Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Songul a fost viaţa lui Ioan Luchian Mihalea. Nu este o deducţie, ci o confirmare venită pe mai multe căi, de la cei care l-au cunoscut. "Măi, n-aţi fi nimic fără mine... Dar nici eu n-aş fi nimic fără voi!", le-a zis dirijorul Oanţă tinerilor din grupul său coral.
Dinastia Song-ului ⢠Camaradul  ⢠Mentorul  ⢠Ultima repetiţie  ⢠Prietene!  ⢠Suferea cumplit  ⢠Profuâ Minisong  ⢠Intre Caruso si Mr. Bean ⢠Intămplări cu Song ⢠Regizorul-vănt  ⢠Urecheată de Oanţă  ⢠Sub pază...  ⢠Cerberii comorii  ⢠Compromisul Morunului  ⢠Cu tupeu!  ⢠In drum spre casă  ⢠Castelul din parc  ⢠Amintiri smulse din suflet  ⢠Există doar o zi  ⢠Suntem datori să-i mulţumim  ⢠A fost ucis de două ori ÂIrepetabil
De ce o Ediţie de Colecţie dedicată unei personalităţi se identifică, in cazul de faţă, cu povestea unui grup coral? Simplu: Song-ul a fost viaţa lui Ioan Luchian Mihalea. Nu este o deducţie, ci o confirmare venită din multe părţi, de la cei care l-au cunoscut.
"Fragil, romantic, patetic şi iconoclast, era un artist in adevăratul sens al cuvăntului - mărturiseşte Ioana Bogdan. Nu suporta nedreptatea, inegalitatea şanselor de afirmare. Se străduia să dăruiască celor din jurul lui căt mai multe bucurii artistice. Multe dintre nemulţumirile lui erau reale, fiind greu de potolit! Vocifera dur in faţa mediocrităţii tămpe şi in faţa imposturii, indiferent de unde veneau ele."
Ioan Luchian Mihalea este un artist care şi-a depăşit predestinarea. Tot ce i-a fost scris s-a indeplinit cutremurător şi prematur (aşa ni se pare nouă). A reuşit să se salveze prin arta sa şi prin declanşarea unui fenomen unic in Romănia. Fără el, Song-ul n-ar fi putut exista, aşa cum fără el aproape că a dispărut. Au rămas aceiaşi oameni, cu acelaşi talent, dar nu pe scenă. Sunt exact cum i-a invăţat Oanţă (aşa cum ii zic şi astăzi prietenii), insă ceea ce le lipseşte este Oanţă! Ioana Bogdan ne dă şi explicaţia: "«Perioada Oanţă» revine in memorie ca un vis splendid, irepetabil, ca şi adolescenţa".
Spuneam la inceput că Ioan Luchian Mihalea şi-a depăşit predestinarea. Poate că nu.
Poate că, de fapt, şi-a onorat predestinarea de a lăsa ceva după el. Zgura păcatelor pămănteşti şi cutremurătoarea moarte au fost doar nişte accidente.
Cine iubeşte şi lasă
Sărba tot pe loc
Katiuşa
Kalinka
