"Era văzut ca un mare maestru"

Pe domnul Laurent Aubert, doctor în antropologie, muzeograf la Muzeul de etnografie din Geneva, l-am întâlnit acum ceva vreme la Bucureşti, la Muzeul Ţăranului Român.

Pe plan internaţional  Laurent Aubert este cunoscut drept continuatorul operei etnografice pe care Constantin Brăiloiu a dus-o în capitala ţării cantoanelor. Povestea elveţiană şi apoi universală a lui Brăiloiu a început în 1943, când,  anticipând evoluţia evenimentelor politice din ţară s-a hotărât să rămână la Geneva.

În acelaşi an l-a cunoscut pe Eugène Pittard, directorul Muzeului de etnografie, iar în 1944 cei doi au avut ideea de a crea "Arhivele internaţionale de etnologie" pentru că, până atunci, arhiva fusese fie regională, fie, cel mult, naţională. Punctul de plecare l-a constituit materialul românesc al lui Brăiloiu, reprezenta în mare parte copii ale unor înregistrări lăsate de cercetător în ţară. Astfel au apărut "Arhivele Internaţionale de Muzică Populară."


ÎNREGISTRĂRI
La  25 de ani de la moartea lui Brăiloiu (1958) Laurent Aubert, pe atunci tânăr colaborator al Muzeului a reuşit să obţină aprobarea directorului Louis Necker de a scoate la lumină înregistrările şi arhivele muzicologului român.  

"Discurile s-au degradat întrucâtva şi în toţi acei ani nu a existat nici un succesor desemnat al lui Brăiloiu. În 1974, l-am abordat pe cel care era atunci directorul muzeului şi i-am propus să facă ceva cu arhiva. Am fost refuzat pe motiv că aceasta nu ar fi interesat pe nimeni iar dacă am fi organizat seri muzicale... ar fi venit prea multă lume la muzeu. După alţi zece ani, a venit un nou director, Louis Necker, un mare amator de muzică. El a descoperit arhivele lui Brăiloiu în dulapuri, a descoperit şi scrisorile mele către fostul director..."

Una dintre primele realizări ale lui  Aubert a fost să copieze pe vinil cele 40 de discuri ale lui Brăiloiu care alcătuiau "Colecţia Universală", cu toate textele şi fotografiile originale. "În paralel, îşi aminteşte Aubert, Brăiloiu  făcuse o serie de treisprezece discuri cu muzică elveţiană populară. Le-am transpus şi pe acestea pe vinil şi am publicat cele două reeeditări ca şi cum ar fi fost el cel care ar fi făcut-o. Am trimis aceste colecţii la o listă de douăsprezece mii de adrese din lume, la institute şi la universităţi. A fost un adevărat eveniment."


EXPOZIŢIE
Aubert este şi cel care a înfiinţat muzeul "Constantin Brăiloiu" iar  în anul 2008, cu prilejul împlinirii a cincizeci de ani de la moartea maestrului, Aubert a organizat la Geneva o amplă  expoziţie dedicată acestuia şi a coordonat editarea unui volum colectiv despre opera şi influenţa etnografului român.

Despre experienţa elveţiană a lui Brăiloiu, Aubert nu are amintiri personale. "Aveam nouă ani când a murit", ne-a declarat el şi a adăugat că a reuşit în schimb să-i reconstruiască personalitatea din discuţiile cu discipolii săi direcţi şi din mărturii ale unor personalităţi care l-au cunoscut realmente.

"În Vest, Brăiloiu a fost primit ca un mare maestru. La Paris, de pildă, a fost primit foarte bine la «Musée de l'Homme» unde cu mare frecvenţă i se organizau seri de conferinţe. Toţi etnomuzicologii din generaţia anterioară mie au urmărit cu interes prelegerile sale. Din câte ştiu l-a întâlnit chiar şi pe Claude Levy-Strauss care ar fi spus că intelectualul român era unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-a întâlnit vreodată.

La rândul său, Bela Bartók îl cunoştea foarte bine şi a spus că Brăiloiu este maestrul său în etnomuzicologie. Sunt, într-adevăr, texte de Bartóck din care reiese că atunci când i-a cunoscut opera, el şi-a schimbat metoda de transcripţie şi de ana­liză sub influenţa lui Brăiloiu."