Eroii necunoscuti

De fiecare data cand se anunta ca vin apele, toate camerele de filmat se ingramadesc sa surprinda cat mai multe lacrimi, cat mai multe eli-coptere cu autoritati. In tot acest timp, soldatii raman in penumbra - oameni care traiesc in iadul de apa pentru ca optimismul debordant al guvernantilor sa aiba acoperire. Soldatii nu plang niciodata. (fotoreportaj de Bogdan Iurascu)

Mi-e somn, mi-e somn, mi-e tare somn /Sunt "pufarin" si vreau sa dorm!

FOTOREPORTAJ de BOGDAN IURASCU

MOBILIZARE. De patru saptamani, soldatii construiesc dig dupa dig, in vreme ce sinistratii isi plang casele daramate

De fiecare data cand se anunta ca vin apele, camerele de filmat se ingramadesc sa surprinda lacrimi si autoritati. In tot acest timp, soldatii raman in penumbra. Oameni care traiesc in iadul de apa pentru ca optimismul debordant al guvernantilor sa aiba acoperire. Soldatii nu plang niciodata.

S-a lasat bezna peste Manastirea. Din noapte se aud parca din cer, de peste tot, case cazand. Un parait si-un fleoooosc! Nici cainii nu mai latra. De-a lungul digului, din zeci de mii de saci de nisip, in intuneric se vad siluetele unor soldati adunati gramada. Unii stau aplecati, altii, in picioare.

AMR. De 62 de ore stau in picioare incarcand continuu saci cu nisip. "Dormim cate doua-trei ore"... Sergentul major de la o unitate din Bucuresti mai sta o secunda si se gandeste: "Trei ore..., esti norocos daca prinzi trei ore!". Se aprind reflectoarele, pentru ca s-a oprit curentul electric in satul in care, cu patru ore inainte, apa mai sparsese un dig de protectie si inundase alte 50 de case. Luminile reflectoarelor descopera un grup de soldati infulecand in liniste. Paine cu salam, paine cu branza topita. E ora unu dimineata. Reflectoarele le lungesc umbrele dincolo de digul din saci de nisip gros de doi metri, pana hat... in balta care preseaza "barajul". De fapt, e doar un ciot de dig, inca nebiruit de ape, care mai pazeste cateva zeci de case. De oboseala, ochii baietilor stralucesc ca dupa plans. De la nesomn, zic ei. Unii abia au terminat liceul. "Vai de p... noastra", mai auzi pe cate unul batand in pamant cu bocancii plini cu apa. "Hai mai, ca mai avem si maine si plecam", zice unul cu veston. "Da’ pana maine facem ca MIG-urile."

ALARMA. "Se rupeee! Se rupeeeee!" Doi pompieri dau alerta de-a lungul digului. O bresa de un metru s-a facut in zidul de saci. Soldatii alearga spre locul cu pricina cu cate doi saci cu nisip saltand pe umeri. Mai cade cate unul in apa pana la mijloc. Se ridica. "Ce-ai, romane, te-ai udat la izmene?" E uite asa o gaura si apa curge ca un rau. Si cum sa opresti un rau cu saci de nisip? Baga aici! Pune dincolo! Gata, am teminat! Au astupat acolo, dar s-a rupt dincolo si dincolo, si dincolo. E doua dimineata. "Mamaaa, de ce nu m-ai facut fata sa sug p... la tot satul.

M-ai facut baiat, sa fac armata, sa devin barbat. Sa-i ajut pe iobagii astia", zice Macelaru, un soldat blond, subtirel. "Iobagii" sunt satenii sinistrati care au dat stingerea de cu seara. Am vazut si noi perechi de indragostiti, localnici. Se tineau de mana si se plimbau de-a lungul digului, ca pe faleza. Alti "iobagi" erau la carciuma seara. Faceau politica: ba ca Sulfina, ba ca Basescu, ba ca "sa traim bine". "Localnicii ne ajuta putin. Vin doar dupa-amiaza, asa, cateva ore", zice un alt soldat din cei aproximativ 100 de militari care la trei dimineata inconjurasera un munte de nisip pe care trebuia sa-l vare in saci de cate jumatate de metru.

SCHIMBARE. Ulitele au devenit canale de navigatie	REPAOS. Dupa 62 de ore de munca, recrutii se odihnesc

Acolo se lucreaza, acolo se doarme. Unii dintre soldati, prea putini comparativ cu cei care muncesc, s-au culcusit tot in nisip si s-au invelit in saci. "Mi-e somn, mi-e somn, mi-e tare somn/ Sunt «pufarin» si vreau sa dorm!" recita unul care infige lopata in nisip din ce in ce mai putin convins. Se misca in reluare din cauza oboselii. E si el un "pufarin", adica un nou-venit in armata.

JURNAL. "Bai, ia da-ne si pe noi la ziar", propune soldatul Ulise. Ii dam carnetul de notite si-i zicem sa scrie el. Noi sa ii luam locul la lopata. Cam dezorientat de schimbul de roluri, apuca pixul tot ca pe lopata si se scufunda intr-o cugetare lunga. Ii vine o idee si, ajutat de camaradul Macelaru, incepe sa insire caligrafic: "Sunt soldat Duta, de la Detasamentul Calarasi UM0214, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta...". Noi apucam coada lopetii si incepem sa numaram cate palete incap intr-un sac. Depinde: cateodata, daca ai noroc si apuci nisip din cel fin, care e mai usor, incap trei lopeti, alte dati pui si cate sase-sapte. Ionut, soldatul care imi tine gura sacului, zice ca de patru saptamani viseaza doar diguri. "In loc sa-mi visez si eu prietena", completeaza printre dinti Macelaru si continua dictarea lui Ulise: "... am luptat cu toti soldatii mei pentru stoparea puhoaielor de apa care s-au revarsat necontrolat asupra satelor neputincioase si slab aparate impotriva apelor". Si Macelaru, si Ulise, si Ionut au prins toate inundatiile din Calarasi de anul acesta. Au fost si la Spantov, si la Chiselet. Au ridicat kilometri de diguri ce au fost pana la urma luate de ape. Alaturi de ei au mai muncit alte 200 de militari si jandarmi. Baietii termina de scris pentru ziar: "De cand s-a declarat situatie de urgenta, am luptat din rasputeri spre ajutorarea satenilor sinistrati, care si-au pierdut agoniseala de-o viata pe care au strans-o cu greu, in anii grei de munca, si au pierdut totul in cateva momente. In cele patru saptamani de suferinta ne-am gasit alinarea in compania camarazilor nostri. In zilele de suferinta, eu si inca trei camarazi de-ai mei incercam sa ne imbarbatam reciproc, camarazi fara de care nu cred ca ne-am fi descurcat. Macelaru, Stanciu, Iosif si Ulise. Va salut pe toti!". E o ora cand, cu siguranta, doarme si Basescu, doarme si Sulfina. Dorm Tariceanu, Blaga si cu altii. Dorm cu totii.

AJUTOR
"De cand s-a declarat situatie de urgenta, am luptat din rasputeri spre ajutorarea satenilor sinistrati, care si-au pierdut agoniseala de-o viata pe care au strans-o cu greu"

CAMARADERIE
"In cele patru saptamani de suferinta ne-am gasit alinarea in compania camarazilor nostri. In zilele de suferinta, eu si inca trei camarazi de-ai mei incercam sa ne imbarbatam reciproc, camarazi fara de care nu cred ca ne-am fi descurcat" - Ulise, soldat

NONSTOP. Noaptea, militarii muncesc la diguri	VIP. In lumina reflectoarelor, soldatii ridica barajul

CONTROL

La 12 kilometri departare de localitate, autoritatile se pregateau ieri de o noua detonare la un dig ce desparte apa din Manastirea de un canal al Dunarii. Masura este luata pentru largirea bresei create luni seara. Diferenta de nivel dintre apa din localitate si cea din Dunare este de aproximativ 60 de centimetri si se spera ca, in cateva zile, fluviul sa se retraga. Ultimul bilant al dezastrului in comuna calaraseana arata astfel: 656 de case evacuate, 162 de locuinte distruse, din care 37 s-au prabusit deja.