Emo ia lumină de la Schitul Darvari

Schitul Darvari este un lăcaş de cult descris simplu de Nicolae Steinhardt, care s-a botezat aici după ieşirea din închisoare: "Nu poate să nu atragă prin graţia, micimea şi liniştea lui tupilată". Noaptea Învierii scoate schitul din liniştea lui.

Darvari a atras acum sute şi sute de oameni, făcând ca micimea să-i iasă în evidenţă. Şantierul din curtea schitului a strâmtorat şi mai mult suprafaţa menită să-i primească pe cei veniţi să ia lumină. Bisericile devin şi ele o scenă a lumii bucureştene pe care urcă şi buni, şi răi, şi tineri, şi bătrâni, mai tot ce formează fauna Capitalei.

Prin dangăt de clopote şi frânturi de slujbă - staţia mergea cu pauze - observi ceea ce te împiedică să intri în atmosfera de pioşenie a Învierii. Lângă mine, un grup de tineri cu semne de "emo" - cercei prin nas, păr claie - îşi vorbeau tare între ei, stabilind programul de după slujbă. Erau agitaţi că nu apăruse cel responsabil să aducă lumânările grupului. S-au pus pe telefoane - fiecare avea câte două, mai îşi trăgeau o poză, un ghiont şi cel mai agitat dintre ei ţintea freza celorlalţi.

Două fâţe erau căzute în extaz de poante. Sosirea lumânărilor i-a mai calmat. Priveau însă cu teamă spre un câine adus de stăpân la Înviere. Era un Basset, lungit pe covorul firav de gazon, care devenea uşor nevos la dangătul de clopot, dar şi la bliţurile fotografilor emo.

Doamna cu căţelul îşi scosese patrupedul în lume, probabil aşa cum câţiva fiţoşi încercau cu nesimţire să-şi bage maşinile pe îngusta Stradă Darvari, rămânând evident înţepeniţi. Grădina lui Dumnezeu este într-adevăr mare şi mă miram cum încap atâtea într-o mică biserică din centrul oraşului. Mai cu un mârâit, mai cu o poantă fără haz, slujba avansează şi aud "Hristos a Înviat!".

Un murmur, apoi un răspuns din partea mulţimii "Adevărat a Înviat!". Cântăm cu toţii - emoiştii sunt copleşiţi şi tac. Tac până vine Lumina.
Nu prea pot să o ia, lumânările erau nişte mici lampioane nefuncţionale, greu de aprins. Sar cu gura pe responsabil, dar puştiul se scuză - le-au luat de la "O.K." şi au zis că-s "O.K.!". Singura poantă bună emisă de grup. Lumea începe să plece. Curtea schitului parcă se lărgeşte. Puştii au plecat la club, doamna cu căţelul spre coteţ şi restul cu drumul lui.

La Darvari, în Noaptea Învierii înţelegi mai bine spusele lui Iorga. "Fiecare loc de pe pământ are istoria lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi."