Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Foarte aproape de București, într-o comună din județul Dâmbovița, magazinul din centrul satului este aproape plin, cu două săptămâni înainte de data la care se plătesc pensiile și salariile localnicilor. Oamenii trebuie să aștepte până plătesc, pentru că produsele se înregistrează pe case de marcat separate. Unii sunt nemulțumiți, dar n-au încotro. Drumul până în oraș e lung, afară e prea cald pentru a merge cu microbuzul la cumpărături, iar la hypermarket oricum nu se poate lua nimic pe datorie.
Este și unul dintre puținele magazine care vând și țigări. Dacă vrei să cumperi țigări și înghețată, se trec pe o casă de marcat, iar pentru restul cumpărăturilor se folosește alta. Procedurile durează mai mult decât până acum, iar la casele de marcat lucrează patroana magazinului, pentru că nu a avut timp să-și instruiască angajații să înțeleagă toate mecanismele antifraudă tehnologizate pe care le-a adus anul 2024.
Patronii fac munca angajaților
„Prefer să stau eu la casele de marcat, pentru că mi-au plecat jumătate din angajați, am luat oameni noi și nu se descurcă aici. Și clienții sunt cam supărați, pentru că nu înțeleg de ce trebuie să aștepte mai mult, dar n-am avut altă variantă, pentru că anul trecut aproape ne-au sufocat noile reguli. Ca să înțelegeți de ce batem pe case diferite produsele, vă explic ce s-a-ntâmplat: înainte veneau distribuitorii și aduceau marfă, noi puteam plăti marfa cu banii din încasări, cash, iar până la finalul lunii ne reglam cu toate plățile, dar acum vin cei cu țigările și cer banii, pentru că la ei în sistem văd că li s-a vândut marfa. Eu n-am de unde să-i dau banii, pentru că dimineață mi-au mai venit doi distribuitori și le-am făcut plata. Dar au venit firmele de distribuție cu o soluție: să-și bage ei casa lor de marcat și mie să-mi plătească un comision, la vânzare. La fel e și la-nghețată. Anul trecut nu mai puteam să iau înghețată, pentru că nu reușeam să fac plata la distribuitor, când venea să aducă marfa. Acum a venit distribuitorul și se ocupă el de aprovizionare, când se golesc frigiderele, vede în sistem când trebuie să aprovizioneze, încasează direct banii prin casa lui de marcat și mie-mi dă comisionul. Am scăpat de bătaie de cap și chiar am vândut de trei ori mai bine decât până acum”, explică patroana magazinului.
Nu-și mai pot gestiona banii
Antreprenoarea din mediul rural mai povestește că e foarte greu să se descurce cu e-Factura, dar mai greu va fi cu e-TVA-ul și cu noile norme introduse prin lege. Nu pentru că ar vrea să facă evaziune fiscală, ci pentru că fiind mic întreprinzător nu are suficient „cash-flow”, pentru a asigura aprovizionarea cu toate tipurile de mărfuri de care este nevoie. Dacă putea amâna plățile pentru unele facturi, folosind banii din vânzări, pentru a le achita cu întârziere, se putea descurca mai bine.
„Acum comand marfa și în momentul în care mașina pleacă de la distribuitor, el trebuie să transmită în sistem e-Factura. Mie-mi vine mașina cu marfă perisabilă, afară sunt 40 de grade și eu trebuie mai întâi să verific dacă a fost înregistrată e-Factura și abia apoi pot să primesc marfa. Dar dacă sistemul nu funcționează – ceea ce se întâmplă frecvent – eu nu am voie să bag marfa în magazin. Eu rămân fără aprovizionare și dau faliment, pentru că nu pot să le explic clienților cu ce probleme ne confruntăm, iar distribuitorii rămân și ei cu marfa nelivrată și li se strică, deci ajung și ei la faliment, în cel mai scurt timp. Dacă statul ne bagă pe toți în faliment, nu știu de unde vor mai colecta bani să-și plătească salariile, dar probabil că nici nu s-au gândit la asta”, mai spune antreprenoarea.
Sistemul electronic e mai mereu blocat
Deși legea specifică faptul că e-Factura se va emite în 5 zile, blocajele din aprovizionarea cu mărfuri se produc pentru că magazinele sunt obligate să respecte regula emiterii e-Facturii înainte de a primi marfa, totul depinzând de un sistem electronic aproape nonfuncțional. Deși toți cei care se confruntă zilnic cu aceste situații au încercat să explice care sunt problemele, se găsesc încă foarte mulți politicieni care preferă să-i acuze pe antreprenorii români că sunt refractari la nou și refuză tehnologia sau că intenția lor e aceea de a face evaziune fiscală – fără măcar să încerce să înțeleagă realitatea din teren.
Tot despre neînțelegerea realității românești este vorba și în legătură cu vânzările „pe caiet”. Metoda s-a răspândit în România încă de la începutul anilor 90, când inflația a crescut brusc și cei mai mulți români nu și-au mai putut permite să-și cumpere nici măcar mâncare. În mediul rural, unde comerciantul își cunoaște vecinii, s-a inventat această metodă de a vinde pe datorie, până la data la care omul primește pensia sau salariul și poate achita ce a cumpărat în luna respectivă.
Dacă magazinul nu vinde, dă faliment. Dacă omul nu cumpără mâncarea de care are nevoie sau alte produse, inclusiv cele de igienă, întreaga societate se degradează, existând inclusiv riscul de creștere a șomajului și a criminalității – pentru că oamenii nu se mai pot duce la muncă și tensiunile sociale cresc, ajungâdu-se la violență. Problemele sociale derivă din cele economice, iar statisticile arată că întotdeauna creșterea criminalității în anumite comunități poate fi explicată pe baza scăderii nivelului de trai.
De ce se vinde „pe caiet”
Teoretic, cei care nu au bani să-și cumpere anumite bunuri de care au nevoie la un moment dat ar putea face credite. Practic, cei mai mulți români care cumpără mâncare „pe caiet” nu pot face credite și oricum nu le-ar rezolva problema decât pentru o scurtă perioadă. Așa că a rămas valabilă metoda împrumutului de la comerciant, prin metoda vânzării „pe caiet”.
Dacă legislația fiscală nu s-ar fi schimbat, metoda „caietului” s-ar fi putut păstra așa cum a funcționat aproape 3 decenii. Acum e mai complicat, dar unii antreprenori au găsit metode pentru a o duce mai departe.
„Pe mulți dintre cei care cumpără „pe caiet” îi cunosc. Prefer să plătesc eu marfa, să înregistrez plățile în contabilitate și să aștept să vină cu banii, când își iau pensia sau salariul, decât să-i las să moară de foame. Dar asta presupune să am eu suficienți bani. Înainte puteam rezolva problema din ce încasam și totul se putea regla într-o lună. Mulți rămân fără niciun ban în casă a doua zi după ce au luat pensia. Abia le ajung banii de medicamente și de facturi, de la o lună la alta. Cei de la guvern nu înțeleg ce probleme avem toți, în țara asta. Au impresia că suntem mai hoți decât ei și nu vrem decât să facem evaziune fiscală. Nu e nicio evaziune și nici eu, dacă plătesc în locul clienților mei și recuperez apoi banii de la ei nu înseamnă că fac vreo infracțiune sau camătă, pentru că nu le iau niciun comision. Doar îi ajut pe ei să cumpere și pe mine mă ajut să nu dau faliment. Uite, de exemplu, săptămâna trecută a venit o nepoată și nu mai avea suficienți bani pe card. I-am plătit cu cardul meu și mi-a trimis banii după câteva zile, în cont. Putem spune că am ajuns la faza pe e-caiet și statul ar trebui să ne lase să funcționăm, așa cum mai putem, ca să nu plecăm toți la muncă în străinătate, să-i lăsăm singuri în Guvern și-n Parlament”, mai spune antreprenoarea.
Atunci când s-au scris și s-au votat noile legi fiscale, de dragul digitalizării cu orice preț, nici măcar nu s-a făcut un studiu real de impact asupra economiei României, luând în calcul situația din mediul rural și din micile orașe, unde micile afaceri se mențin, de peste 30 de ani, doar prin aceste metode. Cei mai mulți locuitori de la sate nu-și permit nici să împrumute bani de la bănci, nici să meargă la cumpărături în orașele mari, la hypermarketuri, depinzând de magazinele mici din localități.
Nu s-a ținut cont nici de faptul că România a înregistrat cea mai mare creștere economică din UE, în ultimul an, având la bază comerțul, nu producția. Același tip de problemă s-a creat și la introducerea așa-zisului sprijin pentru populația săracă din România, prin „cardul sărăciei”, la început având contracte cu firmele emitente ale cardurilor doar câteva magazine mari – până s-a ajuns la concluzia că exact publicul țintă al „sprijinului guvernamental” este cel care nu se poate deplasa să-și cumpere alimentele de la acele magazine.
O bătrână sau un bătrân de 80-90 de ani, dintr-un sat izolat, nu s-ar putea duce la cumpărături la 30-40 de kilometri, ca să folosească suma fabuloasă de 250 de lei o dată la două luni, să-și cumpere mâncare. Dacă ar lua taxiul – ceea ce nici nu prea există la sate – ar da cam aceeași sumă doar pe transport, dar nu ar putea folosi banii de pe „cardul sărăciei”. Acești oameni abia se pot deplasa până la cel mai apropiat magazin din sat. Dar și în acel caz au trecut aproape 5 luni până s-a găsit o soluție de remediere a situației create inițial de către cei care au conceput mecanismul fără să înțeleagă realitatea.
Noua legislație ignoră particularitățile diferitelor domenii de activitate sau practici comerciale
Și agențiile de turism trag un semnal de alarmă și cer Guvernului să amâne noile legi fiscale, mai ales e-TVA, pentru a nu falimenta activitățile economice din acest domeniu. „Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) susține necesitatea amânării termenului pentru implementarea e-TVA. Companiile vor trebui să aloce resurse pentru conformarea cu noile cerințe, ceea ce va crește costurile operaționale și va afecta competitivitatea pe piață. Sistemul RO e-TVA va dubla raportările, fără a aduce beneficii semnificative în combaterea evaziunii fiscale, deoarece datele necesare sunt deja furnizate prin Declarația 394”, cere ANAT.
Reprezentanții mediului de afaceri spun că se ignoră particularitățile diferitelor domenii de activitate sau practici comerciale. „Există o serie de elemente de practică contabilă specifice anumitor operațiuni derulate în cadrul companiilor care nu se regăsesc în datele colectate de ANAF prin diferitele formulare și sisteme puse la dispoziția contribuabililor, situații care se întocmesc manual și nu pot fi generate automat. Totodată, există domenii de activitate care au o contabilitate specifică, și aici vorbim chiar de agențiile de turism, pentru care Codul Fiscal reglementează regimul special de TVA, astfel că pentru acești contribuabili va fi imposibil să corespundă situațiile generate automat cu cele raportate de contabili”, mai arată membrii ANAT, spunând că este nevoie de un mecanism eficient pentru recuperarea TVA neîncasat de stat, dar nu acesta.
Asemenea, contabililor, agențiile de turism cer un dialog constructiv între autorități și mediul de afaceri, pentru a găsi soluții echitabile și pentru a asigura o implementare eficientă a e-TVA.
