne, vă cer să interveniţi energic şi prompt pentru a soluţiona situaţia.

Am să reamintesc pe scurt care sunt faptele:

Din data de 25 dec. 1989 am fost reţinut la unităţi militare din vecinătatea Bucureştiului fără să fiu invinuit legal (prezentarea mea forţată, cu cătuşe, la TVR, nu poate trece drept aşa ceva ci doar un abuz in plus).

In data de 24 ianuarie am fost acuzat de subminarea economiei naţionale, dosar de care s-a ocupat un singur procuror militar (actualmente avocat).

Am fost eliberat la sfărşitul lunii august 1990 din spitalul penitenciarului Jilava unde fusesem internat.

Menţionez că pănă in aprilie 1990, cănd am fost mutat in arestul de la Rahova, nu am avut nici un contact cu reprezentantul meu legal.

Procesul care trebuia să aibă loc in 1990 s-a amănat sine die, dar prin disjungerea cauzelor am fost trimis in judecată iniţial pentru complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, ulterior (după prima şedinţă la CSJ) ca parte civilmente responsabilă. Cauza a fost iniţial judecată de secţia militară a CSJ. La recurs, CSJ respinge acţiunea civilă şi dispune ridicarea măsurilor asiguratorii prin sentinţa nr.128 din 11 oct.1991. In fapt abia in 1993 am fost inştiinţaţi de incetarea urmăririi penale in privinţa complicităţii la abuz in serviciu de către Secţia Militară a Parchetului, căt despre ridicarea măsurilor asiguratoriiâ¦

In 1993 dosarul de urmărire penală privind subminarea economiei naţionale este transferat Secţiei Penale a Parchetului General şi abia prin Ordonanţa din 6 ian. 1996 (25/P/Sp/1993) suntem scoşi de sub urmărire penală in această cauză şi se dispune restituirea bunurilor. Acest lucru nu s-a făcut nici azi deoarece direcţia Muzeului Naţional de Artă a refuzat să execute ordonanţa, iar Parchetul, după o incercare de executare rămasă fără rezultat, m-a sfătuit să mă adresez instanţei, ceea ce am şi făcut, motiv pentru care mă aflu şi acum in litigiu.

In 1998 am revenit cu o plăngere la Parchetul General ca urmare a unor poziţii luate in presă de către fostul procuror general S. Moisescu şi Direcţia Muzeului, care-şi exprimau indoiala că unele bunuri nu mi se cuvin. In toţi aceşti 6 ani de proces, Muzeul a refuzat să precizeze in instanţă orice revendicare cunoscănd implicaţiile penale ale unor afirmaţii false, dar a incercat să influenţeze, prin presă sau direct prin declaraţii neverificate, hotărările Parchetului General.

In 1999, urmare a plăngerii mele din 1998 (remisă şi Ministrului Justiţiei şi Preşedenţiei) s-a emis o nouă ordonanţă prin care se infirmă cea din 1996 şi eram anunţat că se dispune incetarea urmăririi penale faţă de "complicitate la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor" deoarece a intervenit amnistia. "Totodată se iau unele măsuri de confiscare specială a bunurilor provenite din infracţiune".

Cred că nu este nevoie să subliniez ridicolul acestei decizii - amnistia intervenise in 1990, iar invocarea ei prin redeschiderea cazului in 1999, fără a fi audiaţi, fără a se prezenta probe sau o expertiză, sunt fapte de o mare gravitate cu atăt mai mult cu căt de dosar s-a ocupat procurorul I. Picioruş, care era acuzat de sora mea (aşa cum am aflat intre timp) de sustragere de obiecte din locuinţa sa in timpul percheziţiilor din 1990.

E cazul să reamintesc că, deşi ne aflăm la dispoziţia autorităţilor (in condiţiile amintite) nu am fost de faţă la nici o percheziţie şi că abia in 1996 am primit copii ale proceselor-verbale.

In urma memoriului adresat Ministrului Justiţiei de la acea dată s-a dispus verificarea ordonanţei şi in 2000 s-a emis o nouă ordonanţă care revenea la dispozitivul celei iniţiale din 1996.

Totuşi, in urma numirii in funcţia de Procuror-Şef la Secţia de Urmăriri Penale şi Criminalistică a incriminatului I. Picioruş s-a emis o nouă revenire la revenire (in 2001) şi ulterior o susţinere a acesteia in 2002. In acel moment am intervenit cu memoriul menţionat la Dna Ministru, dar, aşa cum spuneam, nu am primit nici un răspuns.

Cum nu am primit nici un răspuns din partea Parchetului la plăngerea penală din 2002 cu privire la inculparea in cauza inventată de Parchetul General a fratelui meu Nicu Ceauşescu, decedat in 1996 (a cărei copie o anexez).

Cu ocazia transmiterii proceselor-verbale către instanţă, in urma cererii noastre, am constatat schimbarea numerotării unor pagini faţă de cele prezentate iniţial, modificare ce a apărut după intervenţia in dosar a aceluiaşi I. Picioruş.

In toată această perioadă de 15 ani Parchetul General nu a verificat dacă bunurile indisponibilizate prin acuzaţia adusă sunt incă in custodia muzeului şi dacă autenticitatea lor este cea de la preluare.

In concluzie constat că:

singura incercare a Parchetului General de a mă(ne) inculpa sub o formă sau alta intr-o acţiune juridică a fost demontată incă din 1991 prin sentinţa sus-menţionată;
acuzaţia de "abuz in serviciu contra intereselor persoanelor" este amnistiată din 1990;
măsurile de "confiscare specială" pentru bunurile obţinute in urma acestei "infracţiuni" sunt lovite de nulitate şi abuzive;
răspunsul Parchetului General la cererea mea de a justifica confiscarea sau returnarea unor tablouri in patrimoniul muzeului nu este relevantă şi constituie (in condiţiile menţionate) o incercare de fraudă şi/sau un abuz in serviciu;
solicit să se investigheze motivele legale pentru care au fost luate aceste măsuri abuzive, căt şi implicarea unor persoane din conducerea Parchetului şi/sau a Muzeului;
singura acuzaţie care mi se mai poate aduce este cea de subminare a economiei naţionale, pentru care sunt pregătit să răspund, indiferent de intervenţia amnistiei care ii exonerează pe toţi cei care au comis cu adevărat crime in această perioadă;
există in mod evident o dorinţă de a evita aducerea in instanţă a acestui dosar iniţiat de decizia politică de a justifica post mortem şi post factum acuzaţia de "subminare a economiei naţionale", a macabrului simulacru de "proces" din 25 decembrie 1989, prin extiderea sa firească la "complici" (printre care mă număr);
se constată, după 1998, o acţiune concertată intre instituţii ale statului pentru a preveni o verificare corectă a cererilor mele care poate fi explicată, fie prin interesele convergente ale unor indivizi care au comis infracţiuni, fie printr-o dorinţă a autorităţilor de a mă "pedepsi" evitănd un proces public;

Domnule Ministru, revin prin prezenta plăngere la contestarea Ordonanţei din 7.03.2002 depusă la Ministerul Justiţiei şi vă cer, ca in virtutea atribuţiilor pe care le aveţi, să dispuneţi verificarea de urgenţă a celor sesizate de mine şi luarea măsurilor legale ce se impun.
In cazul unei soluţii ce mă incriminează, cer ca dosarul să fie trimis in instanţă pentru a-mi putea apăra drepturile.

Cer să-mi fie comunicate in termenele prevăzute de lege răspunsurile la cele sesizate şi, pentru a evita intărzierea, am să depun o copie a plăngerii şi procurorului general.