Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A sosit şi 24 februarie, o zi cu o semnificaţie aparte în calendarul popular românesc. Astăzi este Dragobetele, altfel spus Ziua Îndrăgostiţilor la români. Sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Dragomir cel beat de dragoste sau de Cap de primăvară ori Dragomiru Florii, ultimele nume fiind cam nepotrivite anul acesta, când iarna încă îşi face de cap şi nu are nici un gând să facă loc primăverii. Se spune că, de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri şi ciripesc, îşi aleg perechea şi încep să-şi construiască, tot în această zi, cuiburile.
Despre minunatele obiceiuri, din păcate, unele dintre ele pierdute cu trecerea anilor, ne-a vorbit conf. dr Paula Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti": "Dragobete este mai ancorat în tradiţia zeilor antici ai dragostei – bărbat chipeş şi năvalnic (uneori reprezentat chiar de planta numită popular ,,Năvalnic", cu multe proprietăţi terapeutice care fac aluzie la dragoste), un "zburător cu plete negre" care bântuie visele celor îndrăgostiţi, la început de primăvară, când natura însăşi reînvie, ursul iese din bârlog căutându-şi pereche, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria vieţii renăscute după tenebrele iernii celei sterpe. Entitate mitologică asemănătoare lui Cupidon, Dragobete se consideră a face parte din multitudinea de zeităţi păgâne care populau spaţiul balcanic şi danubiano-pontic, unde era şi protector al animalelor, dar şi al iubirii celor care se întâlnesc şi se logodesc, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.
Încă de dimineaţă, tinerii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, se întâlneau odinioară în centrul satului sau în faţa bisericii şi, dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor şi a altor plante miraculoase. "Fetele strângeau viorele şi tămâioare, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.
În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor", mai spune conf. dr Paula Popoiu.
Se mai spune de asemenea că Dragobete ar fi fost fiul Babei Dochia şi este considerat uneori ca făcând parte din zeităţile dacice, locale, patron al tinerilor îndrăgostiţi. "Dragobete – adaugă doamna Paula Popoiu – era şi patron al bunei dispoziţii: tinerii petreceau acum la o casă, în limitele unei morale desăvârşite, fetele se înfruntau cu acuzaţii de farmece făcute pe ascuns pentru atragerea iubiţilor, dar totodată se rosteau jurămintele iubirii, Dragobete fiind de multe ori punct de plecare pentru viitoarele căsnicii. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge. Dar Dragobete era şi un fel de «naş cosmic» al păsărilor de pădure, din moment ce se credea ca acestea începeau să se împerecheze şi să-şi clădească cuibul. Se credea, de asemenea, că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelşugat. În această zi, oamenii nu munceau, doar îşi făceau curăţenie prin case".
Citește pe Antena3.ro
